CARAGHIOS, -OASA, caraghiosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoaca rasul, ridicol, comic; care nu merita sa fie luat in serios. – Din tc. karagoz.

GLUMET, -EATA, glumeti, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, caruia ii place sa faca glume; vesel, poznas, hatru. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor, intamplari, glume etc.) Care provoaca rasul; hazliu. – Din bg. glumec.

LAPALISADA, lapalisade, s. f. Afirmatie a carei evidenta naiva provoaca rasul. – Din fr. lapalissade.

COMEDIE¹, comedii, s. f. Opera dramatica al carei subiect si deznodamant provoaca rasul si care ridiculizeaza relatii sociale si etice, tipuri umane, naravuri etc. ♦ Fig. Prefacatorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comedie, lat. comoedia.

COMIC, -A, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care apartine comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoaca rasul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpreteaza roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetica in a carei sfera intra actele, situatiile sau personajele din viata sau din arta care provoaca rasul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, nota ridicola pe care o reprezinta ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.

COMICARIE, comicarii, s. f. (Pop.) Fapta, situatie care provoaca rasul; caraghioslac. – Comic + suf. -arie.

BUFON¹ ~a (~i, ~e) rar Care provoaca rasul; pasibil de ras (si de batjocura); caraghios; ridicol. /<fr. bouffon

CARAGHIOS ~oasa (~osi, ~oase) Care provoaca rasul; ridicol. /<turc. karagoz

CARAGHIOSLAC ~uri n. Vorba sau actiune care provoaca rasul. /<turc. karagozluk

COMEDIE ~i f. 1) Piesa de teatru destinata sa produca rasul. 2) Ansamblu de actiuni care provoaca rasul. 3) Gen literar care este bazat pe comicul situatiilor si caracterelor. ~ lirica. [Art. comedia; G.-D. comediei; Sil. -di-e] /<fr. comedie, lat. comoedia

COMIC¹ n. 1) Categorie estetica care include in sfera sa motivele si situatiile care provoaca rasul. 2) Factor care provoaca rasul. /<fr. comique, lat. comicus

COMIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de comedie; propriu comediei. Stil ~. Piesa ~ca. 2) Care provoaca rasul; plin de haz; hazliu; nostim; amuzant. Situatie ~ca. Fata ~ca. Gand ~. /<fr. comique, lat. comicus

GLUMA ~e f. Vorba sau fapta hazlie, care provoaca rasul. ◊ In ~ fara intentii rele. Fara ~ in mod serios. A lasa ~a la o parte a lua lucrurile in serios. A se intrece cu ~a a-si permite prea mult. A nu-i arde de ~ a fi suparat. Nu-i de ~! e lucru serios. [G.-D. glumei] /<sl. glumu, bulg. gluma

ILARIANT ~ta (~ti, ~te) Care provoaca rasul; in stare sa starneasca rasul. [Sil. -ri-ant] /<fr. hilarant, lat. hilarans, ~ntis

LAPALISADA ~e f. Afirmatie naiva care provoaca rasul. /<fr. lapalissade

RIDICOL¹ n. Motiv care provoaca rasul; aspect caraghios. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis

RIDICOL² ~a (~i, ~e) 1) Care provoaca rasul; in stare sa starneasca rasul; caraghios; rizibil. Are o infatisare ~a. 2) (despre sume, cantitati etc.) Care este foarte scazut; foarte mic; neinsemnat; derizoriu. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis

RIZIBIL ~a (~i, ~e) Care provoaca rasul; in masura sa starneasca rasul; ridicol; caraghios. /<fr. risible

BUFONADA s.f. Vorba, gest de bufon care provoaca rasul; gluma, pozna, caraghioslac. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].

BUFONERIE s.f. Vorba, gest de bufon care provoaca rasul; gluma, pozna, caraghioslac. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].

COMIC, -A adj. 1. Propriu comediei, privitor la comedie. 2. Care starneste rasul; hazliu, vesel, ridicol. // s.n. Genul comediei; ceea ce provoaca rasul intr-o opera dramatica. // s.m. Actor care joaca roluri in comedii. [Cf. fr. comique, it. comico, lat. comicus].

ILARIANT, -A adj. Care provoaca rasul; hazliu; ilar. [Pron. ri-ant. / cf. fr. hilarant].

LAPALISADA s.f. (Liv.) Afirmatie naiva care provoaca rasul. [< fr. lapalissade].

PAIATA s.f. 1. Actor de circ sau de balci care provoaca rasul prin infatisarea sa caraghioasa, prin ghidusii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, mascarici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiat, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].

