NAILON, nailoane, s. n. Fibra textila poliamidica obtinuta pe cale sintetica, folosita la confectionarea tesaturilor subtiri si a multor produse tehnice; p. ext. tesatura fabricata din aceste fibre. – Din engl. nylon.

BIMETAL, bimetale, s. n. 1. produs tehnic realizat prin unirea a doua metale. 2. Organ sensibil alcatuit din doua rigle de metale diferite sudate, care, prin deformari datorate dilatatiei termice, pot actiona un mecanism. – Din fr. bimetal.

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma¹ (derivat regresiv).

BIMETAL, bimetale, s. n. 1. produs tehnic realizat prin unirea a doua metale. 2. Organ sensibil alcatuit din doua rigle de metale diferite, sudate pe toata lungimea lor, care, prin deformari datorite dilatatiei termice, pot actiona un mecanism de incalzire, de declansare etc. – Fr. bimetal.

CENTRALA ~e f. 1) Ansamblu de instalatii tehnice care produc si furnizeaza un anumit tip de energie. ~ hidroelectrica. ~ termoelectrica. 2) Statie de baza prin care se efectueaza toate legaturile dintr-o retea de telecomunicatii. ~ telefonica. [G.-D. centralei] /<fr. centrale

FRIGORIFER adj.n. (Despre un sistem tehnic) Care produce si mentine frigul. // s.n. Constructie cu instalatii pentru producerea frigului artificial. [< fr. frigorifere, cf. lat. frigus – frig, ferre – a purta].

TEHNOLOGIE s.f. 1. Stiinta a procedeelor si mijloacelor de fabricare si de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operatiilor etc. folosite pentru obtinerea unui anumit produs. 3. (Rar) tehnica. [Gen. -iei. / < engl. technology, fr. technologie, cf. gr. techne – arta, logos – studiu].

CRIOtehnicA s. f. ansamblul tehnicilor de producere si utilizare a temperaturilor foarte joase. (< fr. cryotechnique)

FRIGORIFIC, -A adj. care produce, care pastreaza frigul; referitor la frig. ♦ agent ~ = agent termic care produce sau transfera frig; instalatie ~a = sistem tehnic care produce racirea unei incaperi, a unui recipient etc. prin transfer de caldura; capacitate ~a = caldura preluata de un agent frigorific in timp de o ora. (< fr. frigorifique, lat. frigorificus)

PRESTIDIGITATIE s. f. Arta si tehnica de a produce iluzii (optice) prin rapiditatea si agilitatea miscarilor mainilor; scamatorie. – Din fr. prestidigitation.

DEPARAZITARE, deparazitari, s. f. 1. Actiunea de a deparazita si rezultatul ei; distrugere a parazitilor; despaduchere. 2. (Tehn.; in sintagma) Deparazitare radioelectrica = combatere a perturbatiilor radioelectrice produse de instalatiile tehnice (paraziti industriali) prin actionarea directa asupra surselor care le provoaca. – V. deparazita.

CAMERA ~e f. 1) Incapere in interiorul unei case; odaie. ~ mobilata. ◊ Muzica de ~ compozitie muzicala, executata de un numar redus de instrumente. 2) Incapere cu destinatie speciala. ~ de comanda. 3) Incapere speciala din care se efectueaza in mod automat controlul si conducerea functionarii unei centrale sau statiuni electrice. 4) Spatiu dintr-un dispozitiv, instalatie asemanatoare cu o odaie sau insasi instalatia, in care se produce un proces tehnic. ~ de luat vederi. ~ de combustie. 5) Tub de cauciuc in care se introduce aer sub presiune, avand diferite intrebuintari. ~a unei mingi. ~ de bicicleta. 6) Organ legislativ al parlamentului. /<it. camera, engl. camera, fr. camera

CINEtehnicA f. 1) Ramura a tehnicii care se ocupa cu mijloacele de producere a filmelor. 2) tehnica cinematografica. /cine[matografic] + tehnica

REZERVOR ~oare n. 1) Recipient pen-tru depozitarea fluidelor, a materialelor pulve-rulente sau granulare. ◊ Toc ~ stilou. 2) Bazin pentru colectarea apelor si folosirea lor in scopuri tehnice (irigatie, navigatie, producere de energie etc.). /<fr. reservoir

SCAMATORIE ~i f. 1) Arta si tehnica de a produce iluzii (optice) prin miscari abile (si rapide) ale mainilor; iluzionism. 2) Iluzie creata astfel; iscusinta scamatorului. 3) fig. Inducere in eroare; mistificare; inselaciune; sarlatanie. [G.-D. scamatoriei] /<fr. scamator + suf. ~ie

CENTRALA s.f. 1. Organizatie, institutie de coordonare a unei activitati dintr-un anumit domeniu. 2. Ansamblu de cladiri cu instalatiile lor tehnice, unde se produc anumite forme de energie. 3. Statiune prin care se pun in legatura posturile unei retele de telecomunicatii. [Cf. fr. centrale].

