SEDIMENTAR, -A, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Roca sedimentara = roca rezultata prin depunerea materialelor provenite in urma alterarii sau dezagregarii unor roci preexistente. – Din fr. sedimentaire.

ACIDOGENEZA s. f. proces de formare a unui acid. (< fr. acidogenese)

AMNIOGENEZA s. f. proces de formare si dezvoltare a sacului amniotic. (< engl. amniogenesis)

AMONIFICARE s. f. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor si a altor compusi organici din sol sub actiunea microorganismelor. (dupa fr. ammonisation)

AUTOEDUCATIE s. f. proces de formare a propriei personalitati prin eforturi personale. (< auto¹- + educatie)

BITUMINIZARE s. f. proces de formare a bitumenelor prin transformarea lenta, in afara contactului cu aerul, a namolului rezultat din descompunerea organismelor. (dupa fr. bituminisation)

BLASTOMOGENEZA s. f. proces de formare si dezvoltare a unei tumori maligne. (< fr. blastomogenese)

CARBONIFICARE s. f. proces de formare a carbunilor naturali, prin ardere lenta, in lipsa oxigenului. (< it. carbonificare)

C**********A s. f. proces de formare a inimii embrionare. (< fr. c**********e)

CARIOGENEZA² s. f. proces de formare a unei carii dentare. (< fr. cariogenese)

CAULOGENEZA s. f. proces de formare a tulpinii. (< fr. caulogenese)

CEFALOGENEZA s. f. proces de formare a craniului, din faza embrionara pana la varsta adulta. (< fr. cephalogenese)

CHISTOGENEZA s. f. proces de formare a unui chist. (< fr. kystogenese)

CITOGENEZA s. f. proces de formare a celulelor. (< fr. cytogenese)

CITOPOIEZA s. f. proces de formare a celulelor. (< fr. cytopoiese)

DIUREZA s. f. 1. proces de formare si eliminare a urinei. 2. excretie abundenta de u***a. (< fr. diurese, lat. diuresis)

ECOGENEZA s. f. 1. proces de formare a conditiilor ecologice. 2. stabilire a unor relatii intre organisme si mediu in cursul evolutiei. (< fr. ecogenese)

ELUVIUNE s. f. proces de formare a eluviilor; produsul rezultat. (< fr. eluvion)

EMBRIOGENEZA s. f. proces de formare si dezvoltare a embrionului pana la ecloziune sau nastere; embriogenie. (< fr. embryogenese)

ERITROPOIEZA s. f. proces de formare a hematiilor. (< fr. erythropoiese)

ETNOGENEZA s. f. 1. proces de formare a unui popor; etnogenie. 2. ramura a antropologiei care studiaza originea si filiatia raselor si a popoarelor. (< fr. ethnogenese)

GAMETOGENEZA s. f. proces de formare a gametilor. (< fr. gametogenese)

GEOGENEZA s. f. proces de formare a Pamantului. (< fr. geogenese)

HALOGENEZA s. f. proces de formare a sarurilor saline sau alcaline. (< fr. halogenese)

HEMATOGENEZA s. f. proces de formare a sangelui. (< fr. hematogenese)

HEMATOPOIEZA s. f. proces de formare si dezvoltare a celulelor sangvine. (< fr. hematopoiese)

HISTOPOIEZA s. f. proces de formare a tesuturilor organice, cu proprietati functionale, pornind de la celula initiala. (< fr. histopoiese)

LACTATIE s. f. 1. proces de formare si secretie a laptelui. 2. alaptare materna; perioada cat o mama isi poate alapta copilul. (< fr. lactation, lat. lactatio)

LATERITIZARE s. f. proces de formare a solurilor lateritice. (dupa fr. lateritisation)

LEUCOGENEZA s. f. proces de formare a leucocitelor. (< fr. leucogenese)

LEUCOPOIEZA s. f. proces de formare a leucocitelor. (< fr. leucopoiese)

LIMFOPOIEZA s. f. proces de formare a limfocitelor sau a tesutului limfatic. (< fr. lymphopoiese)

LITOGENEZA s. f. 1. totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare. 2. (med.) proces de formare a calculilor (II). (< fr. lithogenese)

MACROSPOROGENEZA s. f. proces de formare si dezvoltare a macrosporilor. (< fr. macrosporogenese)

MICETOGENEZA s. f. proces de formare a ciupercilor. (< fr. mycetogenese)

MICROGAMETOGENEZA s. f. proces de formare si maturizare a gametilor. (< fr. microgametogenese)

MICROSPOROGENEZA s. f. proces de formare a microsporilor la plantele cu flori. (< fr. microsporogenese)

ONCOGENEZA s. f. proces de formare a unei tumori. (< fr. oncogenese)

