DAUNATOR, -OARE, daunatori, -oare, adj. Care dauneaza; pagubitor, daunos. ♦ (Substantivat. m.) Fiinta care ataca plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocand pagube. [Pr.: da-u-] – Dauna + suf. -ator.

VEGETARIAN, -A, vegetarieni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre alimentatie, dieta etc.) Care se bazeaza (numai) pe produse vegetale (si pe lactate). 2. S. m. si f. Adept al vegetarianismului. ◊ (Adjectival) Persoana vegetariana. [Pr.: -ri-an] – Din fr. vegetarien.

STRANGE, strang, vb. III. I. 1. Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. innodate sau infasurate in jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a inchide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legatura sa fie mai stramta. ◊ Expr. A strange cureaua = a rabda (de foame); a fi obligat sa-si restranga (mult) cheltuielile de trai. (Refl.) A i se strange funia la par = a ajunge intr-o situatie dificila, cand nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp partile unui vesmant (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.) ♦ Fig. A intari o prietenie, o alianta, o relatie etc. 2. Tranz. A prinde, a apuca cu mana, cu bratele, a tine, nelasand sa-i scape. ◊ Expr. A(-i) strange (cuiva) mana = a da mana (cu cineva) la intalnire, la despartire, pentru a felicita etc. 3. Tranz. A presa, a apasa din doua parti sau din toate partile pentru a apropia, a comprima etc. ◊ Expr. A strange (pe cineva) cu usa (sau in cleste, in balamale, in pinteni) = a sili (pe cineva) sa faca ceva; a obliga (pe cineva) sa recunoasca ceva. ♦ (Despre obiecte de imbracaminte) A apasa asupra (unei parti a) corpului, provocand o senzatie de jena sau de durere (deoarece este prea stramt). ◊ Expr. A-l strange (pe cineva) in spate (de frig sau de frica) = a provoca (cuiva) sau a simti o senzatie neplacuta (de frig sau de frica). ♦ A fixa (mai bine) printr-o miscare de invartire o piesa filetata a unui mecanism; a insuruba (mai tare). ◊ Expr. A strange surubul = a intrebuinta mijloace (abuzive) de constrangere, a inaspri regimul (impotriva cuiva). ♦ A inghesui, a ingramadi, a indesa. ♦ Fig. A sili, a constrange. 4. Tranz. A inchide o parte a corpului prin apropierea partilor componente. ◊ Expr. A-si strange gura = a se retine; a tacea din gura. A(-si) strange buzele (punga) sau (intranz.) a strange din buze = a-si inclesta si a-si increti buzele in semn de nemultumire, de dispret, de neincredere etc. A-si strange pumnii = a-si inclesta pumnii in semn de manie (retinuta). A-si strange fruntea (sau sprancenele) sau (intranz.) a strange din sprancene = a-si increti fruntea (sau sprancenele) din cauza ingandurarii, nemultumirii etc.; a se incrunta, a se posomori. (Intranz.) A strange din ochi = a impreuna cu putere pleoapele in semn de ciuda, de necaz etc. sau din cauza unei senzatii de jena fizica. Cat ai strange din ochi = intr-o clipa, imediat. A strange din umeri = a ridica, a da din umeri in semn de dispret, de nepasare, de nedumerire, de neputinta. 5. Tranz. A aduna laolalta punand (simetric) una peste alta marginile, faldurile, partile unui obiect de panza, de hartie etc.; a infasura, a indoi, a impaturi. ♦ Refl. (Despre materiale textile) A-si reduce volumul sau lungimea; a se stramta, a intra (la apa). 6. Refl. si tranz. A (se) ghemui, a (se) zgarci, a (se) contracta. ◊ Expr. A i se strange (sau a-i strange cuiva) inima = a simti (sau a face pe cineva sa simta) o emotie puternica, o suparare, o intristare etc. (Refl.) A se strange in sine = a deveni putin comunicativ, a se inchide in sine. ♦ Refl. (Despre lapte) A se inchega, a se coagula. ♦ Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care contin lichide) A ingheta, a se solidifica. II. 1. Tranz. A aduna la un loc lucruri cazute, risipite; a face gramada. ♦ Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a incasa. 3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, imprejurul cuiva etc.; a se intruni; p. ext. a sosi, a veni. ◊ Expr. A se strange (acasa) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasa. (Tranz.) A strange pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva sa nu mai hoinareasca, sa stea acasa. (Tranz.) A nu-si (mai) strange picioarele (de pe drumuri) = a hoinari intruna. ♦ Spec. A se imbulzi, a se ingramadi. 4. Tranz. A lua si a pune la loc, a pune bine; a aseza in ordine. ◊ Expr. L-a strans Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (Intranz.) A strange prin casa (sau prin odaie etc.) = a deretica. [Perf. s. stransei, part. strans] – Lat. stringere.