DEPARAZITARE s.f. 1. Actiunea de a deparazita si rezultatul ei; distrugere a parazitilor; despaduchere. 2. (Tehn.) Deparazitare radioelectrica = combatere a perturbatiilor radioelectrice produse de instalatiile tehnice. [< deparazita].

REBUT s.n. produs necorespunzator conditiilor tehnice cerute si care nu poate fi utilizat in scopul pentru care a fost facut. ♦ La rebut = la reforma; prost, rau, nefolositor. [Pl. -uri. / < fr. rebut].

CENTRAL, -A I. adj. 1. care se afla in centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupa o pozitie principala. ◊ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizatie, institutie de coordonare a unei activitati dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalatii tehnice unde se produce centralizat energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica etc. 3. statiune prin care se pun in legatura posturile de retele de telecomunicatii. (< fr. central, lat. centralis)

DEPARAZITARE s. f. 1. actiunea de a deparazita. 2. (tehn.) ~ radioelectrica = combatere a perturbatiilor radioelectrice produse de instalatiile tehnice. (< deparazita)

CENTRAL, -A, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se afla (aproximativ) in centru, in mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupa o pozitie principala, care constituie un nucleu in jurul caruia se grupeaza elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijeaza de la un centru. II. S. f. 1. Institutie, unitate economica care coordoneaza si controleaza activitatea si buna desfasurare a muncii intr-o anumita ramura de activitate. ♦ (Si in sintagma centrala industriala) = (iesit din uz) unitate industriala caracteristica sistemului economic centralizat, care reunea intreprinderi cu profil similar, institute de cercetare si proiectare si care coordona intreaga lor activitate. 2. Instalatie sau ansamblu de instalatii tehnice in care se produce, in mod centralizat, energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica centralizata etc. 3. Statie unde se efectueaza punerea in legatura a posturilor unei retele de electrocomunicatii. – Din fr. central, lat. centralis.

FRIGOtehnicA f. 1) Ramura a tehnicii care se ocupa cu mijloacele de producere a frigului artificial. 2) tehnica producatoare de frig artificial. /<fr. frigotehnique

CONSUM s. n. 1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ♦ bunuri de larg ~ = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale. 2. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumata pentru functionarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operatii etc. ♦ ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumita unitate. (< germ. Konsum/verein/)

PETROCHIMIE s. f. 1. stiinta, tehnica si industria prelucrarii produselor petroliere, a gazelor de sonda si a gazului metan. 2. ramura a petrografiei care studiaza chimismul rocilor si clasificarea lor chimica. (< fr. petrochimie)

SATURABIL, -A adj. (despre un sistem fizico-chimic sau tehnic) care poate sa produca o stare de saturatie. (< fr. saturant)

VATA s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte si subtiri care se intrepatrund si formeaza o masa compacta alba, folosit pentru pansamente, in diferite procese tehnice etc. ◊ Vata de hartie = produs similar vatei obtinut din celuloza de lemn, care se intrebuinteaza in medicina, in locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vata de zahar = produs alimentar dulce, pufos, asemanator cu vata, care se obtine, prin centrifugare, dintr-o solutie de zahar; se vinde in comert infasurat pe betisoare de lemn. Vata de zgura = material obtinut din zgura topita, lasata sa curga incet in apa, intrebuintat ca izolant termic si acustic. Vata de sticla = masa de fibre scurte de sticla impaslite, intrebuintata ca izolant termic si acustic. – Din germ. Watte.

NOMENCLATOR, nomenclatoare, s. n. Lista, brosura, carte care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu al stiintei, al tehnicii etc., sau enumerarea sortimentelor produselor sau a grupurilor de produse, clasificate dupa un anumit criteriu. – Din fr. nomenclateur, lat. nomenclator.

REMANIA, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificari in organizarea unei institutii, in compozitia unui guvern etc. 2. A transforma partial o masina, o instalatie sau o constructie, dupa o deteriorare, cu scopul readucerii in starea de functionare sau pentru a-i imbunatati caracteristicile functionale. 3. A inlatura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescriptiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

A REproduce reproduc tranz. 1) A face sa se reproduca. 2) A reda exact; a reprezenta cu fidelitate. ~ realitatea. 3) ec. (procesul de productie) A repeta in permanenta. 4) (tablouri, desene, fotografii, texte etc.) A executa in mai multe exemplare identice prin diferite procedee tehnice; a multiplica. /re- + a produce

TREPIDATIE s.f. Miscare v********e care are loc de jos in sus, produsa in functionarea unor sisteme tehnice. ♦ (Fig.) Agitatie, neastampar. [Gen. -iei. / cf. fr. trepidation].