ONTOGENEZA s. f. 1. proces de dezvoltare individuala a organismelor vii din stadiul embrionar pana la incheierea ciclului vital. ◊ ramura a biologiei care studiaza aceasta dezvoltare; ontogenie. 2. (psih.) proces de formare a persoanei, de dezvoltare a psihicului, a constiintei individuale. (< fr. ontogenese)

OOGENEZA s. f. proces de formare si maturare a oocitului in ovare; ovogeneza. (< fr. oogenese)

ORGANOGENEZA s. f. proces de formare a organelor intr-o fiinta pe cale de dezvoltare; organogenie. (< fr. organogenese)

OSTEOGENEZA s. f. 1. proces de formare a osului; osificare. 2. parte a embriologiei care studiaza formarea oaselor si a tesutului osos. (< fr. osteogenese)

PEDIPLANATIE s. f. proces de formare a unei pediplene. (< fr. pediplanation)

PEDOGENEZA¹ s. f. 1. proces de formare si evolutie a solurilor. 2. ramura a pedologiei care studiaza formarea si evolutia solurilor. (< fr. pedogenese)

PERIOSTEOGENEZA s. f. proces de formare a osului pornind de la periost. (< fr. periosteogenese)

PODZOLIRE s. f. proces de formare a podzolului. (dupa fr. podzolisation)

RIOTAXIE s. f. proces de formare a texturii fluidale care apare la unele roci magmatice. (< rio- + -taxie²)

SOLVATARE s. f. proces de formare a solventilor¹. (dupa fr. solvatation)

S************A s. f. proces de formare si maturare a gametilor masculi din s***********i. (< fr. s************e)

SPOROGENEZA s. f. proces de formare si maturare a sporilor; sporulatie (1). (< fr. sporogenese)

TALASOGENEZA s. f. proces de formare a marilor si oceanelor. (< fr. thalassogenese)

TECTOGENEZA s. f. proces de formare a structurilor geologice de cutare si faliere. (< fr. tectogenese)

TOPOGENEZA s. f. proces de formare si dezvoltare a configuratiei morfologice a organismelor in cursul ontogeniei. (< engl. topogenesis)

TROMBOPOIEZA s. f. proces de formare a trombocitelor. (< fr. thrombopoiese)

UROPOIEZA s. f. proces de formare a urinei. (< fr. uropoiese)

VITELOGENEZA s. f. proces de formare a vitellusului. (< fr. vitellogenese)

CICLOGRAMA s. f. grafic reprezentand evolutia unui proces format din operatii care se repeta in cicluri succesive. (< fr. cyclogramme)

BILDUNGSROMAN, bildungsromane, s. n. (Lit.) Roman care prezinta procesul de formare a unui caracter (2). – Din germ. Bildungsroman.

CARBONIFICARE s. f. proces de formare a carbunilor naturali. – Din carbon.

CARCINOGENEZA, carcinogeneze, s. f. (Med.) proces de formare a tumorilor canceroase; cancerogeneza. – Din fr. carcinogenese, engl. carcinogenesis.

CATOGENEZA, catogeneze, s. f. (Geol.) proces de formare a rocilor sedimentare, ale caror particule s-au deplasat, in faza de depunere, sub actiunea gravitatiei. – Din fr. catogenese.

GAMETOGENEZA, gametogeneze, s. f. (Biol.) proces de formare a gametilor. – Din fr. gametogenese.

GLICOGENOGENEZA, glicogenogeneze, s. f. (Biochim.) proces de formare a glicogenului in ficat; glicogeneza. – Din fr. glycogenogenese.

HEMATOPOIEZA s. f. proces de formare si de maturizare a celulelor sangvine. [Pr.: -po-ie-] – Din fr. hematopoiese.

HEMOPOIEZA s. f. (Med.) proces de formare si de maturizare a celulelor sangvine; hematopoieza. [Pr.: -po-ie-] – Din fr. hemopoiese.

HISTOGENEZA, histogeneze, s. f. proces de formare a tesuturilor in cursul dezvoltarii embrionare a animalelor si plantelor. – Din fr. histogenese.

VASCULARIZATIE, vascularizatii, s. f. proces de formare a unor vase noi de sange in tesuturile sau organele unui organism. ♦ Totalitatea vaselor sangvine si limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Mod de asezare a vaselor intr-un tesut, intr-un organ, intr-un organism. – Din fr. vascularisation.

ZGURA, zguri, s. f. 1. Partea minerala fuzibila din cenusa carbunilor, care se aglomereaza in procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat in procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formati in procesul tehnologic, din silicati, pamant etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenusa intarita (provenita din lucruri arse). – Cf. alb. zgjyre, bg. zgurija.

LACTATIE s. f. 1. proces de formare si de secretie a laptelui prin glandele mamare ale femelelor mamiferelor. 2. Actiunea de a alapta un copil; perioada cat o mama isi poate alapta copilul. [Var.: lactatiune s. f.] – Din fr. lactation.