VEGETARIAN ~ana (~eni, ~ene) 1) Care consta din produse vegetale (si lactate). Cina ~ana. Regim ~. 2) si substantival (despre persoane) Care consuma numai produse vege-tale (si lactate). [Sil. ri-an] /<fr. vegetarien

VEGETARIANISM n. Sistem alimentar alcatuit exclusiv din produse vegetale si din lactate. /<germ. Vegetarianismus

VEGETARIANISM s.n. Regim alimentar alcatuit exclusiv din produse vegetale, oua, lapte si derivatele sale. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. vegetarisme].

VEGETARIAN, -A adj. (Despre un regim alimentar) Bazat numai pe produse vegetale si lactate. // s.m. si f. Adept al vegetarianismului. [Pron. -ri-an. / < fr. vegetarien].

VEGETARIAN, -A I. adj. (despre un regim alimentar) bazat numai pe produse vegetale si lactate. II. s. m. f. cel care practica vegetarianismul. (< fr. vegetarien)

VEGETARIANISM s. n. regim alimentar exclusiv din produse vegetale si lactate. (dupa fr. vegetarisme)

INSECTA, insecte, s. f. (La pl.) Clasa care cuprinde mici animale nevertebrate din increngatura artropodelor, cu corpul format din segmente diferentiate in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirand prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat si avand dezvoltare prin metamorfoza; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. ◊ Insecte daunatoare = insecte care ataca plantele, animalele si oamenii sau produsele vegetale si animale. – Din fr. insecte.

TANIN, taninuri, s. n. produs vegetal cu gust astringent, solubil in apa, care are proprietatea de a tabaci pielea, cu intrebuintari in industrie; acid tanic. – Din fr. tanin.

FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare si se dezvolta din pistilul unei flori fecundate si care contine semintele. ◊ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe intregi sau parti de fructe sau de plante imbibate cu sirop de zahar si cu glucoza si acoperite, de obicei, cu o crusta de zahar. 2. produse vegetale care servesc ca hrana. 3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei actiuni, al unei activitati sau al unei situatii; rod. [Var.: fructa s. f.] – Din lat. fructus.

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obtinute de la plantele cultivate, in special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pamantului = planta erbacee veninoasa, cu frunze mari, late si lucioase, dupa a carei dezvoltare florala poporul apreciaza recolta anului (Arum maculatum); (inv.) rod-de-zahar = dulceata de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei actiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlastar, odrasla. [Var.: (rar) roada s. f.] – Din sl. rodu.

FITOGEN adj. fitogenic. (produs vegetal ~.)

FURAJ ~e n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; nutret. ◊ ~e combinate nutret sub forma de granule, obtinut pe cale industriala din amestecul a mai multor feluri de produse (vegetale, animale si minerale). /<fr. fourrage

ROD roade n. 1) produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recolta. ◊ Cu ~ roditor. ~ul-pamantului planta erbacee otravitoare, cu frunze mari, lucioase, dupa a carei dezvoltare florala, in popor, se apreciaza recolta asteptata. 2) fig. Rezultat al unei actiuni; consecinta; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) inv. pop. Persoana (de orice varsta) in raport cu parintii ei; odrasla. /<sl. rodu

CAPOC s.n. produs vegetal obtinut din fructele unui arbore exotic, care se foloseste ca material de umplutura pentru perne, saltele etc. [< engl. kapok < cuv. malaiez].

FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvolta dupa fecundatia unei flori si care contin semintele plantei respective; poama, rod. 2. produse vegetale care servesc ca hrana; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei actiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Opera, rezultat al unor straduinte, al muncii etc. 4. (Constr.) Inclinare a zidului exterior, datorita diferentei de grosime dintre partea inferioara si cea superioara a acestuia. [< lat. fructus].

PRINCIPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentala a unei stiinte, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline. 3. (In antichitate si in evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componenta de baza a lumii fizice. ♦ (In conceptiile mistice) Cauza initiala a lumii fizice si morale. ♦ Principiu activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal. 4. Regula sau norma de actiune, de legislatie etc. ♦ In principiu = din punct de vedere teoretic, in general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; inv.) princip, printip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio].

