RAZGAIAT, -A, razgaiati, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; rasfatat. ♦ Fig. (Rar) Desfatat, satisfacut. [Pr.: -ga-iat. – Var.: Razgaiat, -a adj.] – V. razgaia.

MOJIC, -A, mojici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; badaran, mitocan. 2. S. m. si f. (Inv. si reg.) Taran; p. gener. om de rand. 3. S. m. si f. (In forma mujic) Nume dat taranilor rusi inainte de Marea Revolutie Socialista din Octombrie. [Var.: mujic, -a s. m. si f.] – Din rus. muzik.

MARLAN, marlani, s. m. (Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; badaran, toparlan. – Et. nec.

PUSLAMA, puslamale, s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secatura; om care traieste din expediente, neavand o ocupatie serioasa, stabila; derbedeu, haimana. – Et. nec.

NARAVIT, -A, naraviti, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucaturi rele: prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Naravas. ♦ Care este deprins, obisnuit cu ceva. – V. naravi.

RATAN, ratani, s. m. (Reg.) Porc. ♦ Epitet depreciativ adresat unei persoane prost crescute, lipsite de educatie, de maniere. – Rat¹ + suf. -an.

cresteRE, cresteri, s. f. Actiunea de a creste. Dezvoltare, marire treptata. 2. Sporire, marire a numarului, volumului, intensitatii, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prasire, inmultire. ◊ cresterea animalelor = ramura a agriculturii care are ca obiect inmultirea si cresterea animalelor si pasarilor, a viermilor de matase, a pestilor si stuparitului. 4. Educare, educatie. ◊ Loc. adj. Fara crestere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Buna crestere = educatie aleasa. – V. creste.

TOAPA ~e f. fam. Femeie necioplita, prost crescuta; toparlanca; mitocanca; badaranca. /top + suf. ~a

motarlan, motarlani, s.m. (reg.) 1. om grosolan, prost crescut. 2. motan (gras, mare).

naravos, naravoasa, adj. (reg.) 1. care are deprinderi rele; prost crescut, grosolan; artagos, cicalitor. 2. (despre cai) naravas.

naravus naravusi, s.m. (reg.) persoana cu deprinderi rele; om prost crescut, artagos.

creste (cresc, crescut), vb. – 1. A se mari, a se dezvolta. – 2. A se mari, a capata volum, a deveni gros. – 3. A se umfla aluatul. – 4. A se umfla, a se ridica apa. – 5. A ridica pretul. – 6. A se mari Luna. – 7. A ingriji, a veghea dezvoltarea unei plante sau a unui copil. – 8. A educa, a instrui, a forma. – Mr. crescu, criscui, creastire, megl. cresc, istr. crescu. Lat. crescere (Puscariu 414; Candrea-Dens., 407; REW 2317; DAR); cf. it. crescere, prov. creire, fr. croitre, cat. crexer, sp., port. crecer. – Der. crescind, adj. (care creste), der. artificial, pe baza part. prez., ca fr. croissant; crescut, adj. (dezvoltat; educat; adoptat; fermentat; matur); crescut, s. n. (inv., virsta); necrescut, adj. (foarte tinar; prost crescut); crescator, adj. (educator; persoana care se ocupa de cresterea animalelor); crestere, s. f. (marire; actiunea de a creste; inv., recolta, educatie); crescatorie, s. f. (loc unde se cresc animale; pepiniera); crestet, s. n. (virf, culme, creasta, virful capului), mr. creastit, cu suf. -et (Puscariu, Dacor., IX, 440; DAR; dupa Meyer, Alb. St., IV, 70, din alb. kreste „creasta”, opinie extrem de putin probabila; dupa Pascu, I, 70, de la un lat. *cristidum, der. putin convingator; dupa Cihac, I, 62 si Scriban, de la creasta), cuvint folosit in general (ALR, I, 5; lipseste in Mold., dar apare la Cantemir, Negruzzi, Creanga); descreste, vb. (a diminua, a micsora, a se reduce), format ca fr. decroitre.

GROBIAN, -A adj. prost crescut, mitocan, mojic, grosolan; grob. (< germ. grobian)

GROBIAN, -A, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) prost crescut; necioplit, grosolan, badaran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

STAMBA, (2) stamburi, s. f. 1. Tesatura de bumbac cu desene imprimate in culori, folosita la confectionarea imbracamintei de vara pentru femei. 2. (La pl.) Varietati de stamba (1). ♦ Obiecte de imbracaminte confectionate din stamba (1). 3. (Inv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da in stamba = a-si arata fara sa vrea proasta crestere (sau cusururile); a se face de ras. [Pl. si: stambe] – Din ngr. stamba, it. stampa.

prost-crescut (needucat) adj. m., pl. prost-crescuti; f. prost-crescuta, pl. prost-crescute

CURMEI, curmeie, s. n. 1. Bucata, capat de funie sau de franghie, intrebuintate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proasta (facuta din coaja de tei sau de rachita). 2. (Reg.) Mladita care creste din tulpina vitei de vie. – Curm + suf. -ei.

OAIE oi f. 1) Mamifer rumegator domestic, crescut pentru lana, lapte si carne. ◊ Ca oile buluc; in dezordine. Siret (sau destept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matura a acestui animal. 3) fig. depr. Om marginit. 4) mai ales la pl. (in limbajul bisericesc) Om credincios in raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis

birzoi (-oaie), adj. – Ridicat, imbirligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sint ciinele, capra, calul etc. Sl. burzu „rapid” (› sb. brz, bg. braz; cf. Berneker 108), in parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). In afara de influenta acestui ultim cuvint, schimbarea semantica a lui birzoi se explica printr-o confuzie intre cauza si efect, caci animalele care alearga o fac de obicei cu coada ridicata. Der. birzeica, s. f. (sanie); birzoi, vb. (a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire; a se zbirli, a se speria); birzoiat, adj. (zbirlit; prost dispus); imborzoia, vb. (Trans., a se increti). Presupunem ca trebuie sa se adauge aceleiasi familii cuvintul birzoc, s. m. (cinepa ce ramine fara a creste), care trebuie probabil inteles „planta ce creste rapid”, adica „(planta) prematura, care nu ajunge la maturitate”.

codina, codini, s.f. (reg.) 1. lana de calitate proasta (de la cozile, picioarele si capul oilor); miezura. 2. ramasita de grau sau de porumb cu gunoaie; goz, zoana. 3. stiulete de porumb pipernicit; ghijura, glodar, baherca. 4. ramasite de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. planta din familia gramineelor care creste prin livezi si fanete.

GASCA, gaste, s. f. Pasare domestica de talie mare, de obicei cenusie pe spate si pe laturi si alba pe piept, cu gatul lung, crescuta pentru carnea, untura si fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gasca salbatica = specie mai mica de gasca, vanata pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gaste = a darui, a sacrifica ceva util, pretios, bun pentru cineva care nu stie sa pretuiasca cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. gaska.

OAIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.