VOI¹ pron. pers. 2 pl. 1. (Inlocuieste numele persoanelor carora li se adreseaza vorbitorul; la nominativ, are functie de subiect, adesea marcand insistenta asupra subiectului) Voi sa mergeti, nu ei. 2. (La dativ, in formele voua, va, v-, vi, are valoare posesiva) Voua va place sa calatoriti. ◊ (Cu valoare de pronume de politete, tinand locul pers. 2 sg.) Domnule, vi se va comunica in scris. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La voi = la casa voastra; in tara voastra de bastina. ◊ (In dativ sau in acuzativ, in forma vi, cu valoare de pronume reflexiv) Mancarea vi se va servi la 12. 3. (Cu valoare de dativ etic) Acusi vi-l trimit. 4. (La acuzativ, in formele va, v-) Unde v-ati intalnit? ◊ (Cu valoare de pronume de politete, tinand locul pers. 2 sg.) Domnule presedinte, va rog, cerusem si eu cuvantul. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma voi) Eu va am numai pe voi. 5. (La vocativ, de obicei insotind alt vocativ) Voi, mesteri zidari. [Forme gramaticale: dat. voua, va, v-, vi; acuz. (pe) voi, va] – Lat. vos.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

REFLEXIV,-A, reflexivi, -e, adj. 1. (In sintagmele) pronume reflexiv = pronume care tine locul numelui unui obiect asupra caruia se exercita, direct sau indirect, actiunea verbului si care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb insotit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Functiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflectie; meditativ, ganditor. ♦ (Despre manifestari, realizari ale oamenilor) Care denota reflectie (1), care se realizeaza prin reflectie. 3. (Mat.; in sintagma) Relatie reflexiva = relatie care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. reflexif, germ. reflexiv.

REFLEXIV ~a (~i, ~e) 1) rar (despre persoane) Care are predispozitia de a reflecta (mult); inclinat spre reflectie. 2) Care se rasfrange. ◊ Diateza ~a diateza in care subiectul este in acelasi timp autorul si obiectul actiunii. Pronume ~ pronume care tine locul subiectului si al obiectului gramatical asupra caruia se exercita actiunea verbului. Verb ~ verb insotit de un pronume reflexiv. Relatie ~a relatie a unui element cu el insusi. /<fr. reflexif, germ. reflexiv

REFLEXIV, -A adj. 1. Ganditor; meditativ. 2. Care se rasfrange. ♦ Diateza reflexiva (si s.n.) = diateza care arata ca actiunea unui verb se rasfrange asupra subiectului gramatical care o executa; verb reflexiv = verb la diateza reflexiva; pronume reflexiv = pronume reprezentand persoana asupra careia se rasfrange actiunea verbului reflexiv; (mat.) relatie reflexiva = relatie pe care un element o poate avea cu el insusi. [Cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv].

DESTOARCE, destorc, vb. III. Tranz. (Rar; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A compensa (o paguba, o suferinta). A hotarat sa se puna pe petreceri, incailea sa-si destoarca rabdarile suferite sub strasnicia in care-l tinuse tata-sau. CARAGIALE, O. III 60.

reflexiv, -A adj. 1. (despre oameni) predispus la reflectie (1); meditativ, ganditor. 2. care se rasfrange. ♦ diateza ~a = diateza care arata ca actiunea unui verb se rasfrange asupra subiectului gramatical care o executa; verb ~ = verb la diateza reflexiva; pronume ~ = pronume reprezentand persoana asupra careia se rasfrange actiunea verbului reflexiv. 3. (mat.) relatie ~a = relatie pe care un element o poate avea cu el insusi. (< fr. reflexif, lat. reflexivus, germ. reflexiv)