CAPOC s. n. produs vegetal din fructele de capochier, folosit ca material de umplutura pentru perne, saltele etc. (< fr., engl. kapok)

PRINCIPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem, o norma de conduita etc. 2. lege de baza a unei stiinte, arte etc. 3. element primordial, cauza primara a lumii fizice. ♦ ~ activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal. 4. regula, norma de actiune, de comportare, de apreciere etc. ♦ in ~ = din punct de vedere teoretic, in general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe)

leguma (legume), s. f. – 1. produs vegetal de gradinarit, verdeata. – 2. Mincare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Puscariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre. – Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumarie, s. f. (gradina de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a minca si a bea putin; a cruta; a economisi); legumeala, s. f. (actiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care maninca sau gusta putin).

CAPOC s. n. produs vegetal asemanatoare cu o lana matasoasa, obtinut din fructul unui arbore exotic (Ceiba pentandra) si folosit ca umplutura la saltele, la plapumi etc. – Fr. kapok, capoc.

ALIMENTAR, -A, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentara = industrie care transforma materiile prime de origine animala si vegetala in produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentara = suma de bani necesara intretinerii unei persoane pe care cineva o plateste, lunar, in temeiul unei obligatii stabilite prin lege sau prin hotarare judecatoreasca; pensie de intretinere. ♦ (Substantivat, f.) Bacanie. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius.

BENZOE s. f. produs natural, vegetal, solid, care contine rasini, acid benzoic si un ulei volatil si care este folosit in dermatologie si in parfumerie; smirna. – Din fr. benzoe.

CERIFER, -A, ceriferi, -e, adj. (Despre glandele albinelor sau despre celulele vegetale) Care produce ceara. – Dupa fr. cerifere.

ORTOGENEZA s.f. (Biol.) Serie de varietati care, in evolutia speciilor animale si vegetale, se produc in acelasi sens. [< fr. orthogenese, cf. gr. orthos – drept, genesis – origine].

SECRETOR, -OARE adj. Care secreta; secretoriu. ◊ Tesut secretor = tesut vegetal care produce secretii. [Cf. fr. secreteur].

UREDINALE s.f.pl. (Bot.) Ordin de ciuperci microscopice parazite pe vegetale, unde produc rugina graului; (la sg.) ciuperca din acest ordin. [Sg. uredinala. / < fr. uredinales].

BENZOE s.n. produs natural, vegetal, solid, continand rasini, acid benzoic si un ulei volatil, folosit in medicina, la prepararea unor parfumuri si lacuri etc.; smirna. [< germ. Benzoe].

BENZOE s. f. produs natural vegetal, solid, continand rasini, acid benzoic si un ulei volatil; smirna. (< fr. benzoe)

CERIFER¹, -A adj. (despre glandele albinelor sau despre vegetale) care produce ceara; cerigen. (< fr. cerifere)

FELOGEN s. n. tesut vegetal care produce suberul si felodermul. (< fr. phellogene)

ORTOGENEZA s. f. serie de variatii care, in evolutia speciilor animale si vegetale, se produc in acelasi sens. (< fr. orthogenese)

PATOMORFOGEN, -A adj. (despre vegetale) care produce modificari morfologice datorita unui agent patogen. (< fr. pathomorphogene)

SCLEROGEN, -A adj. care determina producerea unui tesut scleros; (despre tesuturi vegetale) care produce lignina. (< fr. sclerogene)

UREDINALE s. f. pl. ordin de ciuperci microscopice parazitare pe vegetale, unde produc rugina-graului. (< fr. uredinales)

TOXINA, toxine, s. f. 1. Substanta organica (mai frecvent proteica) cu actiune toxica, produsa de organisme vegetale sau animale. 2. Substanta care ingreuneaza sau impiedica flotatia minereurilor. – Din fr. toxine.

VEGETARIANISM s. n. Regim alimentar sau sistem de alimentatie format (numai) din vegetale (si din produse lactate). [Pr.: -ri-a-] – Vegetarian + suf. -ism. Cf. fr. vegetarisme.

FURAJ, furaje, s. n. produs de origine vegetala, animala sau minerala, folosit pentru hrana vitelor; nutret, masa verde. ◊ Furaje combinate – nutreturi complexe obtinute pe cale industriala, prin amestecarea diferitelor leguminoase, concentrate, reziduuri industriale, saruri minerale etc., prezentate sub forma de uruiala si de granule. – Din fr. fourrage.