OOGENEZA, oogeneze, s. f. (Biol.) proces de formare a ovulului animal; ovogeneza. – Din fr. oogenese.

ORGANOGENEZA s. f. proces de formare a organelor in cursul dezvoltarii individuale a organismelor; organogenie. – Din fr. organogenese.

OROGENIE s. f. 1. Orogeneza. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiaza procesele de formare a lanturilor muntoase cutate. – Din fr. orogenie.

OXIHEMOGLOBINA, oxihemoglobine, s. f. Compus nestabil format in procesul respiratiei prin actiunea oxigenului asupra hemoglobinei. – Din fr. oxyhemoglobine.

OVOGENEZA s. f. proces de formare a ovulelor la animale prin diviziuni succesive ale unor celule din ovar. – Din fr. ovogenese.

LATERITIZARE, lateritizari, s. f. (Geol.) proces de formare a solurilor lateritice. – Dupa fr. lateritisation.

LEUCOCITOGENEZA s. f. (Biol.) proces de formare a leucocitelor. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucocytogenese.

LEUCOPOIEZA s. f. (Biol.) proces de formare si de maturatie a leucocitelor. [Pr.: le-u-co-po-ie-] – Din fr. leucopoiese.

CITOGENEZA, citogeneze, s. f. (Biol.) proces de formare a celulei. – Din fr. cytogenese.

CITOPOIEZA s. f. (Biol.) proces de formare si dezvoltare a celulei. – Din fr. cytopoiese.

MEGASPOROGENEZA, megasporogeneze, s. f. (Bot.) proces de formare si de dezvoltare a megasporilor si de producere a gametilor la plantele cu flori. – Megaspor + geneza.

MEROBLASTIC, -A, meroblastici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. (Biol.) proces de formare a blastomerelor in regiunea nucleului prin segmentarea oului sau a zigotului animal. 2. Adj. De meroblastica (1). – Din fr. meroblastique.

MICROSPOROGENEZA, microsporogeneze, s. f. (Bot.) proces de formare a microsporilor la plantele cu flori. – Din engl. microsporogenesis.

MIELINIZARE, mielinizari, s. f. (Biol.) proces de formare si acoperire a fibrelor nervoase cu mielina. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myelinisation.

MORFOGENEZA s. f. 1. proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor. 2. Ramura a geomorfologiei care studiaza originea formelor de relief; morfogenie. – Din fr. morphogenese.

ELUVIUNE, eluviuni, s. f. proces de formare a eluviilor; produse ale acestui proces. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. eluvion.

ERITROPOIEZA s. f. proces de formare a globulelor rosii (eritrocite); hematopoieza. – Din fr. erythropoiese.

TALASOGENEZA s. f. proces de formare a marilor si oceanelor. – Din fr. thalassogenese.

TROMBOPOIEZA, trombopoieze, s. f. (Biol.) proces de formare a trombocitelor. – Din fr. thrombopoiese.

RAVINARE s. f. (Geol.) proces de formare a ravenelor. – Cf. fr. ravinement.

DENTITIE, dentitii, s. f. Totalitatea dintilor mamiferelor, caracteristica, dupa structura si numar, unui tip de regim alimentar. Dentitie de carnivor. ♦ proces de formare si de aparitie a dintilor la copii si la puii animalelor mamifere. Dentitie intarziata. ◊ Dentitie de lapte = dentitie formata din 20 de dinti, care apare, la copii, intre 6 luni si 3 am. Dentitie definitiva = dentitie formata din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari si 16 molari, care apare incepand de la 6-7 ani. ♦ Modul in care sunt asezati dintii. [Var.: dentitiune s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.

SECRETIE, secretii, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glanda cu secretie interna = glanda care varsa materia secretata in circuitul sangvin. Glanda cu secretie externa = glanda care elimina materia secretata prin pori sau prin alte orificii externe. 2. proces de formare si de eliminare a produsilor de secretie (1). [Var.: secretiune s. f.] – Din fr. secretion, lat. secretio, -onis.

S************A s. f. proces de formare a s**************r. – Din fr. s************e.

SPOROGENEZA, sporogeneze, s. f. (Biol.) proces de formare a sporilor¹. – Din fr. sporogenese.

SPORULATIE s. f. (Bot.) proces de formare a sporilor¹; mod de reproducere asexuata prin spori¹. – Din fr. sporulation.

