INVATAMA'NT. s. n. 1. proces de instruire si educare in scoala. ◊ (p. ext.) sistemul institutiilor scolare dintr-o tara. 2. domeniu de activitate a cadrelor didactice. 3. (pl.) concluzie trasa dintr-o experienta, dintr-un eveniment etc. (dupa fr. enseignement)

SURDOPEDAGOGIE s.f. Ramura a pedagogiei care studiaza procesul instruirii si educarii copiilor surdomuti. [< surdo- + pedagogie].

TIR¹ s. n. 1. Ramura sportiva practica cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri si calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la tinta. 2. Felul in care o arma (de foc) trimite proiectilul spre tinta. Arma cu tir lung. 3. Tragere la tinta in procesul de instruire militara. – Din fr. tir.

TRAGERE, trageri, s. f. Actiunea de a (se) trage si rezultatul ei. 1. (Pop.) Atractie, indemn, inclinare. ◊ Expr. Tragere de inima = zel, ravna, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorti = hotarare prin sorti a unei imparteli, a unui castig; participare ca parte interesata la o alegere prin sorti. 3. Prelucrare a unui material ductil prin intindere si subtiere, prin care se obtin bare, tevi, sarma etc. 4. Descarcare a unei arme (in cadrul procesului de instruire militara); impuscare; tir. ◊ Tragere la tinta = atingere a unei tinte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care il formeaza axa tevii unei arme de foc cu proiectia ei pe suprafata orizontala a terenului, cand obiectivul asupra caruia se trage este in acelasi plan orizontal cu gura tevii. – V. trage.

DIDACTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de didactica; propriu didacticii. Literatura ~ca. Principiu ~. 2) Care participa la procesul de invatamant; incadrat in procesul de instruire si educatie. Corp ~. Cadre ~ce. 3) Care isi asuma in mod pretentios dreptul de a da invataminte; cu pretentii de mentor. 4) fig. (despre scrieri) Care este lipsit de originalitate; fara caracter original; arid. /<fr. didactique

INSTRUI vb. I. tr., refl. a (se) pregati intr-un anumit domeniu, a(-si) imbogati cunostintele, a invata. II. tr. 1. a transmite ostasilor cunostintele de teorie si practica militara. 2. (jur.) a face instructia unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere)

instruire ~i f. proces de predare a cunostintelor si deprinderilor intr-o institutie de invatamant; instructie. /v. a (se) instrui

ENCULTURATIE s. f. proces de asimilare a unei forme de cultura, prin instruire si educatie, pe toata perioada vietii; adaptare culturala. (< engl. enculturation)

INSTRUI vb. IV. tr. 1. A invata, a furniza cunostinte (cuiva) intr-un anumit domeniu. ♦ refl. A-si imbogati cunostintele, a invata. 2. A face instructia unui proces. [Pron. -stru-i, p.i. -iesc, conj. -iasca. / < fr. instruire].

INSTRUCTIE ~i f. 1) proces de predare a cunostintelor si deprinderilor intr-o institutie de invatamant; instruire. 2) Activitate de pregatire teoretica si practica a militarilor. 3) jur. Activitate de cercetare prealabila si de adunare a probelor in vederea unui proces penal. ◊ Judecator de ~ magistrat insarcinat cu cercetarea cauzelor penale. [G.-D. instructiei; Sil. in-struc-ti-e] /<fr. instruction, lat. instructio, ~onis

INSTRUCTIE s.f. 1. Invatatura, stiinta capatata in scoli prin invatare, prin studiu organizat; instruire. 2. Pregatire practica a militarilor, totalitatea exercitiilor militare practice facute in vederea deprinderii manuirii armelor. 3. (Jur.) Faza procedurala in desfasurarea proceselor constand in adunarea si cercetarea probelor. [Gen. -iei. / cf. fr. instruction, rus. instruktiia, lat. instructio].

A INVATA invat 1. tranz. 1) (activitati, actiuni, procese) A insusi prin eforturi sustinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a pregati; a instrui; a prepara. ◊ ~ minte a pedepsi pentru a-i da invatatura pe viitor. 3) A sustine cu sfaturi, cu recomandari (cum trebuie procedat intr-o situatie sau alta); a sfatui; a povatui; a indruma. 4) (lectii, poezii, roluri etc.) A retine in memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei institutii de invatamant); a-si face studiile. /<lat. invitiare