FIBRA ~e f. 1) Fir subtire si lung de origine vegetala, animala sau produs pe cale sintetica; filament. 2) Formatie organica filiforma din componenta unui tesut vegetal sau animal. ~ lemnoasa. ~ musculara. 3) Material rezistent, obtinut din celuloza, intrebuintat ca izolant si ca imitatie de piele. ◊ ~ optica fibra speciala de sticla, folosita pentru transmiterea informatiilor. /<fr. fibre, lat. fibra

HRANA f. produs de natura vegetala, animala sau minerala ce serveste la alimentarea unui organism viu; nutriment. ~ consistenta. ◊ ~a vacii planta erbacee cu tulpina acoperita cu perisori, cu frunze liniare si flori mici, ce creste prin semanaturi si serveste drept nutret. [G.-D. hranei] /<sl. hrana

MOLIE ~i f. 1) Specie de fluturi mici, ale caror larve ataca diferite produse animale sau vegetale (obiecte de lana, blanuri, boabe de cereale, faina, fructe etc.). ◊ Ros, mancat de ~i batran si ramolit. 2) fig. Persoana tacuta, care face rau pe ascuns. /<sl. moli

NUTRET ~uri n. produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; furaj. /<lat. nutricium

OMNIVOR ~a (~i, ~e) si substantival Care se hraneste cu produse de origine vegetala si animala; in stare sa manance de toate. /<fr. omnivore

PUTREFACTIE ~i f. 1) Proces de descompunere a substantelor organice (de natura animala sau vegetala) care se produce in natura sau in interiorul organismelor vii sub influenta fermentatiei microbiene; putrezire. 2) fig. Stare de degradare morala; putreziciune. [G.-D. putrefactiei] /<fr. putrefaction, lat. putrfactio, ~onis

AGAMIC, -A adj. (Despre organisme vegetale) Care nu produce gameti. [Cf. fr. agamique, it. agamico].

AUTOTROF, -A adj. (despre organisme vegetale) care isi produce singur substantele nutritive necesare. (< fr. autotrophe)

CAROTEN s. n. pigment portocaliu-roscat in unele vegetale (morcovi) si produse animale. (< fr. carotene, germ. Karotin)

FURAJ s. n. produs de origine vegetala, animala sau minerala, hrana pentru vite; nutret. ◊ alimentatie pentru pestii de acvariu si de crescatorie. (< fr. fourrage)

USTILAGINALE s. f. pl. ordin de ciuperci bazidiomicete parazite pe vegetale, carora le produc diferite boli. (< fr. ustilaginales)

BENTONIT (‹ fr. {i}; {s} [Fort-] Benton) s. n. Roca argiloasa de culoare cenusie sau galben-verzuie stratificata, constituita din cel putin 75 la suta din montmorillonit si beidelit si caracterizata printr-o mare capacitate de absorbtie a apei. Se utilizeaza ca decolorant, pentru purificarea produselor petroliere, uleiurilor vegetale si la prepararea noroiului de foraj.

CAROTEN s. n. Pigment rosu-portocaliu care se gaseste in unele vegetale si in unele produse animale. [Var.: carotina s. f.] – Din fr. carotene, germ. Karotin.

GAMETANGIU, gametangii, s. m. (Bot.) Structura vegetala in care sunt produsi gameti. – Cf. fr. gametange.

TOXINA ~e f. 1) Substanta otravitoare de natura organica, produsa de unele organisme vegetale sau animale; otrava; venin. 2) Substanta care franeaza flotatia minereurilor. /<fr. toxine

LEGUMA s.f. 1. (Bot.) Tip de fruct dehiscent, cu doua valve si seminte; pastaie. 2. produs alimentar de origine vegetala; zarzavat. [< fr. legume, cf. lat. legumen].

COSMOBOTANICA s. f. ramura a exobiologiei care isi propune sa produca alimente de natura vegetala in conditiile sistemului biologic inchis de la bordul navelor cosmice. (< cosmo- + botanica)

clor n. (vgr. hloros, galben verziu). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Scheele la 1774 si numit asa de G*y-Lussac. Se gaseste si liber, si combinat, ca´n sarea de bucatarie, care e o clorura de sodiu. Gazos sau disolvat [!] in apa, din cauza afinitatii sale pentru idrogen [!], distruge partea cloranta a materiilor vegetale si animale si produce singerare cind il respiri. Cu el se albesc pinzele, se sterge scrisu de cerneala si se distrug miazmele.

CEARA s. f. 1. produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care se inmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari in industria farmaceutica, electronica, a hartiei, cosmetica etc. ◊ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = s********t, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la incalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la inchiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; in sintagma) Ceara de pamant = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.

