AGREGAT², agregati, s. m. (Iesit din uz, in sintagma) Profesor agregat = profesor universitar care functioneaza pe langa o catedra condusa de alt profesor. – Din fr. agrege.

PLIN, -A, plini, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre vase, incaperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, in care se afla ceva pana la limita. ◊ Expr. Plin ochi = umplut pana la limita capacitatii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o parere foarte buna despre sine, a fi increzut, ingamfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a indurat prea multe necazuri si nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) In care au fost introduse cartuse; incarcat. 2. Fara goluri; intreg, compact, masiv. ♦ Intreg, deplin, nestirbit. ◊ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile si drepturile prevazute de lege. Catedra plina = catedra care are numarul de ore prevazut de regulament. 3. Care cuprinde, contine, are ceva in cantitate sau in numar mare. ♦ (Despre ochi) Napadit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, incarcat total sau partial cu ceva. ♦ Murdar, manjit, uns (cu ceva). 5. (Despre fiinte, corpul lor sau parti ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grasut. 6. Care are amploare, intensitate; desavarsit. Luna plina = luna perfect rotunda, aflata in faza ei maxima. Voce plina = voce sonora, cu volum. ◊ Expr. In plin(a)... = in mijlocul..., in miezul..., in toiul... II. S. n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spatiu etc.; continut, cuprins. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care ramane in permanenta intr-o conducta de transport. ◊ Loc. adv. Din plin = din abundenta. ◊ Loc. adj. si adv. In plin = in centru, la tinta. ◊ Loc. prep. In plinul... = in mijlocul...; p. ext. in toiul... ◊ Expr. A-i merge cuiva in plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reusi, a izbandi. A da o lovitura (sau a lovi, a nimeri) in plin = a nimeri bine tinta vizata, a-si ajunge scopul. A-i iesi cuiva cu plin(ul) = a-i iesi cuiva in cale cu un vas plin (fapt considerat in credinta populara ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzina pana la refuz rezervorul unei masini. – Lat. plenus.

PROLUZIUNE s.f. (Liv.) 1. Cuvant introductiv; introducere. 2. Lectie de deschidere a unui profesor universitar atunci cand a obtinut o catedra. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. prolusio, it. prolusione].

AGREGAT s.m. (Iesit din uz) Profesor agregat = profesor universitar care si-a obtinut titlul prin concurs, dar a ramas totusi dependent de catedra altui profesor. [Dupa fr. agrege].

conferi (-r, -it), vb. – A acorda, a da. Fr. conferer. – Der. conferinta, s. f. cu var. inv. conferenta modificata prin asimilare cu suf. -inta (cerinta, cuvinta); conferentia, vb.; conferentiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar).

CONSULTANT, -A s. m. f. 1. specialist al unei institutii etc. care da consultatii. 2. profesor universitar pensionat care tine cursuri (facultative), are ore de consultatie si conduce doctoranzi. 3. specialist in consultanta. (< fr. consultant, rus. konsultant)

PROLUZIUNE s. f. 1. cuvant introductiv; introducere. 2. lectie de deschidere a unui profesor universitar atunci cand a obtinut o catedra. (< it. prolusione, lat. prolusio)

VISITING PROFESSOR (Pron.: viziting profesor) s. f. profesor universitar invitat (din strainatate) sa tina lectii, conferinte. (< amer. visiting professor)

AGREGAT², agregati, s. m. (Iesit din uz, in expr.) Profesor agregat = profesor universitar care si-a castigat titlul prin concurs, ramanand totusi dependent de catedra altui profesor. – Dupa fr. agrege.

ROBA, robe, s. f. 1. Haina de ceremonie, lunga (si neagra), cu maneci largi, pe care o poarta magistratii si avocatii in sedinte, precum si profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. Denumire a culorii si a particularitatii parului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.

SENAT, senate, s. n. 1. (In Roma antica) Sfatul batranilor; (sub republica) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire data camerei superioare a Parlamentului care, impreuna cu Camera Deputatilor, constituie corpurile legiuitoare in unele tari. 3. (Si in sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei institutii de invatamant superior, format din profesori universitari si reprezentanti ai studentilor, prezidat de rector. 4. Loc in care se aduna senatorii. – Din fr. senat, lat. senatus.