COOPERARE s. f. faptul de a coopera. ◊ conlucrare a unor persoane, unitati economice sau tari in producerea sau desfacerea anumitor produse, in cercetarea stiintifica si tehnica etc. (< coopera)

REMANIA vb. tr. 1. a modifica (o lucrare, o instalatie, o institutie); a schimba compozitia unui guvern. 2. a inlatura defectele unor materiale sau produse care nu corespund prescriptiilor tehnice impuse. (< fr. remanier)

TREPIDATIE s. f. 1. v******e care are loc de jos in sus, produsa in functionarea unor sisteme tehnice. 2. (fig.) agitatie febrila, neastampar. (< fr. trepidation)

ORURO, oras in Bolivia, situat la 3.700 m alt., la 193 km SE de La Paz si 48 km N de lacul Poopo; 201,2 mii loc. (2001). Pr. centru comercial si minier (aur, cositor, wolfram, cupru). Metalurgia neferoaselor; produse alim. si textile. Universitate tehnica (1892). Fundat in 1606.

INDUSTRIALIZARE, industrializari, s. f. Actiunea de a industrializa si rezultatul ei; proces de transformare a unei tari agrare intr-o tara industriala dezvoltata din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate. ♦ Prelucrare industriala a unor materii prime, transformarea lor in produse industriale. ♦ Aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale in alte ramuri. [Pr.: -tri-a-] – V. industrializa.

FRIGORIFER² ~a (~i, ~e) (despre sisteme fizico-chimice, tehnice sau despre agenti fizici) Care produce si mentine frigul artificial; prevazut pentru producerea si mentinerea frigului artificial. /<fr. frigorifere

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

GAMA s. f. 1. (muz.) succesiune de opt sunete, dispuse in ordine ascendenta sau descendenta, limitata la sunetele din cuprinsul unei octave. 2. sir de marimi scalare exprimand termenii unei serii in tehnica. 3. (fig.) serie de situatii, valori, produse, sortimente etc. inrudite, formand un tot armonios. ◊ (pict.) succesiune de tonuri, culori care se armonizeaza. (< fr. gamme)

REBUT s. n. produs care nu corespunde calitativ conditiilor tehnice cerute si care nu poate fi utilizat in scopul pentru care a fost facut. (< fr. rebut)

METALURGIE s. f. 1. Stiinta care se ocupa cu studiul proprietatilor fizice si chimice ale metalelor (si aliajelor lor), precum si cu studiul proceselor fizice si chimice care se produc la obtinerea si la prepararea lor. 2. tehnica extragerii si prelucrarii in semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Intreprindere sau sectie intr-o intreprindere in care se elaboreaza si se prelucreaza metale. – Din metallurgie.

FRIGORIFIC, -A, frigorifici, -ce, adj. Care tine frig, privitor la frig, care serveste la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanta sau amestec de substante care produce sau transporta frig. Instalatie frigorifica = sistem tehnic alcatuit dintr-un agregat frigorigen, o incapere racita, o instalatie de comanda si de control si dispozitive anexe, utilizat pentru racire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.

FRIGOtehnicA s. f. Ramura a tehnicii care studiaza mijloacele si instalatiile de producere a frigului si procedeele utilizarii practice a acestuia. – Frig + tehnica (dupa germ. Kaltetechnik).

PRESTIDIGITATIE s. f. arta si tehnica de a face scamatorii, de a produce iluzii optice prin miscari foarte indemanatice si rapide ale mainilor. (< fr. prestidigitation)

REZERVOR s. n. 1. bazin, recipient pentru depozitarea sau acumularea unui fluid. ♦ toc ~ = stilou. 2. depresiune de teren amenajata pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu, spre a fi folosite in scopuri tehnice. 3. (anat.) vezicula in care se aduna produsele lichide de dezasimilatie. (< fr. reservoir)

DESIGN [pr: dizain] n. 1) Domeniu interesat de factorii (social-economici, functionali, tehnici, estetici etc.) care determina aspectul si calitatea produsului in serie. 2) Forma, aspectul exterior al unui obiect elaborat in conformitate cu legile esteticii. /<engl., fr. design

INPUT s.n. (Tehn.) 1. Intrare, introducere. ♦ Energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. ♦ Elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. Introducere de date intr-un sistem electronic. ◊ Input-output = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. [< engl., fr., it. input < engl. in – in, put – a pune, a introduce, a calcula].