DENTITIE f. 1) (la copii si la puii de mamifere) proces de formare si de aparitie a dintilor. 2) Totalitate a dintilor (din gura); sistem dentar; dantura. 3) Fel in care sunt aranjati dintii pe maxilar; dantura. [Art. dentitia; G.-D. dentitiei; Sil. -ti-e] /<fr. dentition, lat. dentitio, ~onis

ELUVIUNE ~i f. proces de formare a eluviilor. [Sil. e-lu-vi-u-ne] /<fr. eluvion

ERUPTIVISM n. Totalitate a fenomenelor legate de procesul de formare a rocilor eruptive. /<fr. eruptivisme

A FLEXIONA ~ez 1. tranz. A face sa se flexioneze. 2. intranz. (despre cuvinte) A schimba forma (in procesul declinarii sau conjugarii). [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

GLACIATIE ~i f. proces de formare intensa a ghetarilor pe mari suprafete ale Pamantului. /<fr. glaciation

HEMATOPOIEZA f. proces de formare si de maturatie a celulelor sangvine. /<fr. hematopoiese

HISTOGENEZA f. biol. Ansamblul proceselor de formare si de regenerare a tesuturilor. /<fr. histogenese

IDEATIE ~i f. psih. proces de formare si de reliefare a ideilor in constiinta omului. /<fr. ideation

LACTATIE f. 1) proces de formare si de secretie a laptelui in glandele mamare. 2) Alaptare a unui copil. ◊ Perioada de ~ perioada cat este alaptat un copil. [G.-D. lactatiei; Sil. -ti-e] /<fr. lactation

LITOGENEZA f. Totalitate a proceselor de formare a sedimentelor si a rocilor sedimentare. /<fr. lithogenese

MINERALIZATIE f. proces de formare a unor minerale in crapaturile scoartei terestre. /<fr. mineralisation

MORFOGENEZA f. proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor. /<fr. morphogenese

PALINGENEZA f. 1) geol. proces de formare a magmei prin topirea unei roci preexistente. 2) paleont. Fenomen constand in aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor trasaturi disparute pentru grupa din care acestia fac parte. /<fr. palingenese

PARAGENEZA ~e f. proces de formare, in cadrul aceleiasi epoci, a mai multor minerale care se gasesc asociate. /<fr. paragenese

S************A f. proces de formare a s**************r. /<fr. s************e

SPOROGENEZA f. bot. proces de formare a sporilor; sporulatie. /<fr. sporogeneze

SPORULATIE f. bot. 1) proces de formare a sporilor; sporogeneza. 2) Forma de reproducere asexuata prin spori. /<fr. sporulation

TALASOGENEZA f. proces de formare a marilor si oceanelor. /<fr. thalassogenese

AMONIFICARE s.f. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor si a altor compusi organici din sol sub actiunea microorganismelor. [Dupa fr. ammonisation].

BILIGENEZA s.f. procesul de formare a bilei¹. [< fr. biligenese].

BITUMINIZARE s.f. 1. procesul de formare a unor hidrocarburi in natura, constand din transformarea lenta, in afara contactului cu aerul, a namolului rezultat din descompunerea organismelor animale si vegetale in fundul marilor. 2. (Mine) Metoda de impermeabilizare a rocilor impotriva apei prin umplerea fisurilor cu bitum. [Dupa fr. bituminisation].

BLASTOMOGENEZA s.f. proces de formare si dezvoltare a unei tumori maligne. [< fr. blastomogenese, cf. gr. blastoma – tumoare, genesis – nastere].

CUMULIZARE s.f. procesul de formare a norilor de tip cumulus. [Et. incerta].

DURAMENIFICARE s.f. (Bot.) proces de formare a duramenului. [< duramen + -ifica, dupa fr. duraminisation].

ERITROPOIEZA s.f. proces de formare a hematiilor. [< fr. erythropoiese, cf. gr. erythros – rosu, poiein – a face].

ETNOGENIE s.f. Ramura a antropologiei care studiaza originea si filiatia raselor si a popoarelor; (p. ext.) studiul procesului de formare a unui popor; etnogeneza. [Gen. -iei. / < fr. ethnogenie, cf. gr. ethnos – popor, gennan – a naste].

FENOTIP s.n. (Biol.) 1. Totalitatea insusirilor caracteristice ale unui organism, care s-au format in procesul dezvoltarii individuale. 2. Subunitate a speciei care cuprinde populatii diferentiate prin particularitatile fenologice. [< fr. phenotype, cf. gr. phainein – a aparea, typos – tip].

MACRORADICAL s.n. (Chim.) Radical cu catena lunga care se formeaza in procesul polimerizarii prin radicali. [< fr. macroradical].

METASOMATOZA s.f. 1. Schimbare, transformare a materiei in procesul de formare al mineralelor; transformare a unui corp in alt corp. 2. V. metensomatoza. [< germ. Metasomatose, cf. fr. metensomatose, gr. meta – schimbare, soma – corp].

MILONITIZARE s.f. procesul de formare a milonitelor. [Dupa fr. mylonitisation].

OSTEOGENEZA s.f. (Biol.) procesul de formare a osului; osificare; osteogenie. [< fr. osteogenese].