FIBRA, fibre, s. f. 1. Material in forma de fir subtire, netors, de provenienta vegetala, animala sau minerala ori produs pe cale sintetica, folosit de obicei ca materie prima la fabricarea tesaturilor. 2. Celula vegetala alungita situata in tesutul diverselor parti ale unei plante. 3. Formatie anatomica alungita, care reprezinta celule modificate sau prelungiri celulare si care alcatuieste tesuturile animale. 4. (Tehn.; in sintagma) Fibra optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, folosita pentru transmiterea informatiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

EXTRACT, extracte, s. n. 1. (Iesit din uz) Copie a unui act, scoasa dintr-un registru (de stare civila). 2. Substanta sau amestec de substante chimice preparat prin concentrarea pana la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate. – Din lat. extractus, germ. Extrakt.

produs¹ ~e n. 1) Bun material obtinut in urma unui proces de munca. ◊ ~ de schimb marfa. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanta obtinuta pe cale naturala sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce

NECTARIE s.f. (Bot.) Glanda vegetala, a plantelor angiosperme, care produce nectar. [Gen. -iei. / cf. fr. nectaire].

BUMBAC, (1) s. m., (2) s. n. 1. Planta textila tropicala si subtropicala in forma de arbust, care creste, aclimatizata, si in regiunile temperate (Gossypium). 2. Puf vegetal format din fibrele textile produse de semintele bumbacului (1), folosit in industrie si comert; (in special) vata. ◊ Expr. A avea bumbac in urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir rasucit de bumbac (2), intrebuintat la tesut sau la cusut. ♦ Tesatura din fire de bumbac (2). – Comp. sb. bumbak, bg. bubak.

ABIOZA s. f. 1. Stare lipsita de viata. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natura animala si vegetala, bazat pe distrugerea totala a microorganismelor existente in produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent si prin iradieri ionizante. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiose.

ANTIBIOTIC, -A, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanta organica solubila, produsa de unele microorganisme animale si vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiti microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizeaza in tratamentul bolilor infectioase. 2. Adj. Care tine de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

PIGMENT ~ti m. 1) biol. Substanta organica coloranta produsa de unele tesuturi animale sau vegetale. 2) chim. Substanta coloranta minerala intrebuintata in industria vopselelor si a lacurilor. /<fr. pigment

PRESARE ~ari f. 1) v. A PRESA. 2) Procedeu de obtinere a uleiurilor vegetale, a mustului (si a altor produse lichide) prin strivirea materialului care le contine. /v. a presa

NITRIFICARE s.f. Proces de oxidare a amoniacului, produs prin descompunerea compusilor animali si vegetali de catre microorganismele din sol; nitrificatie. [< nitrifica].

PARFUM, parfumuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Miros placut; mireasma. ♦ Miros imbietor, apetisant, raspandit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros placut, obtinut prin amestecarea unor substante aromatice (vegetale) sau pe cale sintetica; p. ext. produsul impreuna cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Nota caracteristica, atmosfera specifica. [Var.: (inv.) profum s. n.] – Din fr. parfum.

MUCOZITATE ~ati f. 1) Lichid vascos secretat de membranele organismului animal sau vegetal. ~atea plantei. ~ nazala. 2) Abundenta de mucus, produs de glandele unor membrane ale organismului. /<fr. mucosite, it. mucosita

SPOROFIT s.m. Individ vegetal nascut prin fecundare, care, la maturitate, produce spori pentru inmultire. [< fr. sporophyte, cf. gr. spora – samanta, spor, phyton – planta].

MARGARINA s.f. produs alimentar preparat prin emulsionarea unor grasimi vegetale sau animale cu zer sau cu lapte smantanit. [< fr. margarine].

DIPLOGENEZA s. f. 1. dublare a organelor vegetale, care sunt in mod obisnuit singuratice. 2. producere de forme noi pe cale de hibridatie intre plante apartinand unor genuri si familii diferite. 3. monstruozitate caracterizata prin reunirea a doi fetusi intr-un singur corp. (< fr. diplogenese)

CONTAMINARE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Aciunea de a (se) contamina si rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactiva = patrundere a unei substante radioactive intr-un mediu sau intr-un organ viu (animal sau vegetal), consecutiva unei explozii nucleare sau accidentelor produse in instalatiile de utilizeaza asemenea substante. 2. Modificare a formei unui cuvint sau a unei constructii gramaticale sub influenta altor cuvinte sau constructii asemanatoare. 3. Imbinare a doua sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezulta o opera noua. Utilizata ca procedeu stilistic, in vederea obtinerii unor efecte comice. Apare si in unele specii folclorice (descintecele sint frecvent contaminate cu blesteme).