PERPETUUM s.n. Realizare a unei entitati vesnice, perpetue. ◊ Perpetuum mobile = sistem fizic sau tehnic imaginar care ar putea functiona la infinit, producand lucru mecanic sau energie fara a primi energie din afara. ♦ (Muz.) Compozitie clasica cu caracter de virtuozitate, bazata pe revenirea repetata a aceleiasi teme. [Pron. -tu-um. / < lat. perpetuum mobile].

CAPACITATE s. f. 1. calitatea de a fi incapator. ◊ intindere, marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil sa inteleaga sau sa faca ceva. ◊ om destoinic, priceput; invatat, savant. 4. (in trecut) examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operatie, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legala de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfarsitul a opt clase elementare. (< fr. capacite, lat. capacitas)

INPUT s. n. 1. intrare, introducere. *energie, forta introdusa intr-un sistem tehnic. *elemente initiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. introducere de date intr-un sistem electronic. ♦ ~ out-put = raportul dintre energia sau forta introdusa intr-un sistem tehnic, fizic sau natural si energia sau forta produse de acestea; ansamblu de operatii privind elaborarea datelor la un calculator electronic. (< engl. input)

REFORMARE s. f. actiunea de a reforma. ◊ transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere in hidrocarburi aromatice. (< reforma)

CIANOTIPIE, cianotipii, s. f. Procedeu de producere prin copiere fotografica, utilizat in special pentru desenele tehnice al caror original a fost executat pe hartie de calc, obtinandu-se o imagine negativa pe un fond albastru inchis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] – Din germ. Zianotypie.

INDUSTRIAL, -A adj. referitor la industrie; bazat pe industrie, (produs) de industrie; cu o industrie dezvoltata. ♦ chimie ~a = ramura a chimiei care se ocupa cu folosirea procedeelor chimice in tehnica fabricatiei. ◊ (despre plante) din care se extrag anumite produse industriale (ulei, fibre). (< fr. industriel)

KNOW-HOW [pron. NAU-HAU] s. n. ansamblu de formule, definitii tehnice, documente, desene si modele, retete tehnice, procedee, experienta de productie etc. la fabricarea unui produs dat. (< engl. know-how)

DESIGN s. n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, functionali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul si calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel in care se prezinta un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizain] – Din engl., fr. design.

MECANOtehnic, -A, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanica (I 1). 2. Adj. Care se refera la un produs de mecanica (I 1), privitor la mecanica, de mecanica. – Mecano- + tehnic.

FABRICA, fabrici, s. f. Intreprindere industriala care foloseste un sistem de masini si de instalatii tehnice in vederea executarii operatiilor de transformare a materiei prime in produse finite, in serie si in cantitati mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) in fabrica = a certa, a reprosa, a cere socoteala (cuiva); a bate (pe cineva). A intra in fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reprosa, a i se cere socoteala; a fi batut de cineva. [Pl. si: (pop.) fabrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.

DECALA, decalez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) distanta in spatiu sau in timp in raport cu ceva, de obicei in raport cu ceva stabilit initial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanta doua sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiasi sistem tehnic in vederea asigurarii conditiilor optime de functionare. – Din fr. decaler.

PERPETUUM: ~ mobile 1) Mecanism tehnic imaginar care ar fi capabil sa functioneze fara incetare, sa produca energie sau sa efectueze un lucru mecanic, fara a primi energie din exterior. 2) Piesa muzicala instrumentala cu ritm rapid, alcatuita din sunete de valoare mica si egala, care, succedandu-se, lasa impresia unei miscari continue. /Cuv. lat.

ALUMINIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Al; nr. at. 13, m. at. 26,98, gr. sp. 2,7, p. t. 658ºC, p. f. 2.500ºC); metal usor, de culoare argintie, cu conductivitate termica si electrica bune, maleabil si ductil, stabil fata de aer. In combinatii fuctioneaza trivalent. Se obtine pe cale electrolitica, utilizind ca materie prima bauxita. A. si aliajele sale au variate utilizari in tehnica. A fost descoperit in 1825 de H. Chr. Oersted. ♦ A. sinterizat = produs finit sau semifabricat obtinut din aluminiu prin presare-sinterizare si utilizat la fabricarea unor organe de masini care lucreaza la temperaturi inalte, precum si in tehnica nucleara.

CAPACITATE s.f. 1. Calitatea de a fi incapator. ♦ Intindere sau marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine sau poate contine; continutul unui obiect (mai ales al unui vas). 2. Indemanare, abilitate, aptitudine, forta de a face ceva intr-un anumit domeniu. ♦ Om destoinic, priceput; invatat, savant. ♦ (In trecut) Examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 3. Posibilitatea unui sistem tehnic sau a unui dispozitiv de a executa o operatie, de a produce un efect sau de a suferi o transformare. 4. Drept, putere (legala) de a face un act. [Cf. fr. capacite, lat. capacitas].

EXPLOATATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care exploateaza un bun natural sau un sistem tehnic. Intreprinderea ~oare de petrol. 2) Care exploateaza munca altuia insusindu-si aproape tot produsul; asupritor; opresor; impilator. /a exploata + suf. ~ator

MARKETING n. Ansamblu al activitatilor, metodelor si tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor si satisfacerii acestei cereri cu produse si servicii. /<engl. marketing

STANDARDIZARE s.f. Actiunea de a standardiza si rezultatul ei; reglementare tehnica organizata a productiei prin specificare, tipizare si unificare pentru a asigura calitatea produselor, economisirea de material si cresterea productivitatii muncii. [Dupa fr. standardisation].

INSTRUMENT s. n. 1. unealta, aparat propriu pentru a face o anumita operatie. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, masurarea sau controlul unor marimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoana, lucru de care se foloseste cineva pentru a indeplini o actiune, a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunica ratificarea unui tratat international. 4. ~ gramatical = cuvant cu functie exclusiv gramaticala, care nu se poate folosi singur in vorbire, exprimand doar raporturi (prepozitiile, conjunctiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum)

PRESTIDIGITATIE ~i f. tehnica si arta de a face scamatorii prin miscari abile si rapide ale mainilor (producand iluzii optice). /<fr. prestidigitation

TESATORIE ~i f. 1) la sing. tehnica si arta confectionarii tesaturilor. 2) la sing. Meseria de tesator. 3) Intreprindere in care se produc tesaturi. 4) la sing. Ramura industriala pentru fabricarea tesaturilor. /tesator + suf. ~ie

COLORATURA s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea intr-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ◊ Soprana de coloratura = soprana care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogatie de culori; colorit. [< germ. Koloratur].

CLOPOT ~e n. 1) Instrument de percutie, de obicei din bronz, in forma de para, cu o limba mobila care, la lovire, produce sunete. ◊ A trage ~ul a divulga un secret. 2) Obiect cu asemenea forma avand intrebuintari tehnice diverse. ◊ ~ scufundator camera de lucru alimentata cu aer comprimat si folosita la lucrarile subacvatice. /<sl. klopotu

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob

SPECIALIZA vb. I. 1. refl. A se consacra studiului si aplicarii unei discipline, unei ramuri speciale a stiintei, a tehnicii etc.; a deveni specialist. 2. tr. (Despre procese de productie) A limita numai la anumite produse. ♦ A perfectiona. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. specialiser].

JAMBON, jamboane, s. n. produs alimentar obtinut din pulpa de porc preparata prin sarare si afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale; sunca. – Din fr. jambon.

SPECIALITATE s.f. 1. Ramura anumita a unei stiinte, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifica (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. specialite, lat. specialitas].

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~. ◊ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

CERAMICA f. 1) Arta si tehnica de fabricare a obiectelor prin modelarea si arderea argilelor. 2) Material obtinut prin modelarea si arderea argilelor. 3) Obiect produs din asemenea material. [G.-D. ceramicii] /<fr. ceramique, germ. Keramik

FOTOGRAFIE s.f. 1. Arta si tehnica de a fixa pe o suprafata sensibila la actiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsa intr-o camera obscura, care apoi se poate reproduce prin copierea cliseului negativ pe care a fost imprimata; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei privelisti, a unei fiinte, a unui obiect etc. fixata pe hartie fotografica. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumina, graphein – a scrie].

NORMA, norme, s. f. 1. Regula, dispozitie etc. obligatorie, fixata prin lege sau prin uz; ordine recunoscuta ca obligatorie sau recomandabila. ◊ Norma morala (sau etica) = regula privitoare la modul de comportare a omului in societate, la obligatiile sale fata de ceilalti oameni si fata de societate. Norma juridica = regula de conduita cu caracter general si impersonal, emisa de organele de stat competente, a carei respectare poate fi asigurata prin constrangere. ♦ Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a putea obtine un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de munca pe care cineva trebuie sa o presteze intr-o unitate de timp; (concr.) produs realizat in acest timp. ◊ Norma de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrari in conditii specifice date. Norma tehnica = norma stabilita prin mijloace stiintifice, pe baza unor conditii tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din fr. norme, lat. norma, rus. norma.