PEDIPLANATIE s.f. (Geol.) procesul de formare a unei pediplene. [< fr. pediplanation].

PSEUDOCARST s.n. proces si forma de relief asemanatoare celor carstice. [Cf. fr. pseudo-karst].

SOLIFICARE s.f. procesul de formare a solurilor; pedogeneza. [Dupa fr. solification].

SOLVATARE s.f. (Chim.) procesul de formare a solvatilor. [Dupa fr. solvatation].

TELEMAGMATIC, -A adj. (Despre un proces mineralogic) format in apropierea scoartei Pamantului. [< germ. telemagmatisch, cf. gr. tele – departe, magma – magma].

ACUMULARE s.f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei; strangere, ingramadire, inmagazinare. ♦ Acumulare a capitalului = transformarea plusvalorii in capital; fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare; rata acumularii = raportul dintre fondul de acumularea si venitul pe baza caruia se formeaza. 2. (Geol.) proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. [< acumula].

VASCULARIZATIE s.f. (Anat.) procesul de formare a noi vase sanguine in masa unui tesut. ♦ Totalitatea vaselor sanguine sau limfatice ale unui organ sau ale unei structuri biologice. ♦ Dispunere a vaselor intr-un organ, intr-un organism. [Gen. -iei. / < fr. vascularisation].

BILDUNGSROMAN s.n. (Lit.) Roman care prezinta procesul de formare a unei personalitati sub actiunea educatiei si a experientei dobandite prin participarea la framantarile vietii sociale. [< germ. Bildungsroman].

CARBONIFICARE s.f. (Petr.) proces de formare a carbunilor naturali. [Cf. it. carbonificare].

CARCINOGENEZA s.f. proces de formare a tumorilor canceroase. [< fr. carcinogenese, cf. gr. karkinos – cancer, genesis – nastere].

CATOGENEZA s.f. (Geol.) proces de formare a rocilor sedimentare. [< fr. catogenese, cf. gr. kata – in jos, genesis – formare].

CITOGENEZA s.f. procesul de formare a celulelor. [Cf. it. citogenesi].

CITOPOIEZA s.f. proces de formare a celulelor. [Pron. -po-ie-. / < fr. cytopoiese].

DIUREZA s.f. procesul de formare si de eliminare a urinei. ♦ Excretie abundenta de u***a. [< fr. diurese, cf. gr. dia – prin, ouron – u***a].

GAMETOGENEZA s.f. (Biol.) procesul de formare a gametilor. [< fr. gametogenese].

HISTOGENEZA s.f. (Biol.) Totalitatea proceselor de formare a tesuturilor. [< fr. histogenese, cf. gr. histos – tesut, genesis – nastere].

LATERITIZARE s.f. (Geol.) proces de formare a solurilor lateritice. [Dupa fr. lateritisation].

LITOGENEZA s.f. Totalitatea proceselor de formare a sedimentelor si a rocilor sedimentare in general. [< fr. lithogenese, cf. gr. lithos – piatra, genesis – nastere].

ORGANOGENEZA s.f. (Biol.) proces de formare a organelor in timpul dezvoltarii individuale a organismelor; dezvoltare a unui organ; organogenie. [< fr. organogenese, cf. gr. organon – organ, genesis – nastere].

OXIHEMOGLOBINA s.f. Compus nestabil format in procesul respiratiei prin actiunea oxigenului asupra hemoglobinei. [< fr. oxyhemoglobine].

PLUTONISM s.n. 1. Totalitatea fenomenelor si a proceselor geologice legate de formarea magmelor in adancime si de miscarile acesteia. 2. Teorie care atribuie caldurii subterane rolul primordial in procesul de formare a rocilor. [< fr. plutonisme].

RAVINARE s.f. proces de formare a ravenelor. [Dupa fr. ravinement].

S************A s.f. proces de formare a s**************r. [< fr. s************e, cf. gr. s****a – samanta, genesis – formare].

SPOROGENEZA s.f. proces de formare si maturare a sporilor. [< fr. sporogenese, cf. gr. spora – samanta, genesis – nastere].

SPORULATIE s.f. 1. proces de formare a sporilor la o planta. 2. Reproducere asexuata prin spori, la sporozoare. [Gen. -iei. / cf. fr. sporulation].

TALASOGENEZA s.f. proces de formare a marilor si oceanelor. [< fr. thalassogenese, cf. gr. thalassa – mare, genesis – formare].

TECTOGENEZA s.f. procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenese].

TROMBOPOIEZA s.f. (Biol.) proces de formare a trombocitelor. [Pron. -po-ie-. / < fr. thrombopoiese].