CONDIMENT, condimente, s. n. Nume dat unor substante (picante) de origine minerala, vegetala, animala sau de sinteza care, adaugate unor produse alimentare, le confera un gust sau o aroma specifica, placuta; ingredient, mirodenie, bacanie. – Din fr. condiment, lat. condimentum.

MEMBRANA, membrane, s. f. 1. Nume dat tesuturilor animale sau vegetale, subtiri si suple, foarte diferite ca structura, care captusesc, imbraca, leaga, sustin sau delimiteaza anumite organe sau parti de organe; piele subtire; pielita. ♦ Diferentiere protoplasmatica sau celulozica, care inveleste si limiteaza celula animala si cea vegetala. 2. (Fiz.) Corp subtire flexibil, care prin v******e, poate produce sau transmite sunete, fiind intrebuintat la telefon, la microfon si la alte aparate acustice sau de percutie. 3. Corp subtire folosit pentru a separa doua medii; diafragma. 4. (Inv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane.

ERGOSTEROL, ergosteroli, s. m. Substanta prezenta in diverse tesuturi animale si vegetale, a carei activare, prin iradiere cu raze ultraviolete, produce vitamina D2; ergosterina. – Din fr. ergosterol.

ASTERONOM s. n. cavitate stelara produsa prin roaderea de catre larvele insectelor a tesutului vegetal. (< fr. asteronome)

CHEFIR s. n. produs lactat dietetic din lapte acidulat cu un ferment vegetal. (< fr. kefir, rus. kefir)

LAPTE n. 1) Lichid alb-galbui, secretat de glandele mamare ale femeii sau femelelor mamifere, care constituie hrana nou-nascutilor ~ matern. ◊ Vitel (sau purcel) de ~ vitel (sau purcel) care nu a fost inca intarcat. ~ de pasare desert preparat din lapte, oua si zahar. Calea ~lui Calea Lactee. 2) Lichid alb secretat de glandele mamare ale unor mamifere domestice folosit drept aliment. ~ de vaca. ◊ ~ acru lapte preparat prin fermentatie din laptele fiert si covasit cu smantana. ~ dulce lapte proaspat, nefermentat. ~ praf produs lactat sub forma de pulbere. ~ prins lapte inchegat. 3) Suc vegetal asemanator la aspect cu acest lichid. ~ de migdale. ~ de cocos. ◊ (A fi) in ~ se spune despre cereale care sunt in stadiu de coacere. ~ de var amestec de var stins si apa. ~ de ciment amestec de praf de ciment si apa. ~le-cainelui planta erbacee a carei tulpina contine un suc asemanator laptelui; alior. ~le-cucului planta erbacee cu flori galbene a carei tulpina contine un suc laptos amar. /<lat. lac, lactis

MARGARINA s. f. produs alimentar asemanator cu untul, preparat prin emulsionarea unor grasimi vegetale sau animale cu zer sau cu lapte smantanit. (< fr. margarine)

SECRETIE s. f. 1. producerea de catre celulele unui organism animal sau vegetal a unor substante biochimice care sunt evacuate. 2. substanta astfel produsa. (< fr. secretion, lat. secretio)

MARGARINA s. f. produs alimentar asemanator cu untul, obtinut prin emulsionarea unor grasimi vegetale sau animale cu apa sau cu lapte smantanit. – Din fr. margarine.

SECRETOR, -OARE, secretori, -oare, adj. (Fiziol.) Care secreteaza. Organ secretor. ◊ Tesut secretor = tesut vegetal alcatuit din celule dispuse izolat sau in straturi si care produce secretii. – Din fr. secreteur.

MARGARINA f. produs alimentar, asemanator cu untul, obtinut dintr-un amestec de grasimi vegetale si animale. /<fr. margarine

DOHOT n. pop. produs uleios si vascos de culoare inchisa, obtinut prin distilarea unor materii vegetale si folosit in special pentru uns osiile la caruta. /<ucr. dehoti

IZOGAM, -A adj. (Despre vegetale inferioare) La care elementele de reproducere care se unesc pentru a produce celula-ou sunt asemanatoare. [Var. isogam, -a adj. / < fr. isogame, cf. gr. isos – egal, gamos – casatorie].

