CRISTALOGRAFIE (‹ fr. {i}; {s} gr. krystallos „cristal” + graphe „descriere”) s. f. Stiinta auxiliara a mineralogiei care se ocupa cu studiul cristalelor. ◊ C. fizica, studiaza proprietatile fizice ale cristalelor, dependenta lor de structura atomo-cristalina si modificarea acestora sub actiunea factorilor externi. ◊ C. chimica, studiaza dependenta dintre structura cristalina a unei substante si proprietatile ei chimice. ◊ C. optica, studiaza efectele caracteristice aparute la propagarea luminii in cristale (birefringenta, polarizarea luminii).

ARAGO, Francois (1786-1853), astronom si fizician francez. A cercetat refractia si polarizarea luminii, propagarea sunetelor, magnetismul si electromagnetismul, scintilatia stelelor, aurorelor polare (1840).

RELATIVITATE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a marimilor fizice de a avea valori dependente de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ◊ Teoria relativitatii = teorie fizica a interdependentei dintre spatiu, timp si materia in miscare, prin care se stabilesc, cu precizie mai mare decat in fizica clasica, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice si pentru cazurile in care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile fata de viteza de propagare a luminii in vid. – Din fr. relativite.

RECIPROCITATE, reciprocitati, s. f. 1. Insusirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare facuta de catre un stat altui stat, cu care intretine relatii diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urma stat i-l asigura la randul sau. 2. (Mat.) Relatie intre doua numere, ecuatii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproca celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-si schimba forma si traiectoria atunci cand este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. reciprocite, lat. reciprocitas,-atis.

REFLECTA, (1, 2) pers. 3 reflecta, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) rasfrange directia de propagare a luminii, a razelor de lumina, a undelor etc. la suprafata de separatie a doua medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gandi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refleter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

RELATIVITATE s.f. 1. Insusirea a ceea ce este relativ; relativism. 2. Proprietate a marimilor fizice de a depinde de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ♦ Teoria relativitatii = teorie formulata de Einstein, potrivit careia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atat mai mica cu cat vitezele corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii in vid. [Cf. fr. relativite].

RELATIVITATE s. f. 1. faptul de a fi relativ; relativism (2). 2. proprietate a fenomenelor, a marimilor fizice de a depinde de conditiile concrete in care se efectueaza masurarea lor sau de sistemul de referinta la care sunt raportate. ♦ teoria ~atii = teorie fizica potrivit careia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atat mai mica cu cat vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii in vid. (< fr. relativite)

DIFRACTIE, difractii, s. f. Mod de propagare a undelor de lumina, radio, acustice etc. in spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui si prin abaterea aparenta de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction.

RASPANDIRE s. 1. v. imprastiere. 2. imprastiere, prefirare, presarare, presarat, rasfirare, risipire. (~ nisipului pe alee.) 3. v. difuzare. 4. difuzare, imprastiere, revarsare. (~ luminii in toate unghe-rele.) 5. difuzare, propagare, transmitere, (fig., peior.) trambitare. (~ unei stiri.) 6. imprastiere, propagare, (livr.) diseminare, (pop.) latire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 7. popularizare, pro-pagare, propovaduire, (astazi rar) vulgarizare, (inv.) poporanizare, propagatie. (~ unor cunos-tinte.) 8. (BIS.) predicare, propagare, propovaduire, (inv.) marturisire, marturisitura. (~ unei credinte.) 9. degajare, emanare, emanatie, emisiune, exalare, exalatie, imprastiere, (inv.) rasfugare. (~ de gaze de la soba.)

DIFUZARE s. 1. v. raspandire. 2. imprastiere, pro-pagare, raspandire. (~ unor radiatii.) 3. impras-tiere, raspandire, revarsare. (~ luminii in toate ungherele.)

REFRACTIE, refractii, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a directiei de propagare a unei unde, a unei radiatii sau a unui corpuscul, cand acestia intalnesc suprafata de separatie a doua medii diferite. ◊ Indice de refractie = numar care caracterizeaza fenomenul de refractie a unei radiatii luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiatii sau a acelor unde in mediul din care provin si viteza lor de propagare in mediul in care patrund. Refractie astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra. [Var.: refractiune s. f.] – Din fr. refraction, lat. refractio, -onis.

FEDING ~uri n. tehn. 1) Variatie in timp a intensitatii undelor radiofonice datorita schimbarii conditiilor de propagare a acestora. 2) Modificare a culorii unei tesaturi sub influenta unor factori externi (apa, lumina etc.). /<engl., fr. fading

FADING, fadinguri, s. n. 1. Variatie (slabire sau accentuare) in timp a sunetelor unui aparat de radioreceptie, provocata de schimbarile conditiilor de propagare a undelor prin atmosfera si stratosfera. 2. Modificare a culorii unei tesaturi sub actiunea apei, a luminii etc. [Pr.: feding] – Din engl., fr. fading.

DIFRACTIE (‹ fr. {i}; {s} lat. diffractus „sfaramat”) s. f. Fenomen de propagare a undelor (luminoase, radio, acustice etc.), in spatele obstacolelor, prin ocolirea acestora si abaterea aparenta de la propagarea rectilinie. ◊ Retea de d. = placuta de sticla pe care sunt trasate numeroase linii fine, paralele si echidistante, servind la descompunerea spectrala a luminii pe baza fenomenului de d.

A SE PROPAGA pers. 3 se propaga intranz. 1) (despre lumina, sunete, caldura, mirosuri, boli etc.) A cuprinde spatii tot mai largi; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se difuza; a se degaja. 2) (despre informatii, publicatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg; a se raspandi. /<fr. propager, lat. propagare