LATIFUNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciara particulara, mosie foarte intinsa; domeniu. [Var.: (inv.) latifundie s. f.] – Din lat. latifundium.

LATIFUNDIU ~i n. Mare proprietate funciara privata; mosie de proportii; domeniu. /<lat. latifundium

MOSIE ~i f. 1) Mare proprietate funciara stapanita de un mosier. ~ boiereasca. ~ manastireasca. 2) inv. Teritoriu cultivat care apartinea unei localitati satesti. 3) Ceea ce apartine cuiva in mod exclusiv. 4) inv. Pamant stramosesc; tara natala; patrie. /mos + suf. ~ie

LATIFUNDIU s.n. Domeniu foarte mare obtinut de romanii bogati prin acapararea pamanturilor in urma neplatii datoriilor de catre micii proprietari de pamant. ♦ Mare proprietate funciara privata. [Pron. -diu, var. latifundie s.f. / < lat. latifundium].

LATIFUNDIU s. n. domeniu foarte mare obtinut de romanii bogati prin acapararea pamanturilor in urma neplatii datoriilor de catre micii proprietari. ◊ mare proprietate funciara privata. (< lat., fr. latifundium)

ABSENTEISM s. n. 1. Absenta indelungata a detinatorului unei proprietati funciare, pe care o exploateaza printr-un intermediar. 2. Absenteism parlamentar = practica folosita mai ales de deputatii aflati in opozitie, constand in neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a intarzia sau de a impiedica adoptarea unor legi. – Din fr. absenteisme.

AGRAR, -A, agrari, -e, adj. Care se refera la proprietatea funciara si la problemele legate de aceasta proprietate, care se sprijina in special pe agricultura; agrarian, agricol (3). Tara agrara. – Din fr. agraire, lat. agrarius.

ALODIU s. n. (In evul mediu, in Apusul si Centrul Europei) proprietate funciara libera, scutita de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium.

CADASTRU s. n. 1. Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectueaza aceste lucrari. ◊ Registru de cadastru = registru in care sunt trecute datele de identificare a proprietatilor funciare pe un anumit teritoriu. 2. Stiinta aplicata care se ocupa cu lucrarile de cadastru (1). – Din fr. cadastre.

URBARIU, urbarii, s. n. (Inv.) Registru oficial in care erau trecute proprietatile funciare; carte funciara. – Din germ. Urbarium.

MOSIE, mosii, s. f. 1. Mare proprietate (funciara) dobandita de cineva (prin cumparare, donatie etc.); proprietate (mare) de pamant cultivabil. ♦ (Inv. si pop.) Avere mostenita; p. gener. orice bun mostenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Inv.) Pamant stramosesc; patrie. – Mos + suf. -ie.

DOMENIU, domenii, s. n. 1. proprietate funciara feudala intinsa, care a stat la baza societatii medievale in Europa Apuseana. 2. Sector al unei stiinte, al unei arte; sfera de activitate. 3. (Mat.) Multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata, in spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime si prin faptul ca oricare pereche de puncte din multime se pot uni printr-o linie poligonala cuprinsa in acea multime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de masura. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.

ABSENTEISM n. 1) Exploatare a unei proprietati funciare de un intermediar in timpul absentei indelungate a proprietarului. 2) Absenta frecventa dintr-un loc (de munca). /<fr. absenteisme

ABSENTEIST ~sti m. Proprietar care isi administreaza proprietatea funciara printr-un intermediar. /<fr. absenteiste

AGRAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de proprietatea funciara si de problemele legate de ea. Reforma ~a. 2) In care predomina agricultura; agricol. Tara ~a. [Sil. a-grar] /<fr. agraire, lat. agrarius

BORNA ~e f. 1) Stalp de beton, piatra sau alt obiect care serveste drept semn de marcaj pe marginea unei sosele, de-a lungul unei frontiere, a unei proprietati funciare etc. 2) Piesa metalica montata la capatul unui fir care realizeaza legatura unei masini sau a unui aparat la reteaua electrica. /<fr. borne

DOMENIU ~i n. 1) (in evul mediu, in Europa apuseana) proprietate funciara feudala; mosie foarte mare; latifundiu. 2) Sfera de activitate (sociala, economica, stiintifica, culturala). ~ stiintific. 3) Loc de raspandire a anumitor fenomene, activitati; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine

FEUDA ~e f. (in evul mediu) proprietate funciara sau venit fix, primit de un vasal de la seniorul sau in schimbul unor servicii prestate. [G.-D. feudei; Sil. fe-u-] /<it. feudo, lat. feudum

URIC ~ce n. 1) (in Moldova medievala) proprietate funciara feudala, care se transmitea prin mostenire. 2) Carte domneasca de proprietate ereditara; carte de danie. /<ung. orok

AGRAR, -A adj. Referitor la proprietatea funciara si la problemele legate de ea. ◊ Reforma agrara = reforma a relatiilor de proprietate asupra pamantului; (de obicei) reforma prin care marile latifundii sunt expropriate. [< lat. agrarius, cf. fr. agraire].