ACUMULARE s. f. 1. actiunea de a (se) acumula. 2. proces economic complex constand in formarea si utilizarea unei parti din venitul societatii pentru asigurarea reproductiei largite. ♦ ~ a capitalului = transformarea plusvalorii in capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~arii = raportul dintre fondul de acumulare si venitul pe baza caruia se formeaza. 3. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agentii geomorfologici. (< acumula)

APOMEIOZA s. f. eliminare a meiozei in procesul de formare a generatiei asexuate, la plante. (< fr. apomeiose)

BILDUNGSROMAN s. n. roman care infatiseaza procesul de formare a personalitatii eroului sub actiunea educatiei si a experientei dobandite. (< germ. Bildungsroman)

BIOXID s. m. compus chimic in a carui molecula intra doi atomi de oxigen pentru fiecare atom al celuilalt element; dioxid. ♦ ~ de carbon = gaz incolor in natura sau care se formeaza in procesele de oxidare a substantelor organice, de fermentatie etc. (< fr. bioxyde)

METASOMATOZA s. f. transformare a materiei in procesul de formare a mineralelor; transformare a unui corp in alt corp. (< fr. metasomatose)

NUCLEOSINTEZA s. f. 1. procesul de formare a nucleelor atomice. 2. (astr.) formare a nucleelor de elemente chimice in urma reactiilor termonucleare din stadiile initiale ale expansiunii universului si din interiorul stelelor. (< fr. nucleosynthese)

ODONTOGENEZA s. f. procesul de formare a dintilor. (< fr. odontogenese)

PEDAGOGIE s. f. stiinta si arta educatiei. ♦ ~ sociala = ramura a pedagogiei care studiaza determinismul social al fenomenelor educationale, concepute ca procese de formare a omului in, prin si pentru societate. (< fr. pedagogie, lat. paedagogia)

PLUTONISM s. n. 1. totalitatea fenomenelor si proceselor geologice legate de formarea magmelor in adancime si de miscarile acestora. 2. conceptie care exagereaza rolul caldurii in procesul de formare a rocilor. (< fr. plutonisme)

PSEUDOCARST s. n. proces si forma de relief asemanatoare celor carstice. (< fr. pseudo-karst)

SOLIFICARE s. f. procesul de formare a solurilor; pedogeneza. (dupa fr. solification)

TELEMAGMATIC, -A adj. (despre un proces mineralogic) format in apropierea scoartei Pamantului. (< germ. telemagmatisch)

BARITINA (‹ fr.) s. f. (MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-galbuie, pina la cenusie, cu luciu sidefos si aspect de agregate granulare sau sub forma stalactitica. Se formeaza prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitatie si diageneza in miluri de mare adinca. Se utilizeaza in ind. chimica, a pielariei si la saparea sondelor pentru ingreunarea noroiului de foraj; barita.

BILDUNGSROMAN (‹ germ. Bildung „educatie”) s. n. Roman care prezinta procesul de formare a personalitatii morale si intelectuale a personajului principal, prin intermediul experientei directe („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister” de Goethe, „Muntele vrajit” de Thomas Mann).

BITUMINIZARE, bituminizari, s. f. procesul de formare a asfaltului in natura constand din transformarea lenta, in absenta aerului, a namolului rezultat din descompunerea organismelor animale si vegetale in fundul marilor. – Dupa fr. bituminisation.

CHELARE (CHELATIZARE) s. f. proces de formare a chelatilor.

CHELOGENEZA (‹ {s} gr. khele „cleste” + genesis „nastere”) s. f. (GEOl.) procesul de formare a scuturilor de uscat. Conform acestei teorii, formulate de J. Sutton in 1963, scuturile se formeaza in urma unor cicluri geotectonice desfasurate succesiv la periferia nucleelor deja cratonizate. Cu incheierea fiecarui ciclu, suprafata scutului creste.

HABITUDINE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce apartin aceluiasi grup, format in procesul de socializare, reprezentand un act standardizat si reprodus ca atare timp indelungat, nu prin constrangere, ci in virtutea normelor morale acceptate; obicei, obisnuinta. ◊ H. mentala = actiune sau grup de actiuni ori operatii mentale, automatizate prin repetare, care faciliteaza realizarea unor performante intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general si permanent, stare a unei existente considerata in ansamblul ei; p. restr. stare rezultata in urma unei schimbari, ca efect al adaptarii.

DACO-ROMANI (< dac + roman²) s. m. pl. Populatie de limba latina care s-a format pe terit. Daciei (sec. 2—6), incepand din timpul stapanirii romane, ca urmare a convietuirii dacilor cu colonistii romani. In conditiile noi, create de retragerea autoritatilor romane din Dacia (sec. 3), d.-r. au fost elementul de baza in procesul de formare a poporului roman si al romanitatii orientale. V. daci; Dacia; geti; geto-daci.

BITUMINIZARE, bituminizari, s. f. proces natural de formare a asfaltului din namolul rezultat prin descompunerea in absenta aerului a organismelor animale si vegetale in fundul marilor. – Cf. fr. bituminisation.

