Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
VENERABIL, -A, venerabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care inspira cel mai profund respect, care este vrednic de o stima, de o consideratie deosebita. ◊ Varsta venerabila, se spune despre varsta unui om foarte batran. – Din fr. veneration.

REVERENTA ~e f. 1) Plecaciune in semn de profund respect. 2) livr. Sentiment de inalta pretuire fata de o persoana; consideratie; deferenta; respect; stima. ◊ Pronume de ~ pronume de politete. /<fr. reverence, lat. reverentia

VENERA, venerez, vb. I. Tranz. A respecta in mod deosebit, a cinsti in cel mai inalt grad, a manifesta o pretuire profund respectuoasa pentru cineva sau ceva. – Din fr. venerer, lat. venerari.

VENERATIE s. f. respect profund, stima deosebita, pretuire adanc respectuoasa pentru cineva sau ceva. [Var.: (inv.) veneratiune s. f.] – Din fr. veneration, lat. veneratio, -onis.

PIETATE s. f. 1. Evlavie, smerenie, cucernicie. 2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duiosie) fata de cineva sau de ceva. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piete, lat. pietas, -atis.

VENERATIE s.f. 1. respect pios pentru ceea ce este considerat sacru. 2. respect profund pentru o anumita persoana. [Gen. -iei, var. veneratiune s.f. / cf. fr. veneration, lat. veneratio].

PIETATE s. f. 1. evlavie, smerenie; devotiune. 2. sentiment de respect profund fata de cineva sau ceva. (< fr. piete, lat. pietas)

VENERATIE s. f. respect pios, adorare a ceea ce este considerat sacru. ◊ respect, stima profunda. (< fr. veneration, lat. veneratio)

KARLFELDT [karfelt], Erik Axel (1864-1931), poet suedez. Lirica neoromantica exprimand dragostea pentru provincia natala, respectul traditiilor, profundul sentiment al naturii („Cantecele pamanturilor salbatice si cantece de dragoste”, „Flora si Pomona”, „Psalm de toamna”). In ultimele volume se contureaza o melancolie religioasa cu tonuri apocaliptice impotriva razboiului („Flora si Bellona”). Creatorul unei forme poetice muzicale, cu trasaturi baroce, intr-un limbaj arhaizant. Premiul Nobel pentru literatura (1931, postum).

CULT s.n. 1. Adorare mistica a unor fiinte reale sau fantastice ori a unor idei abstracte; act religios facut in cinstea unei divinitati. ♦ Totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Religie, confesiune. 3. Sentiment de admiratie, de respect, de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. [Pl. -te, -turi. / < fr. culte, cf. lat. cultus].

CULT1 s. n. 1. adorare mistica, religioasa a unor obiecte, forte naturale, fiinte reale sau fantastice ori a unor abstractiuni personificate; act religios facut in cinstea unei divinitati. ◊ sentiment de veneratie, de respect, de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. ♦ ~ ul personalitatii = atitudine de admiratie sistematica fata de un conducator politic. 2. totalitatea ritualurilor unei religii. 3. religie, confesiune (2). (< fr. culte, lat. cultus)

CELIBIDACHE, Sergiu (1912-1996, n. Roman), dirijor, compozitor si pedagog roman. Prof. univ. la Mainz. Stabilit in Franta. Interpretari vadind respectul pentru sensul profund al operei; promotor al fenomenologiei muzicale. Simfonii, un concert pentru pian. A dirijat pe toate marile scene ale lumii; director al mai multor orchestre de prestigiu (Berlin, 1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) si Munchen (din 1979). Consecvent principiilor sale teoretice, refuza inregistrarile de studio si comercializarea lor pe discuri.

SOLEMN, -A, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc dupa un anumit ceremonial; cu fast, sarbatoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desavarsit; intens, profund. ♦ Sfant, sacru. ♦ Maret, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie sa respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis.

profund, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.