CADASTRU s.n. 1. Stiinta aplicata care se ocupa cu determinarea elementelor economice si juridice caracterizand proprietatea funciara. 2. Totalitatea lucrarilor care se efectueaza pentru determinarea exacta a unor proprietati funciare; (p. ext.) serviciile care efectueaza aceste lucrari. ♦ Registru oficial in care sunt inscrise proprietatile funciare. [Pl. -re. / < fr. cadastre, cf. gr. katastichon – registru].

cadastru (cadastre), s. n. – Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare a unor proprietati funciare. Fr. cadastre, din it. catast(r)o, care provine din ngr. ϰατάστηχον (› rom. catastif). Cf. REW 1762a. – Der. cadastra, vb.; cadastral, adj.

AGRAR, -A adj. referitor la proprietatea funciara; agrarian, agricol. ♦ reforma ~a = reforma a relatiilor de proprietate asupra pamantului. ◊ in care predomina agricultura. (< fr. agraire, lat. agrarius)

CADASTRU s. n. 1. disciplina a geodeziei cu determinarea elementelor economice si juridice privind proprietatea funciara. 2. totalitatea lucrarilor care se efectueaza pentru determinarea exacta a unor proprietati funciare; servicii care le efectueaza. 3. registru oficial in care sunt inscrise proprietatile funciare. (< fr. cadastre)

AGRAR, -A, agrari, -e, adj. Care se refera la proprietatea funciara si la problemele legate de aceasta proprietate. ◊ Reforma agrara = reforma prin care marile latifundii mosieresti sunt expropriate si impartite taranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrara = problema cailor de dezvoltare a agriculturii si a raporturilor de clasa la sate. Tara agrara = tara care isi sprijina economia in special pe productia agricola. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius).

CADASTRU s. n. 1. Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectueaza aceste lucrari. ♦ Registru oficial in care sunt trecute proprietatile funciare. 2. Stiinta aplicata care se ocupa cu lucrarile de cadastru (1). – Fr. cadastre.

RASCOALA DIN 1907, cea mai puternica rascoala taraneasca din istoria Romaniei moderne, izbucnita la capatul unui lant de miscari taranesti, desfasurate dupa 1888. Printre cauzele rascoalei: mentinerea a numeroase vestigii feudale in agricultura, repartitia inechitabila a proprietatii funciare. Declansata in N Moldovei, la Flamanzi (8/21 febr. 1907), rascoala s-a intins cu rapiditate, cuprinzand intreaga tara, taranii arzand conacele si registrele cu invoielile agrare indreptandu-se spre resedintele judetene. Reprimata cu ajutorul armatei, rascoala s-a soldat cu numeroase victime omenesti. A avut un larg ecou in tara si peste hotare.

FUNCIAR, -A, funciari, -e, adj. Care se refera la proprietatea particulara asupra pamantului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafetelor de teren aflate intre granitele unei tari, unei unitati administrativ-teritoriale sau ale unei unitati agricole. Impozit funciar = impozit pe care il plateste cineva pentru un teren care se afla in proprietatea sa. Carte funciara = registru oficial in care se inventariaza toate proprietatile de pamant individuale din cuprinsul unei regiuni, mentionandu-se numele proprietarului, suprafata terenului si vecinatatile; carte funduara. ◊ Fig. Care apartine naturii, firii cuiva; de baza. [Pr.: -ci-ar] – Dupa fr. foncier.

INTABULAT, -A, intabulati, -te, adj. (Despre drepturi de proprietate) Inscris in cartea funciara. – V. intabula.

ALODIU s. n. (in feudalism) domeniu funciar ereditar in deplina proprietate, scutit de orice sarcini si deosebit de feuda. (< lat. allodium)

funciar, -A adj. 1. Care se refera la proprietatea particulara asupra pamantului sau la averi imobiliare. 2. Care caracterizeaza natura cuiva, care formeaza fondul; temeinic, solid. [Pron. -ci-ar. / < fr. foncier].

INTABULA, intabulez, vb. I. Tranz. A inscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar in cartea funciara. – Din germ. intabulieren.

funciar ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru proprietatea particulara asupra pamantului sau asupra bunurilor materiale imobile. Renta ~a. 2) fig. Care apartine firii, naturii, esentei unui lucru, unui fapt etc. [Sil. -ci-ar] /<fr. foncier

FUNDUARA, funduare, adj.f. (Inv.; in sintagma) Carte funduara = carte funciara, v. funciar. [Pr.: -du-a-] – Cf. lat. fundus, germ. Fundus „proprietate(de teren)”.

INTABULA vb. I. tr. A inscrie o proprietate imobiliara sau a inregistra un act cu privire la un imobil in cartea funciara. [< germ. intabulieren].

RENTA (‹ fr.) s. f. Venit regulat pe care il obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a drepturilor de folosinta a acestora). ◊ R. viagera v. viager. ◊ R. economica = surplusul de venit pe care il primeste un factor de productie (pamantul, capitalul, munca) fata de venitul necesar pentru a-l mentine in ocuparea prezenta. ◊ R. funciara = venitul periodic, sub forma baneasca sau in natura, primit de proprietarul terenului in schimbul cedarii dreptului de ocupare si de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului.