DANSUL, DANSA, dansii, dansele, pron. pers., subst. 1. Pron. pers. (Ca pronume de politete) El, ea. ◊ Loc. adv. (Pop.) Ca pe dansul (sau ca pe dansa) = strasnic, grozav. 2. S. m. si f. (Pop.) Sot, sotie. 3. S. f. pl. art. (Pop.; in superstitii) Ielele. [Gen.-dat.: dansului, dansei, dansilor, danselor] – De⁴ + insul.

REVERENTA ~e f. 1) Plecaciune in semn de profund respect. 2) livr. Sentiment de inalta pretuire fata de o persoana; consideratie; deferenta; respect; stima. ◊ Pronume de ~ pronume de politete. /<fr. reverence, lat. reverentia

VOI pron. pers.² pl. (voua, va, vi, (pe) voi, va) 1) (indica grupul de persoane catre care se adreseaza vorbitorul) ~ plecati la cinema. 2) (formele atone de dativ, pe langa verb cu valoare posesiva) Luati-va cartile. 3) (se foloseste ca pronume de politete cu valoare de singular) Va rog sa hotarati singuri. /<lat. vos

REVERENTA s.f. 1. (Rar) Plecaciune, salut in semn de respect, de veneratie; temenea. 2. Respect, veneratie, stima. ♦ Pronume de reverenta = pronume de politete. [Cf. lat. reverantia, fr. reverence].

REVERENTA s. f. 1. plecaciune, salut in semn de respect, de veneratie. 2. respect, consideratie, stima. ◊ pronume de ~ = pronume de politete. (< fr. reverence, lat. reverentia)

politete, (2) politeti, s. f. 1. Atitudine, comportare conforma cu buna-cuviinta, amabila, politicoasa; amabilitate. ◊ pronume personal (sau posesiv) de politete = pronume care se foloseste in vorbirea cu sau despre o persoana careia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ◊ Loc. adj. De politete = a) care exprima politete; b) politicos, amabil; protocolar. ◊ Loc. adv. Din (sau de, rar, pentru) politete = fiind obligat de anumite cerinte (formale) de conduita, de eticheta. ♦ Ansamblu de reguli de comportament in spiritul bunei-cuviinte, al amabilitatii si al respectului reciproc. 2. (Fam.; la pl.) Cuvinte sau gesturi care exprima politetea (1) (exagerata a) cuiva fata de cineva. [Pl. si: (2) politeturi. – Var.: politeta s. f.] – Din fr. politesse.

REVERENTA, reverente, s. f. 1. Salut ceremonios care se executa prin inclinarea bustului si indoirea genunchilor; inchinaciune; plecaciune in semn de respect; temenea. 2. Respect, veneratie, consideratie, stima. ◊ pronume de reverenta (sau de politete) = pronume personal de persoana a 2-a si a 3-a, intrebuintat in semn de respect fata de persoana careia ne adresam sau despre care vorbim. – Din fr. reverence, lat. reverentia.

DUMNEAVOASTRA pron. pers. pronume de politete pentru persoana a 2-a (singular si plural). [Var.: (pop.) dumnevoastra pron. pers.] – Domnia + voastra.

DUMNEALUI, DUMNEAEI, dumnealor, pron. pers. pronume de politete pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Sot, sotie. [Var.: (reg.) domnialui pron. pers. m., dumneei pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).

DUMNEASA pron. pers. (Pop.) pronume de politete pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat. dumisale] – Domnia + sa.

DUMNEATA pron. pers. pronume de politete pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (scris prescurtat d-tale). – Var.: (inv. si reg.) dumneta, dumneatale pron. pers.] – Domnia + ta.

DUMNEALUI dumneaei (dumnealor) pron. pers. pronume de politete pentru persoana a 3-a. /domnia + lui (ei, lor)

DUMNEASA pron. pers. pronume de politete pentru persoana a 3-a singular. /domnia + sa

DUMNEATA pron. pers. pronume de politete pentru persoana a 2-a singular. /domnia + ta

DUMNEAVOASTRA pron. pers. pronume de politete pentru persoana a 2-a (singular si plural). /domnia + voastra

MATA pron. pers. reg., fam. pronume de politete pentru persoana a 2-a singular; dumneata. [G.-D. matale; Var. matale] /Din dumneata