COMIC, -A I. adj. 1. propriu comediei, referitor la comedie. 2. care starneste rasul; hazliu, vesel, ridicol. II. s. n. categorie estetica, ceea ce provoaca rasul intr-o opera dramatica. III. s. m. actor care interpreteaza roluri de comedie. (< fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)

ILARIANT, -A adj. care provoaca rasul general; hazliu; ilar, ridicol. ♦ gaz ~ = gaz incolor, cu gust dulceag, anestezic general; protoxid de azot. (< fr. hilariant)

LAPALISADA s. f. afirmatie naiva care provoaca rasul; reflexie neghioaba; truism. (< fr. lapalissade)

PAIATA s. f. 1. actor de circ sau de balci care provoaca rasul prin infatisarea sa caraghioasa, prin ghidusii etc. ◊ (depr.) om neserios, mascarici. 2. papusa imbracata in paiata (1). (< rus. paiat, fr. paillasse, germ. Paiazze)

BUFONERIE, bufonerii, s. f. Vorba, gluma, gest care provoaca rasul. – Fr. bouffonerie.

CARAGHIOS, -OASA, caraghiosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoaca rasul, ridicol, comic; care nu merita sa fie luat in serios. – Tc. karagoz.

GLUMA¹, glume, s. f. Scurta poveste plina de haz (si cu un final neasteptat), care provoaca ras si veselie. V. anecdota. ◊ Loc. adv. In gluma = fara nici o intentie serioasa, fara rautate. Fara gluma = in mod serios. Nu gluma! = cu adevarat, serios. ◊ Expr. A se intrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-si permite prea mult, a intrece limita admisa in atitudini, comportare. A lasa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) in gluma = a nu lua (ceva) in serios, a nu da importanta; a subestima. A nu sti (sau a nu intelege) de gluma, se spune (ca repros) despre cineva care se supara cand glumesti cu el. A nu-i arde (cuiva) de gluma = a fi indispus, suparat, necajit. Nu-i (de) gluma = e lucru serios, ingrijorator. ♦ Fapta hazlie; pacaleala. – Din sl. glumu, bg. gluma.

DAR s. I. 1. v. cadou. 2. v. donatie. 3. v. ofranda. 4. v. aptitudine. 5. v. insusire. 6. calitate, har, insusire. (Are ~ul de a provoca rasul.) 7. v. avantaj. 8. v. gratie. II. v. patima.

MUCALIT ~ta (~ti, ~te) si substantival Care poate provoca rasul pastrand un aer de seriozitate. /<turc. mukallit

A STARNI ~esc tranz. 1) (animale, pasari, frunze etc.) A face sa se urneasca (din locul in care se afla). ~ praful. 2) (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare indemnand la actiuni dusmanoase; a agasa; a provoca; a incita; a zadari; a intarata; a atata. ~ la vorba. 3) pop. A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ rasul. 4) pop. A plasmui punand in circulatie pentru prima oara (cu rea vointa); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.

CLOVN s.m. Artist de circ care urmareste sa provoace rasul prin poznele sale si prin felul in care apare imbracat. [Var. claun s.m. / < engl., fr. clown].

BUFON, -A, bufoni, -e, adj. Caraghios, comic. ♦ (Substantivat, m.; in epoca feudala) Personaj comic intretinut la curtile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a provoca rasul prin glume, gesturi etc.; mascarici; p. ext. persoana care face pe altii sa rada prin glume, gesturi caraghioase etc. – Fr. bouffon (<it.)

sardoa s.f. (inv.) numele unei plante care provoaca un ras spasmodic.

GADILA, gadil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri usoare asupra unor parti ale corpului, o senzatie particulara, care provoaca cuiva un ras convulsiv nestapanit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reactionand printr-un ras convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzatie placuta, o placere; a flata (in mod exagerat) pe cineva. [Var.: gadili vb. IV] – Din bg. gadel mi je „ma gadila”.

PROST² proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu

HIBRIDARE, hibridari, s. f. Actiunea de a hibrida si rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de incrucisare sexuata sau vegetativa intre doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridatie. – V. hibrida.

SPECTACOL, spectacole, s. n. 1. Reprezentatie (teatrala, cinematografica etc.). 2. Ansamblu de elemente, de lucruri, de fapte care atrag privirile sau atentia, care impresioneaza, care provoaca reactii. ◊ Expr. A se da in spectacol = a atrage atentia printr-o purtare nepotrivita, a se face de ras. – Din fr. spectacle, lat. spectaculum.