CONSERVARE, conservari, s. f. 1. Actiunea de a (se) conserva si rezultatul ei. ◊ Instinct de conservare = instinct de aparare pe care il manifesta omul si animalele in scopul mentinerii fiintei proprii. 2. Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.). V. conserva.

CONSERVARE s. f. 1. actiunea de a conserva. ♦ instinct de ~ = instinct de aparare la om si la animale, care are ca scop mentinerea fiintei proprii. 2. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera. (< conserva)

CONSERVA vb. I. tr. 1. a pastra ceva nealterat datorita unui anumit tratament; a impiedica alterarea, sub actiunea unor agenti atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a pastra, a pazi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

perisabilITATE s. f. 1. insusirea a ceea ce este perisabil. 2. norma de pierdere sau scazamant admis(a) la produsele alterabile sau casante. (< perisabil + -itate)