GRANITIZARE, granitizari, s. f. proces natural de formare a rocilor granitice. – Dupa fr. granitisation.

IDEATIE s. f. proces (psihic) de formare si de inlantuire a ideilor. [Pr.: -de-a-] – Din fr. ideation.

LITIGIU, litigii, s. n. Conflict intre persoane, institutii, state etc. care poate forma obiectul unui proces, unui arbitraj etc. – Din fr. litige, lat. litigium.

NEOPLAZIE, neoplazii, s. f. (Med.) proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral, prin inmultirea exagerata a celulelor si uneori prin modificarea structurii caracteristice a tesutului din care a luat nastere. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neoplasie.

OROGENEZA f. proces geologic de formare a muntilor. /<fr. orogenese

IDEATIE s.f. 1. proces psihic de formare a ideilor si a conceptelor. 2. proces de constituire, de concepere a unui plan, a unor idei etc. [Gen. -iei, var. ideatiune s.f. / < fr. ideation].

PIGMENTOGENEZA s.f. procesul fiziologic de formare a pigmentilor. [Cf. lat. pigmentum – pigment, gr. genesis – nastere].

GRANITIZARE s.f. proces natural de formare a rocilor granitice. [< granit + -iza, dupa fr. granitisation].

CICLOGENEZA s. f. (met.) ansamblu de procese care determina formarea ciclonilor. (< fr. cyclogenese)

GRANITIZARE s. f. proces natural de formare a rocilor granitice. (dupa fr. granitisation)

IDEATIE s. f. proces psihic de formare si de inlantuire a ideilor. (< fr. ideation)

MODULARE s. f. 1. actiunea de a modula. 2. sistem de dimensionare a constructiilor, folosind modulul de baza. 3. introducere in opera de arta plastica sau arhitecturala a unei unitati de masura unica, care prin repetarea sau subimpartirea ei sa serveasca la dimensionarea elementelor constitutive ale operei, ca si a intregului. 4. (biol.) rediferentiere a celulelor in procesul lor de formare definitiva. ◊ modificare produsa in celule de stimulii din mediu. (< modula)

NEOPLAZIE s. f. proces patologic de formare a unui tesut nou tumoral; neoformatie (1). (< fr. neoplasie)

PIGMENTOGENEZA s. f. proces fiziologic de formare a pigmentilor. (< engl. pigmentogenesis)

REPLICARE s. f. 1. actiunea de a replica. 2. dublare prin copiere dupa o forma preexistenta. 3. (biol.) proces complex prin care se asigura sinteza macromoleculelor ce detin codificata informatia ereditara. (< replica)

IDEATIE, ideatii, s. f. proces (psihic) de formare a ideilor. [Pr.: -de-a-] – Fr. ideation.

ASAFIEV, Boris Vladimirovici (cunoscut si sub pseud. Igor Glebov) (1884-1949), muzicolog, compozitor si pedagog rus. Lucrari teoretice („forma muzicala ca proces”). Opere, balete („Fintina din Baccisarai”), muzica simfonica.

ASAFIEV, Boris Vladimirovici (cunoscut si sub pseud. Igor Glebov) (1884-1949), muzicolog, compozitor si pedagog rus. Lucrari teoretice („forma muzicala ca proces”). Opere, balete („Fintina din Baccisarai”), muzica simfonica.

CAMBISOL s. n. Clasa de soluri, in sistemul international F.A.O., care se formeaza in urma proceselor complexe de alterare fizico-chimice si biogene din orizontul A si acumularea materialului rezultat in orizontul B, iluvial, care isi schimba astfel compozitia si culoarea. Corespunde aproximativ solurilor brune acide de paduri conifere.

CUART (‹ germ., fr.) s. n. Dioxid de siliciu natural, divers colorat: incolor (cristal de stinca), violet (ametist), negru (morion), galben (citrin), verde cu microgeode de actinot (prasen), galben cu irizatii (aventurin). Prezinta varietati criptocristaline: calcedonie, crisopraz, opal, jasp, silex, diatomit, gelzerit. Se formeaza in toate procesele petrogenetice si este cel mai raspindit mineral din natura (16%), alaturi de feldspati. Utilizat ca piatra semipretioasa, in optica, in ind. sticlei etc.

LACTATIE (‹ fr., lat.) s. f. proces fiziologic de formare, secretie si excretie a laptelui din glandele mamare. La femeie apare doar in graviditate, cu 1-2 luni inainte de nastere, mentinandu-se in perioada alaptarii. La femelele mamiferelor apare dupa prima gestatie, continuandu-se pe durate diferite (c. 10 luni la vaca, 5 luni la oaie etc.) pana la sterilitate.

FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumita forma (in urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. faconner.

FASONAT², -A, fasonati, -te, adj. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat, care a capatat o anumita forma (in urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, f*****e. – V. fasona.

