MALTHUSIANISM s. n. Teorie potrivit careia populatia globului ar creste in progresie geometrica, in timp ce mijloacele de existenta cresc in progresie aritmetica. [Pr.: -tu-si-a-] – Din fr. malthusianisme.

MALTHUSIANISM [pr.: maltusianism] n. Teorie social-politica potrivit careia populatia globului creste in progresie geometrica, in timp ce mijloacele de existenta cresc in progresie aritmetica, ceea ce duce inevitabil la saracia oamenilor. [Sil. -si-a-] /<fr. malthusianisme

PROGRESIE s.f. (Mat.) Sir finit de numere care deriva, dupa o anumita regula, unul din celalalt. ◊ Progresie aritmetica = progresie in care fiecare termen este rezultatul adunarii termenului precedent cu un numar constant, numit ratia progresiei; progresie geometrica = progresie in care fiecare termen este rezultatul inmultirii termenului precedent cu un numar constant, numit ratia progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio].

GEOMETRIC, -A adj. 1. Care formeaza obiectul geometriei, de geometrie. ◊ Loc geometric = figura plana sau in spatiu ale carei puncte se definesc toate prin aceeasi proprietate; progresie geometrica = progresie matematica in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent si un numar constant, numit ratia progresiei. 2. (Fig.) In forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinatii de figuri geometrice, caracteristic productiilor artistice ale epocilor oranduirilor primitive si inceputului artei grecesti. ♦ (Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr. geometrique, lat. geometricus].

PROGRESIE, progresii, s. f. (Mat.) Sir finit de numere care deriva unul din altul urmand anumite reguli. ◊ Progresie aritmetica = sir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al sau, afara de primul, sa se obtina din cel care il preceda, prin adaugarea unui numar constant, numit ratie. progresie geometrica = sir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al sau, in afara de primul, sa se deduca din cel care il preceda, prin multiplicarea lui cu un numar constant, numit ratie. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.

RATIE, ratii, s. f. 1. Cantitate de hrana pe care trebuie sa o consume un om sau un animal intr-un timp determinat si care contine toate substantele necesare desfasurarii functiilor vitale ale organismului. 2. Numar constant care se adauga la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se inmulteste un termen al unei progresii geometrice pentru a obtine termenul urmator. – Din lat. ratio, -onis, fr. ration.

progresie ~i f. Sir de numere care deriva unul din altul conform unei reguli. ◊ ~ aritmetica progresie in care fiecare termen, incepand cu al doilea, este rezultatul adunarii termenului precedent cu un numar constant. ~ geometrica progresie in care fiecare termen, incepand cu al doilea, este rezultatul inmultirii termenului precedent cu un numar constant. [G.-D. progresiei] /<fr. progresion, lat. progressio, ~onis

progresie s. f. 1. (mat.) sir finit de numere care deriva, dupa o anumita regula, unul din celalalt. ♦ ~ aritmetica = progresie in care fiecare termen este rezultatul adunarii termenului precedent cu o numita ratie; ~ geometrica = progresie in care fiecare termen este rezultatul inmultirii termenului precedent cu un numar constant, numit ratie. 2. (muz.) secventa (3). (< fr. progression, lat. progressio)

RATIE ~i f. 1) Cantitate de alimente care revine unei fiinte intr-un timp determinat pentru a-si mentine existenta; portie. 2) mat. Numar constant egal cu diferenta sau cu catul a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice sau geometrice. [G.-D. ratiei] /<lat. ratio, ~onis, fr. ration

RATIE s.f. 1. Cantitate de hrana, de apa etc. fixata pe un timp determinat potrivit anumitor norme; portie. 2. (Mat.) Diferenta, respectiv catul constant dintre doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. [Gen. -iei, var. ratiune (3) [in DN] s.f. / < fr. ration, it. razione, cf. lat. ratio].

RATIE s. f. 1. cantitate de hrana, apa etc. fixata pe un timp determinat; portie. 2. (mat.) numar constant egal cu diferenta, respectiv catul, a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. (< fr. ration, lat. ratio)

MALTHUSIANISM s.n. Teorie reactionara care sustine teza falsa ca, in timp ce mijloacele de existenta nu pot spori decat in progresie aritmetica, populatia creste in proportie geometrica si ca deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural si biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog si economist englez].

geometric ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de geometrie; propriu geometriei. Calcul ~. 2) Care are forma corpurilor din geometrie. Ornament ~. ◊ progresie ~ca serie de numere in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent si un numar constant. Medie ~ca radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. 3) fig. Care vadeste regularitate si simplitate. Stil ~. /<fr. geometrique, lat. geometricus