INCIZA s. f. 1. propozitie incidenta. 2. (arte) motive ornamentale obtinute prin zgarierea in adancime a materialului. 3. (muz.) subdiviziune a unei teme ritmico-melodice care poate constitui elementul de baza pentru o dezvoltare ulterioara. (< fr. incise)

INCIZA s.f. 1. (Gram.) propozitie incidenta. 2. (Arte) Motive ornamentale obtinute prin zgarierea in adancime a materialului. [< fr. incise, cf. lat. incisus – taiat].

incidenta s.f. Intretaiere, intalnire a unei raze de lumina cu o suprafata. ◊ Punct de incidenta = punct in care o raza de lumina intalneste o suprafata; unghi de incidenta = unghi pe care il face raza de lumina care cade pe o suprafata cu perpendiculara in punctul de incidenta. ♦ Situatia unei propozitii incidente. [Cf. fr. incidence, it. incidenza].

incidenta s. f. 1. intretaiere a unui fascicul de radiatii cu o suprafata. ♦ punctul de ~ = punct in care un fascicul de radiatii intalneste o suprafata; unghi de ~ = unghi pe care il face un asemenea fascicul cu perpendiculara in punctul de incidenta; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident si normala in punctul de incidenta. 2. situatie a unei propozitii incidente. 3. (biol.) prezenta unui caracter, normal sau patologic, intr-o populatie oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de imbolnavire provocata de o boala infectioasa intr-un interval de timp, raportata la populatia totala. ◊ (in radiologie) situatie a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) fata de sursa de radiatii. 5. (fig.) repercusiune, consecinta. (< fr. incidence)

INCIDENT, -A adj. 1. (Despre cuvinte, propozitii) Intercalat intre partile unei propozitii sau ale unei fraze. 2. Raza incidenta = raza care atinge o suprafata intr-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente].

incident, -A I. adj. 1. (despre cuvinte, propozitii) intercalat intre partile unei propozitii sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiatii) care atinge o suprafata intr-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neasteptat, neplacut, care survine in timpul unei activitati. ◊ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiectie, contestatie accesorie la cauza principala a unui proces. (< fr. incident)

INCIDENT, -A, incidenti, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Intamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni. ◊ Incident de frontiera = ciocnire armata intre fortele graniceresti a doua state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiectie (secundara si neasteptata) ridicata in cursul unui proces de una dintre parti. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze. 2. (Fiz.; in sintagma) Raza incidenta = raza de lumina care cade pe suprafata unui corp sau pe suprafata care separa doua medii. – Din fr. incident.

incident¹ ~ta (~ti, ~te) 1) gram. (despre cuvinte, imbinari de cuvinte, propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze, neavand legaturi sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumina) Care cade pe suprafata unui corp intersectandu-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis