MANUFACTURA s. f. 1. forma de productie industriala, bazata pe predominarea muncii manuale, pe diviziunea muncii in cadrul atelierului. 2. intreprindere corespunzatoare acestei forme de productie. 3. produs obtinut prin prelucrarea (manuala) a unor materii prime. (< fr. manufacture, germ. Manufaktur)

PRODUCTICA s. f. totalitatea echipamentelor informatice utilizate in productia industriala. (< fr. productique)

ARTS AND CRAFTS [a:ts ənd kra:fts], societate artistica de arte si meserii organizata sub conducerea lui W. Crane, in 1888 la Londra, cu scopul de a promova originalitatea si valoarea in artele aplicate, opunindu-se productiei industriale de serie. Preocuparea pentru obiectul de uz curent s-a extins si asupra arhitecturii, avind la baza conceptia despre confortul fizic si spiritual al spatiului de locuit sub semnul valorii si al esteticului. Ea a influentat „stilul 1900” si sta la baza conceptiei artei ambientale a sec. 20.

CATERING (cuv. engl.) s. n. Activitate de distribuire a productiei industriale sau centralizate a semipreparatelor si preparatelor culinare care, intre perioada de productie si desfacere la consumator, sint conservate prin frig in depozite-tampon.

AGROindustrial ~a (~i, ~e) Care se refera la productia agricola prelucrata industrial. /agro- + industrial

CIRCUIT ~e n. 1) Miscare pe un cerc inchis cu revenire la punctul initial ◊ ~ul capitalului miscare a capitalului industrial in sfera productiei (bani-marfa-bani). 2) Sistem de medii sau de conducte prin care circula ceva (lichide, vapori, gaze, electricitate etc.). ◊ ~ul apei in natura proces continuu de circulatie a apei in diferitele ei stari. ~ electric ansamblu de fire, bune conducatoare de electricitate, care constituie un traseu inchis pentru circulatia unui curent. /<fr. circuit, lat. circuitus

FABRICATIE, fabricatii, s. f. Proces tehnologic de producere a marfurilor intr-o fabrica, intr-o uzina etc.; productia unei asemenea unitati industriale. – Din fr. fabrication, lat. fabricatio.

MONOPOL ~uri n. 1) Drept exclusiv; privilegiu special. 2) Mare intreprindere sau asociatie de intreprinderi care concentreaza productia si desfacerea produselor industriale cu scopul stabilirii unor preturi mari si al obtinerii unor profituri ridicate. /<germ. Monopol, fr. monopole

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de productie a unei intreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj intr-o unitate de timp data. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs si energia consumata de un sistem tehnic (masina, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

FIRMA ~e f. 1) Indicatie care cuprinde denumirea si destinatia unei organizatii, a unei intreprinderi etc. 2) Placa cu o asemenea indicatie. 3) Denumire sub care actioneaza o intreprindere comerciala, industriala sau o asociatie de productie. /<germ. Firma

AGROindustrial, -A, agroindustriali, -e, adj. Referitor la productia agricola industrializata. [Pr.: -gro-in-] – Agro- + industrial (dupa fr. agroindustriel).

RECONVERSIUNE, reconversiuni, s. f. Schimbare in proportie de masa a obiectului activitatii unor intreprinderi sau a unor ramuri industriale ca urmare a trecerii lor de la productia de razboi la productia de pace. [Pr.: -si-u-] – Din fr. reconversion.

REVOLUTIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

RECONVERSIUNE s.f. Adaptare a unor industrii sau a unor ramuri industriale la necesitati noi (de pilda adaptarea industriei de razboi la productia de pace). [Pron. -si-u-. / < fr. reconversion].

BURGHEZIE ~i f. 1) Clasa sociala dominanta, care stapaneste principalele mijloace de productie, in societatea capitalista. ◊ Marea ~ patura a clasei burghezilor, care stapaneste intreprinderile industriale mari si bancile. Mica ~ categorie sociala intermediara intre burghezie si proletariat, formata din micii producatori si din comercianti. 2) inv. (in societatea feudala) Populatie de la orase; orasenime. [Art. burghezia; G.-D. burgheziei; Sil. -zi-e] /<it. borghesia

MANUFACTURA ~i f. 1) Forma de productie premergatoare marii industrii, caracterizata prin folosirea preponderenta a muncii manuale. 2) Intreprindere industriala unde predomina munca manuala. 3) pop. Produs textil; tesatura. /<fr. manufacture