RIZOGEN, -A I. adj., s. n. (tesut vegetal) care da nastere la radacini adventive. II. s. n. 1. planta care produce numai radacini si flori. 2. parazit al radacinilor. (< fr. rhizogene)

CHEFIR s. n. produs lactat dietetic preparat din lapte integral sau smantanit, acidulat cu un ferment vegetal, care constituie o bautura gustoasa, cu valoare nutritiva si cu proprietati terapeutice insemnate. – Din fr. kefir, kephir.

HARTIE, hartii, s. f. 1. produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ Hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. Hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) Categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.

DEZODORIZARE s. f. 1. actiunea de a dezodoriza. 2. operatie de purificare a anumitor produse prin eliminarea substantelor rau mirositoare. ◊ indepartare, in procesul de rafinare a uleiurilor vegetale, a componentilor care le imprima miros neplacut sau caracteristic. (< dezodoriza)

FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvolta din ovarul fecundat, continand semintele plantei respective; poama, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei actiuni etc.; beneficiu. ◊ (fig.) rezultat al unor straduinte, al muncii etc. 3. inclinare fata de verticala a fetei vazute a unui element de constructie. (< lat. fructus)

RERAFINARE s. f. 1. tratament suplimentar aplicat uleiurilor vegetale dupa neutralizarea lor cu alcalii, pentru reducerea culorii uleiurilor rafinate. 2. operatie aplicata produselor rezultate la prima rafinare a alcoolului etilic. (< re¹- + rafinare)

GAMETOFIT s. m. 1. organism vegetal care se inmulteste prin gameti. 2. faza din ciclul vital al unei plante care produce gameti. 3. generatie sexuata avand celule cu nuclei haploizi. (< fr. gametophyte)

CARBONATI (‹ fr {i}) s. m. pl. Saruri ale acidului carbonic. ♦ Carbonat neutru = sare a acidului carbonic in care doi atomi de hidrogen au fost inlocuiti cu atomi de metale. ♦ Carbonat acid = sare a acidului carbonic in care un singur atom de hidrogen a fost inlocuit cu un atom de metal; (impr.) bicarbonat. ♦ Carbonat de calciu = sarea de calciu a acidului carbonic, raspindita in natura sub forma de calcar (piatra de var), creta, marmura, calcit; intrebuintat ca piatra de constructie, la obtinerea cimentului, a varului, a sticlei. ♦ Carbonat de sodiu = sarea de sodiu a acidului carbonic, produs de baza al industriei chimice, folosit in ind. sticlei, a sapunului, a uleiurilor vegetale, a petrolului, metalurgica, farmaceutica, in gospodarie etc.; soda (1). ♦ Carbonat acid de sodiu = sarea de sodiu a acidului carbonic, folosita ca alcalinizant al secretiei gastrice in acidoze si sub forma de lotiuni detergente in infectii, arsuri etc.; (impr.) bicarbonat de sodiu.

CEARA s. f. 1. Substanta plastica galbuie produsa de albine si recoltata de om prin topirea fagurilor; substanta de origine minerala, vegetala sau animala, insolubila in apa; ambele sunt folosite la fabricarea lumanarilor, in apretura si in multe alte ramuri ale industriei. ◊ Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina si cu alte substante. Ceara rosie = compozitie de guma, lac si rasina, cu care se pecetluiesc scrisorile. 2. Cerumen. – Lat. cera.

SOIA s.f. Planta anuala din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizata ca planta furajera, iar boabele de soia si in alimentatia umana, soia fiind una din cele cinci seminte sfinte ale Chinei. Exista boabe de soia galbene, verzi, rosii si negre. Din ele se prepara ulei de soia, tofu („branza de soia”), miso (pasta dulce de soia), faina de soia, din care se produc harusame (taitei subtiri, transparenti ca sticla); preponderent, din soia se obtine asa-numita carne vegetala, un extract de proteine vegetale utilizat ca inlocuitor de carne in preparatele dietetice, iar semintele incoltite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate in diverse preparate culinare.

CONCENTRAT ~e n. 1) produs alimentar cu volum redus, avand un procent ridicat de substante hranitoare. 2) produs industrial brut bogat in materii prime utile. 3) chim. Substanta obtinuta prin flotatie. 4) Furaj de origine vegetala sau animala cu valoare nutritiva ridicata. /v. a concentra

INFESTATIE, infestatii, s. f. 1. Contaminare a unui organism cu paraziti vegetali sau animali, ducand la aparitia unei stari patologice specifice; infestare. 2. Patrundere a unor insecte daunatoare in cereale si in produsele rezultate din prelucrarea acestora, provocand degradarea produselor. – Din fr. infestation.