CONSTRUCTIE, constructii, s. f. 1. Cladire executata din zidarie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveste la adapostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casa, edificiu, cladire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. si adv. In constructie = (aflat) in cursul procesului de construire. ♦ Alcatuire, compunere, structura. 3. (La pl.) Ramura a economiei nationale care are ca obiect efectuarea de constructii (1); ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul, proiectarea si executarea constructiilor. ◊ Constructii de masini = ramura de baza a industriei care produce masini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramura a stiintelor care se ocupa cu studiul, proiectarea si construirea instalatiilor, masinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele in propozitii si propozitiile in fraze. – Din fr. construction, lat. constructio.

ENERGETIC, -A, energetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la producerea si la folosirea diferitelor forme de energie. ◊ Sistem energetic = ansamblu de instalatii organizat unitar in scopul producerii, transmisiunii si distributiei energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. 2. S. f. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele produse in sistemele fizice din punctul de vedere al transformarilor de energie dintr-o forma in alta; ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul surselor si al posibilitatilor tehnico-economice de exploatare si de utilizare a diferitelor forme de energie. – Din fr. energetique.

CREMA, creme, s. f. 1. Preparat culinar de consistenta unei paste, obtinut din lapte, oua si zahar, cu adaos de cafea, ciocolata, vanilie etc., care se serveste ca desert sau se adauga ca ingredient la unele prajituri. ♦ (Cu determinari) Lichior fin. 2. produs obtinut prin emulsionarea unor grasimi, ceruri, gume etc. cu apa, uleiuri eterice si ingrediente, in vederea utilizarii in tehnica, cosmetica sau medicina; alifie. ♦ Crema de ghete = preparat asemanator cu o alifie, pentru uns si lustruit incaltamintea din piele. 3. Fig. Ceea ce este bun, de frunte, de calitate superioara. – Din fr. creme.

TERACOTA s.f. 1. produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac placi pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptura realizata in tehnica obtinerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pamant, cotta – arsa].

INDUSTRIAL, -A adj. Care tine de industrie; bazat pe industrie, (produs) de industrie; cu o industrie dezvoltata. ◊ Chimie industriala = ramura a chimiei care se ocupa cu folosirea procedeelor chimice in tehnica fabricatiei. [Pron. -tri-al. / cf. fr. industriel, it. industriale].

SPECIALIZA vb. I. refl. a se consacra studiului si aplicarii unei discipline, unei ramuri speciale a stiintei, a tehnicii etc. II. tr. a face sa capete caractere specifice, individualizate. ◊ (despre procese de productie) a limita numai la anumite produse. (< fr. specialiser)

PILOT¹, piloti, s. m. 1. Persoana calificata care conduce in mod efectiv o aeronava. 2. Persoana calificata care manevreaza carma unei nave (mai ales in regiunile in care navigatia este dificila). 3. Persoana care conduce sau ajuta la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile. 4. (In sintagmele) Pilot automat (de comanda) = sistem tehnic care conduce automat o aeronava sau o nava. Statie-pilot = inslalatie experimentala in care se fabrica de proba un anumit produs inainte de fabricarea in serie. Stiinta pilot = stiinta care orienteaza alte discipline prin notiunile si metodele ei. – Din fr. pilote.

INDUSTRIALIZA vb. I. tr. a dezvolta industria; a introduce tehnica masinista in anumite procese de munca; a transforma un proces de productie mestesugareasca intr-un proces de productie intemeiat pe tehnica masinista moderna. II. tr., refl. a deveni, a face (un stat) sa devina industrial. ◊ a transforma o materie prima in produse industriale. (< fr. industrialiser)

TERACOTA s. f. 1. produs ceramic obtinut prin arderea argilei, din care se fac placi pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ◊ soba insasi. 2. sculptura realizata in tehnica teracotei (1). (< it. terracotta)

INDUSTRIAL, -A, industriali, -e, adj. Care tine de industrie sau se bazeaza pe industrie, care este produs de (sau in) industrie; cu o industrie dezvoltata. ◊ Chimie industriala = ramura a chimiei care se ocupa cu aplicarea procedeelor chimice in tehnica fabricatiei. Plante industriale = grup de plante agricole cultivate in vederea prelucrarii lor. [Pr.: -tri-al] – Din fr. industriel.

