FAT, feti, s. m. 1. produs de conceptie din uterul mamiferelor, din momentul cand incepe a avea miscari proprii si formele caracteristice speciei si pana cand se naste; fetus. 2. (Pop. si poetic) Fecior, fiu; baiat, copil. ◊ (Pop.) Fatul meu, formula cu care un batran se adreseaza cu afectiune, bunavointa etc. unui tanar. ♦ Fat-Frumos = erou principal din basme, inzestrat cu frumusete fizica si morala, cu bunatate, curaj si vitejie iesite din comun; p. gener. (ca nume comun) baiat, tanar sau barbat deosebit de frumos. (Pop.) Fat-logofat = copil cu insusiri (fizice) deosebite, minunate. – Lat. fetus.

FETUS s. m. produs de conceptie a unui mamifer, care a depasit stadiul de embrion; fat. (< lat., fr. foetus)

PALINGENEZA s.f. 1. Palingenezie. 2. (Liv.) Reinnoire a institutiilor, a conceptiilor etc. 3. Metamorfism produs la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 4. (Biol.) Aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. [Cf. it. palingenesi, germ. Palingenese < gr. palin – din nou, genesis – nastere].

FETUS s.m. (Biol.) produs in urma actului de conceptie al unui animal mamifer, care a depasit stadiul de embrion, dar nu a ajuns inca sa fie nascut; fat. [Scris si foetus. / < fr. foetus, lat. fetus].

VIZIUNE ~i f. 1) Percepere a lumii materiale cu ajutorul vazului. 2) Proprietate de a vedea in minte; reprezentare. 3) Mod de a intelege si interpreta lucrurile; conceptie. ~ asupra lumii. 4) fig. Reprezentare imaginara a unor lucruri ireale, ca produs al unei stari patologice a psihicului; halucinatie; vedenie; fantasma. [G.-D. viziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. vision

BIOENERGIE ({i} ‹ bio + energie) s. f. Energie produsa prin activitatea fiziologica a organismelor vii (electrica, termica, luminoasa etc.). In conceptia medicinii orientale, b. reprezinta componenta imateriala a corpului.

PRINCIPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentala a unei stiinte, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline. 3. (In antichitate si in evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componenta de baza a lumii fizice. ♦ (In conceptiile mistice) Cauza initiala a lumii fizice si morale. ♦ Principiu activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal. 4. Regula sau norma de actiune, de legislatie etc. ♦ In principiu = din punct de vedere teoretic, in general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; inv.) princip, printip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio].

REGIE ~i f. 1) conceptie specifica de interpretare a unui text dramatic. 2) Activitate de conducere a jocului actorilor si a montarii unui spectacol; regizorat. 3) Ocupatie a regizorului. 4) Mod de gestiune a unui serviciu public. 5) inv. Chiosc sau mic magazin unde se vindeau produse de tutun si articole pentru fumatori. [G.-D. regiei] /<fr. regie, germ. Regie

REGIE s.f. 1. Conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si de supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. ♦ Regie tehnica = conducerea tehnica a realizarii unui spectacol; cel care desfasoara aceasta activitate. 2. Exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari de catre un administrator prin angajati sau agenti directi. ♦ Cheltuieli de regie = cheltuieli de intretinere (la o intreprindere sau institutie); cheltuieli facute la executarea unei lucrari. 3. (Inv.) Administratie care se ocupa cu perceperea impozitelor indirecte. ♦ Administratie a unor produse sau bunuri asupra carora exista un monopol de stat. [Gen. -iei. / < fr. regie].

CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].