CEARA f. 1) Substanta amorfa, de culoare galbuie, produsa de albine, care se obtine prin topirea fagurilor. ◊ Galben ca ~a foarte palid. 2) Substanta solida de diferite origini (animala, vegetala, minerala sau sintetica) folosita in industria farmaceutica, electronica, cosmetica etc. Lumanare de ~. ◊ ~ de parchet amestec de ceara sintetica si parafina, folosit la lustruirea parchetului. ~ rosie amestec de colofoniu cu ulei de terebentina, folosit la aplicarea sigiliilor. ~ de pamant ceara minerala; ozocherita. 3) Substanta ceroasa, care se formeaza in canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera

MEMBRANA s.f. 1. Tesut animal sau vegetal, subtire sau flexibil, care delimiteaza, acopera si sustine anumite organe sau parti de organe. 2. Placa subtire si flexibila care produce sau transmite sunetele prin v******i. ♦ Diafragma. [< lat. membrana, cf. fr. membrane].

MEMBRANA s. f. 1. tesut animal sau vegetal, subtire si flexibil, care delimiteaza, acopera si sustine organele. 2. foita subtire care separa doua medii. 3. placa subtire si flexibila care produce sau transmite sunetele prin v******i. ◊ diafragma. (< lat., it. membrana, fr. membrane)

CONDIMENT, condimente, s.n. Substanta de natura minerala (sare) sau vegetala (frunze, seminte, radacini, fructe intregi sau macinate) sau un preparat din acestea (otet, ulei, esenta, extract, pasta, sos etc.), sau obtinuta prin sinteza (aroma, esenta), care, adaugata unor produse alimentare sau preparate culinare, le confera un gust sau o aroma specifice, contribuie la conservarea acestora, precum si la stimularea apetitului si a digestiei.

POTENTIAL, -A I. adj. 1. care exista ca posibilitate, in mod virtual. ♦ energie ~a = energie pe care o poseda un corp capabil de a produce o manifestare energetica. ◊ (adv.) in mod virtual, presupus posibil. 2. (despre moduri, propozitii etc.) care prezinta o actiune posibila, fara a preciza daca aceasta se realizeaza sau nu. II. s. n. 1. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetica, un lucru mecanic. 2. capacitate de dezvoltare, de desfasurare a unei activitati; nivel; forta, putere. ♦ ~ de razboi = capacitatea militara a unui stat. 3. ~ de inmultire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice. (< fr. potentiel)

PARAZIT, -A, paraziti, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Organism animal sau vegetal) care traieste si se hraneste pe seama altui organism, caruia ii provoaca adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s. m. si f. Fig. (Persoana) care traieste din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S. m. (La pl.) Perturbatii electromagnetice de origine externa in transmisiile radiofonice, de telecomunicatii etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosfera. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.

MEMBRANA ~e f. 1) Tesut subtire si suplu, animal sau vegetal, cu structura variata, care acopera, uneste, sustine sau delimiteaza anumite celule, organe sau parti de organe; piele subtire. ~ fibroasa. ~ celulara. 2) Corp subtire, in forma de foaie, care separa doua medii. 3) Corp subtire si foarte flexibil, care, vibrand, produce sau transmite sunete. ~a telefonului. /<lat., it. membrana, fr. membrane

VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

cirmiz m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmizi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermi [!], ngr. kremezi, it. cherrmisino, carmesino, chermisi, cremisi, fr. cramoisi, kermes. V. carmajin). Un fel de cocinila, (coccus ilicis si coccus polonicus), care traieste ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteranei si a carui femela face, pe frunzele, ramurile si trunchiu acestui copac, niste bobite rosii care dau un ros foarte frumos. S. n., pl. uri. Aceste bobite (care se vind supt [!] numele de carmin). Cirmiz vegetal, rumeoara. – Si cirmuz (Mold. sud).

ESENTA, esente, s.f. Lichid volatil, cu aroma puternica, numit si ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarta, radacina) sau produs sintetic (aroma de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care pastreaza integral proprietatile acestora (aroma, gust, principii active); se utilizeaza in scopuri medicinale, in parfumerie sau ca aromate in cofetarie si patiserie, sub forma de solutie alcoolica (esenta de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lamaie, de menta, de trandafir); se obtin esente si prin reducerea unei fierturi (esenta de ciuperci), prin infuzare (apa de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapa, frunze) in otet sau in vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.