VATA f. Material de culoare alba, moale, obtinut din fibre de bumbac, avand diferite intrebuintari (in medicina, in tehnica). ◊ ~ minerala material obtinut din fibre de sticla, de zgura, de cuart, folosit ca izolant termic si acustic. ~ de zahar (sau dulce) produs de cofetarie (de diferite culori), asemanator cu vata, obtinut prin centrifugare din solutie de zahar. ~ de sticla masa de fibre scurte de sticla impaslite, intrebuintata ca izolant termic si acustic sau ca filtru pentru lichidele corosive. Are ~ in urechi se spune despre o persoana care aude rau. /<germ. Watte

ENERGETIC, -A I. adj. referitor la energie, care produce energie. ♦ sistem ~ = ansamblu de instalatii pentru producerea, transmiterea si distributia energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu. II. s. f. 1. ramura a stiintelor tehnice, despre descoperirea si exploatarea surselor de energie, posibilitatile de utilizare a acesteia, precum si construirea si exploatarea sistemelor energetice. 2. informatie in serviciul economiei de energie. (< fr. energetique)

SPECIALIZA, specializez, vb. I. 1. Refl. A se consacra studiului si aplicarii unei anumite ramuri din stiinta, din tehnica etc; a deveni specialist. 2. Tranz. A face sa capete trasaturi specifice, a imprima caractere speciale. 3. Tranz. si refl. A (se) limita la fabricarea anumitor produse. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. specialiser.

DOZA² s.f. 1. Cutie folosita mai ales la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutator pentru desfasurarea in bune conditii tehnice a developarii filmelor. [< germ. Dose].

SPECIALITATE s. f. 1. ramura anumita a unei stiinte, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care apartine unei anumite specialitati; (despre persoane) specialist intr-o anumita ramura de activitate. 2. gen, categorie specifica. ◊ produs, preparat obtinut dupa o reteta speciala. (< fr. specialite, lat. specialitas)

COLECTOR, -OARE, colectori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) In care se aduna, se colecteaza gaze sau lichide. 2. S. n. Incapere, recipient sau conducta pentru adunarea si conducerea lichidelor sau a gazelor in diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor masini electrice, care schimba legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 4. S. m. Persoana care strange sau achizitioneaza de la producatori marfuri, produse etc. – Din fr. collecteur.

CONSUM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale; societate de consum = termen desemnand societatea contemporana din tarile capitaliste dezvoltate, in care exista o aparenta abundenta de marfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri si impuse in mod artificial printr-o reclama comerciala exagerata; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumata intr-o lucrare tehnica ori pentru functionarea unei masini sau a unei instalatii. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein].

INDUSTRIALIZA vb. I. tr. A dezvolta industria; a introduce tehnica masinista in anumite procese de munca; a transforma un proces de productie mestesugareasca intr-un proces de productie intemeiat pe tehnica masinista moderna. ♦ tr., refl. A deveni sau a face (un stat, o tara etc.) sa devina industrial, sa treaca la marea industrie masinista. ♦ A transforma o materie prima in produse industriale. [Pron. -tri-a-. / cf. fr. industrialiser].

RUJ, (1) rujuri, s. n. 1. produs cosmetic cu diferite nuante de rosu, folosit pentru a colora buzele; rosu de buze. 2. Pasta compusa din oxid de fier si oxid de crom incorporate intr-un liant, folosita in tehnica dentara. – Din fr. rouge.

FACTOR s. m. 1. conditie, element, imprejurare care poate determina, influenta sau explica un proces, un fenomen, o actiune etc. ♦ ~ de productie = componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat; ~ comun = numar sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. marime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentand raportul a doua marimi de natura diferita. 4. coeficient; postas. 5. functionar, agent postal care distribuie corespondenta. (< fr. facteur, lat. factor)

PERCUTOR, percutoare, s. n. Piesa a unor instalatii si agregate tehnice care, prin percutie, pune in miscare sau opreste diferitele parti ale instalatiei. ♦ Spec. Piesa la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care loveste focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea incarcaturii. – Din fr. percuteur.

TERACOTA, teracote, s. f. 1. produs ceramic (obtinut din argila prin ardere in cuptoare la o temperatura joasa si prin smaltuire), din care se fac placi pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Soba de teracota. 3. Sculptura realizata in tehnica obtinerii teracotei (1). – Din it. terracotta.

SPECIALITATE, specialitati, s. f. 1. Ramura a stiintei, a tehnicii, a artei etc. din studiul si din aplicarea careia cineva isi face o profesiune. ◊ Loc. adj. De specialitate = care apartine unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent intr-o anumita ramura de activitate. 2. produs sau preparat facut din anumite retete sau metode de fabricatie deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. specialite, lat. specialitas, -atis.

RECEPTOR, -OARE, receptori, -oare, subst., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat sa primeasca (si sa dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalatie, masina, dispozitiv destinate sa primeasca energie de o anumita forma si sa o transforme in energie utila. Receptor telefonic = aparat care transforma oscilatiile curentului electric produs de un microfon telefonic in v******i sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care inregistreaza anumite modificari ale mediului extern sau intern si transmite e*********e la centrii nervosi. 4. Adj. (Tehn.) Care recepteaza, care primeste (o actiune mecanica, un curent, un semnal etc.) – Din fr. recepteur.

SINCRONIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent si in mod identic. Oscilatii ~ce. 2) Care tine de fapte, fenomene sau evenimente ce exista sau se produc concomitent. ◊ Tabele ~ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in aceeasi perioada. 3) (despre metode de cercetare) Care studiaza obiectul in starea lui actuala (fara a tine cont de evolutia istorica); independent de evolutia istorica. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care functioneaza in acelasi timp; cu functionare simultana. [Sil. sin-cro-] /<fr. synchronique

CLAPA, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la inchiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei o**i etc. care prin apasarea cu degetele, declanseaza mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc in mecanismul masinilor de scris si al unor masini de calculat, fixat la capatul unei parghii articulate si care prin apasare, face sa se imprime litera sau cifra insemnata pe el. ♦ Orice parte terminala a unui sistem tehnic de actionare care, prin manevrare (cu mana), efectueaza o anumita operatie. 2. Placa articulata care serveste la inchiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucata de stofa care acopera deschizatura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele doua bucati de stofa sau de blana mobile, atasate lateral la unele caciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a insela, a pacali (pe cineva). – Din germ. Klappe.

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

REVOLUTIE¹ ~i f. 1) Etapa a dezvoltarii in care se produc transformari sociale profunde in toate domeniile vietii. 2) filoz. Actiune organizata si condusa de o clasa progresista (care antreneaza la lupta masele populare), avand adesea ca rezultat o schimbare radicala a vietii economice, sociale si politice. 3) Schimbare radicala intr-un domeniu de activitate (in stiinta, tehnica, arta etc.). [G.-D. revolutiei; Sil. -ti-e] /<fr. revolution, lat. revolutio, ~onis, germ. Revolution

MINUNE, minuni, s. f. 1. Fenomen iesit din comun, surprinzator, atribuit fortei divine sau altor forte supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o data, pe neasteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobisnuit, extraordinar; minunatie. ◊ Cele sapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute sapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni si realizare tehnica. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare, exclamatie care exprima uimire, admiratie, neincredere etc. fata de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = m-as mira sa... Minunea minunilor, formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insusiri exceptional de frumoase, care uimeste, produce admiratie; minunatie. ◊ Loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoana cu calitati (fizice sau morale) exceptionale. – Lat. *mirio, -onis.

REGIE s.f. 1. Conceptia interpretarii textului si activitatea de indrumare si de supraveghere a jocului artistilor, desfasurata la punerea in scena si la montarea unei piese de teatru, a unui film. ♦ Regie tehnica = conducerea tehnica a realizarii unui spectacol; cel care desfasoara aceasta activitate. 2. Exploatare a unui bun sau executarea unei lucrari de catre un administrator prin angajati sau agenti directi. ♦ Cheltuieli de regie = cheltuieli de intretinere (la o intreprindere sau institutie); cheltuieli facute la executarea unei lucrari. 3. (Inv.) Administratie care se ocupa cu perceperea impozitelor indirecte. ♦ Administratie a unor produse sau bunuri asupra carora exista un monopol de stat. [Gen. -iei. / < fr. regie].

SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. Legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. Starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.

PLASTIC², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

CUPTOR ~oare n. 1) Constructie pentru copt painea si alte produse de panificatie. 2) Cantitate de paine, de placinte etc. care se coc odata. 3) Parte de deasupra a acestei constructii, care se incalzeste. ◊ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce nora pe ~ a se insura. 4) Despartitura de jos la masina de gatit, in care se coc prajituri sau alte preparate. 5) Instalatie industriala pentru topirea metalului sau pentru alte operatii tehnice. ◊ ~ de var instalatie unde se arde piatra de var; varnita. 6) fig. Caldura mare si dogoritoare; canicula. ◊ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium

RULOU, rulouri, s. n. 1. Obiect in forma de sul. Rulou de hartie. 2. Organ de masina care se poate roti in jurul unei axe si care serveste la sustinerea si la rularea unui sistem tehnic, la transmiterea unei miscari, la transportul unor piese, la infasurarea unor fire etc. 3. Organ al compresoarelor rutiere, construit dintr-un cilindru cu greutate mare; tavalug de compresor. ♦ Sul subtire de lemn (prevazut cu un arc pentru a putea fi usor de manipulat) pe care se infasoara transperantul de la ferestre; p. ext. transperantul insusi. ♦ Jaluzea. 4. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat in forma de sul. 5. produs de patiserie in forma de sul, facut din aluat, care se umple cu frisca, crema, dulceata etc. – Din fr. rouleau.

BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

NOU³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus