APROZAR, aprozare, s. n. Unitate comerciala pentru produse agroalimentare. – Apro[vizionare] + zar[zavat].

PIATA, piete, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comert cu marfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trasura (sau masina) de piata = trasura (sau masina) care transporta, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piata = a cumpara alimentele necesare pentru hrana zilnica. (Fam.) A se certa ca la piata = a se certa violent si folosind cuvinte grosolane. 2. Loc intins si deschis dintr-o localitate, unde se intalnesc sau se intretaie mai multe strazi, adesea amenajat cu spatii verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sfera a circulatiei marfurilor; cererea si oferta de marfuri. – Din it. piazza.

ACHIZITIE, achizitii, s. f. 1. Forma de comert care consta in procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achizitionare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achizitie = a procura, in conditii avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (Concr.) Bun obtinut prin achizitie (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.

ACHIZITIONA, achizitionez, vb. I. Tranz. A procura produse (agroalimentare) sau materiale. ♦ A procura obiecte rare. [Pr.: -ti-o-] – Achizitie + suf. -ona.

ACHIZITIE s. f. 1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obtinut. 2. cumparare de produse (agroalimentare) si de materiale prin unitati ale comertului de stat sau cooperatist. (< fr. acquisition, lat. acquisitio)

agroalimentar, -A adj. (Despre produse) Care cuprinde cereale si alimente. [Et. incerta].

agroalimentar, -A adj. (despre produse) provenit din agricultura. (< fr. agro-alimentaire)

agroalimentar, -A, agroalimentari, -e, adj. Referitor la produse alimentare provenite din agricultura. [Pr.: -gro-a-] – Agro- + alimentar.