ROBA ~e f. Haina (neagra), lunga, cu maneci largi, purtata de magistrati in sedinte si de profesorii universitari la anumite solemnitati. /<fr. robe

DOCENT s.m. 1. (In trecut) profesor universitar neretribuit, la al carui curs studentii nu erau obligati sa dea examen. 2. Titlu in invatamantul superior acordat de o facultate unui doctor in stiinte pentru merite stiintifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germ. Dozent, it. docente, cf. lat. docens < docere – a invata].

ROBA s. f. 1. haina lunga (neagra), cu maneci largi, purtata de magistrati si avocati in exercitiul functiunii, precum si de profesorii universitari (la anumite solemnitati). 2. parul unui animal (cal, vaca etc.) cu particularitatile lui de culoare. (< fr. robe)

profesor ~oara (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care preda o materie de studiu (intr-o scoala, intr-o universitate, etc.), avand o pregatire speciala. 2) Persoana avand cel mai inalt titlu conferit cadrelor didactice universitare. [Acc. si profesor] /<fr. professeur, germ. Professor

SENAT ~e n. 1) (in Roma antica) Organ suprem al puterii de stat in timpul republicii. 2) (in unele tari) Camera superioara a parlamentului. 3) : ~ universitar consiliu al profesorilor pe langa rector. /<lat. senatus, fr. senat

profesor, -OARA s.m. si f. Persoana cu o pregatire speciala care preda o materie de specialitate la o scoala sau in invatamantul universitar. [Acc. si profesor. / < fr. professeur, it. professore].

AGREGAT² s. m. profesor ~ = (in unele tari) titlu universitar conferit prin concurs colaboratorului, asociat la catedra unui profesor, autorizat sa tina lectii din cursul acestuia. (dupa fr. agrege)

DECAN, -A s.m. si f. 1. profesor (sau alt membru al corpului profesoral universitar) care detine conducerea unei facultati. 2. Persoana cea mai in varsta sau care are vechimea cea mai mare intr-un anumit corp constituit. // s.m. 1. (Ant.) Ofiter roman care comanda 10 soldati; decurion. 2. (In trecut) Persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul avocatilor. 3. Conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana. [ < lat. decanus, cf. it. decano, fr. doyen).

PREPARATOR, -OARE I. adj. care prepara; preparatoriu. II. s. m. f. 1. persoana care combina anumite materiale etc. spre a obtine un produs nou, a imbunatati calitatea unor produse etc. 2. membru al corpului didactic universitar (inferior in grad asistentului) care ajuta pe profesori in activitatea stiintifica si didactica cu studentii. 3. meditator. (< fr. preparateur, lat. praeparator)

LECTORAT s.n. 1. Functie, grad de lector¹. 2. Curs universitar pentru o limba straina, functionand de obicei cu profesori straini. [< germ. Lektorat].

LECTORAT s. n. 1. functia de lector¹ (1). 2. catedra universitara a unei tari in alta tara, in cadrul careia profesori ai celei dintai predau studentilor din tara gazda, o anume materie de invatamant. 3. grup de profesori din invatamantul superior care predau o disciplina la o alta facultate decat aceea de care apartin. (< germ. Lektorat)

universitar, -A adj. Care apartine universitatii, referitor la universitate; de (la) universitate. ♦ Oras universitar = oras in care se afla o universitate. // s.m. si f. profesor la universitate. [Cf. fr. universitaire].

universitar, -A I. adj. care apartine universitatii, referitor la universitate. ♦ oras (sau centru) ~ = oras care are universitate. II. s. m. f. profesor la universitate. (< fr. universitaire)

profesor/profesor, -OARA s. m. f. persoana cu o pregatire speciala care preda un obiect de invatamant intr-un domeniu al stiintei, al artei etc. ♦ ~ universitar = cel mai inalt grad didactic in invatamantul superior, titularul unei catedre. (< fr. professeur, germ. Professor)