COMPLEX² ~e n. 1) Unitate economica care reuneste mai multe intreprinderi cu activitate de productie interdependenta; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricola care se ocupa cu producerea si prelucrarea industriala a materiei prime. 2) Ansamblu de constructii reunite in functie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinte si de stari de spirit inconstiente, formate in copilarie, care conditioneaza comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fara ~e care actioneaza in mod firesc; fara ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neincredere in fortele proprii. ~ul Edip atasament e****c fata de un parinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus

ARMATA, armate s. f. 1. Totalitatea fortelor militare ale unui stat; oaste. ◊ Expr. A face armata = a executa serviciul militar. ♦ Mare unitate militara compusa din cateva corpuri si unitati din diferite arme. 2. Fig. Colectivitate actionand in vederea unui scop comun. Armata pacii. ◊ Armata (industriala) de rezerva = (in oranduirea capitalista) populatie muncitoreasca ramasa fara lucru din pricina anarhiei modului de productie. ♦ Multime, ceata; card, sir. – It. armata.

RECONVERSIE (RECONVERSIUNE) (‹ fr.) Modificare, adaptare a obiectivului activitatii unor intreprinderi sau a unor ramuri industriale, a fortei de munca etc. la noi necesitati (ex. ca urmare a trecerii de la productia de razboi la productia de pace sau a restrangerii activitatilor miniere).

industrialIZA vb. I. tr. a dezvolta industria; a introduce tehnica masinista in anumite procese de munca; a transforma un proces de productie mestesugareasca intr-un proces de productie intemeiat pe tehnica masinista moderna. II. tr., refl. a deveni, a face (un stat) sa devina industrial. ◊ a transforma o materie prima in produse industriale. (< fr. industrialiser)

SEMIINDUSTRIE s. f. ramura a productiei materiale si a economiei nationale in cadrul careia un produs al naturii este transformat partial in produs industrial. (< semi- + industrie)

industrialIZA vb. I. tr. A dezvolta industria; a introduce tehnica masinista in anumite procese de munca; a transforma un proces de productie mestesugareasca intr-un proces de productie intemeiat pe tehnica masinista moderna. ♦ tr., refl. A deveni sau a face (un stat, o tara etc.) sa devina industrial, sa treaca la marea industrie masinista. ♦ A transforma o materie prima in produse industriale. [Pron. -tri-a-. / cf. fr. industrialiser].

INDUSTRIE s. f. 1. ramura a productiei materiale si a economiei nationale, care cuprinde totalitatea intreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu productia uneltelor de munca, cu extractia materiilor prime, a materialelor si combustibililor si cu prelucrarea ulterioara a produselor obtinute. 2. ramura industriala, domeniu al industriei (1). 3. (rar) profesiune, meserie. (< fr. industrie, lat. industria)

MASINISM s. n. 1. Utilizare pe scara larga a masinilor (1) in procesele de productie. 2. Denumire pentru cel de-al treilea stadiu istoric de dezvoltare a industriei capitaliste, caracterizat prin trecerea de la manufactura la marea industrie masinista, realizata prin revolutia industriala. – Din fr. machinisme.

MANUFACTURA, manufacturi, s. f. 1. Forma de productie premergatoare marii industrii, caracterizata prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amanuntita a muncii in cadrul atelierului si prin reunirea muncitorilor si a mesterilor in ateliere sub conducerea patronului. 2. Intreprindere industriala in care predomina munca manuala, in care un rol important il au abilitatea si talentul lucratorului si care este destinata in special producerii unor bunuri de larg consum. Manufacturi de portelan. 3. Produse ale industriei textile; tesaturi. Magazin de manufactura. – Din fr. manufacture. Cf. germ. Manufaktur.

INDUSTRIE s.f. 1. Ramura a productiei materiale, a economiei nationale care cuprinde totalitatea intreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu productia uneltelor de munca, cu extractia materiilor prime, a materialelor si combustibililor si cu prelucrarea ulterioara atat a produselor obtinute in aceasta ramura, cat si a celor produse in agricultura. 2. (Cu determinari) Ramura industriala, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria].

PRIMA s. f. 1. suma care se plateste initial sau periodic de catre asigurat societatii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor marfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensa acordata de stat pentru incurajarea unei activitati comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = prima, in bani sau sub forma unor scutiri de taxe si impozite, acordata de stat exportatorilor pentru incurajarea exportului anumitor marfuri. 3. retributie suplimentara acordata cuiva pentru indeplinirea exemplara sau depasirea unor conditii de calitate si cantitate privind productia. 4. prima pozitie sau garda la scrima. 5. (muz.) cel mai mic interval, intre doua trepte de aceeasi inaltime. ◊ treapta intai de la o treapta data. (< fr. prime)

IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).