FIBRINA f. Substanta proteica de culoare alba, insolubila, care se formeaza din fibrinogen in procesul de coagulare a sangelui. /<fr. fibrine

A SE INFATISA ma ~ez intranz. 1) A aparea in persoana (in fata unei autoritati); a-si face aparitia personal; a comparea; a se prezenta. S-a ~at la proces. 2) A aparea prin forma sa concreta (ca alt obiect sau persoana); a se prezenta. /in + fatis

EXSUDAT s.n. Produs de secretie care se formeaza in cursul unui proces inflamator al mucoaselor si al diferitelor tesuturi ale organismului. ♦ Scurgere de seva sau de rasina care se prelinge la suprafata organelor plantelor ori se strange in anumite goluri ale tesuturilor. [< fr. exsudat].

GONOGENEZA s.f. (Biol.) Ansamblu de procese care duc la formarea si la maturizarea organelor s*****e. [Cf. gr. gonos – samanta, genesis – nastere].

formaLISM s. n. 1. conceptie idealista care rupe forma de continut, reducand procesul concret al dezvoltarii istorice la forme exterioare si scheme abstracte. 2. orientare estetica in arta care supraapreciaza importanta formei, in dauna continutului. 3. respectarea birocratica, ingusta si superficiala a formalitatii. ◊ atitudine conformista, exagerata, protocolara. 4. utilizare a modelelor formale in diferite stiinte. ◊ orientare metodologica in filozofia matematica contemporana care sustine ca matematica isi gaseste deplina ei justificare in constructia formala. ♦ ~ etic = respectare pur formala a preceptelor si normelor morale. (< fr. formalisme)

RECEPTIE s. f. I. 1. luare in primire a unui material, a unei lucrari pe baza unor verificari calitative; receptionare (1). 2. captare de unde sonore sau electromagnetice; receptioner (2). 3. proces neuropsihic constand in formarea unor imagini prin detectarea, captarea si codificarea la nivelul analizatorilor a informatiilor primite. II. 1. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv. ♦ ~ diplomatica = reuniune organizata, in tara de resedinta, de o misiune diplomatica cu ocazia sarbatoririi zilei nationale. 2. faptul de a primi un membru intr-o societate (academica). ♦ discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie. 3. serviciu de primire si cazare a voiajorilor intr-un hotel. (< fr. reception, lat. receptio)

XANTOMATOZA s. f. proces distrofic care determina formarea de xantoame. (< fr. xanthomatose)

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.; in sintagmele) Acumulare de capital = transformarea plusvalorii in capital in procesul reproductiei largite a capitalului. Fond de acumulare = parte a unui venit folosita pentru acumulare. Rata acumularii = raportul dintre fondul de acumulare si venitul pe baza caruia se formeaza. 3. (Geogr.; urmat de determinari) proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. – V. acumula.

GENEZA, geneze, s. f. proces de nastere si de formare a unei fiinte sau a unui lucru; nastere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de imprejurari, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genese.

LITOGENEZA s. f. Ansamblu de procese care au dus la formarea rocilor sedimentare. – Din fr. lithogenese.

STAFILOCOC, stafilococi, s. m. Bacterie sferica ai carei indivizi se grupeaza sub forma de ciorchini, care produce procese purulente locale (abcese) sau generalizate (septicemii). – Din fr. staphylocoque.

INTRUZIUNE ~i f. 1) proces de patrundere a magmei in scoarta Pamantului. 2) Corp format printr-un astfel de proces. 3) Introducere nelegitima undeva (intr-o organizatie, intr-o activitate etc.). [Sil. in-tru-zi-u-] /<fr. intrusion

SISTEM ~e n. 1) Ansamblu de elemente (materiale sau ideale) cu anumite trasaturi comune care formeaza un tot organizat. ~ nervos. ~ solar. ~ filozofic. 2) Mod de organizare a unui proces, a unei activitati. ~ electoral. 3) forma de guvernamant; regim; oranduire. ~ feudal. 4) Ansamblu coordonat de procedee, folosit pentru a obtine un rezultat pozitiv. ~ de tratare a unei boli. 5) Succesiune de straturi formate in decursul unei perioade geologice. 6) Ansamblu de instalatii asociate. ~ tehnic. ~ energetic. /<lat. systema, it. sistema, fr. systeme, germ. System

GONOGENEZA s. f. ansamblu de procese biologice care duc la formarea si la maturizarea organelor s*****e. (< fr. gonogenese)

PLASTIDA s. f. organit din citoplasma cu rol insemnat in procesele biochimice si de sinteza, formand substante organice din cele anorganice. (< germ. Plastide, engl. plastide)

PRECONCEPTIE s. f. 1. prejudecata. 2. faza incipienta in procesul ontogenetic de insusire si formare a conceptelor, la copil. (< fr. preconception)

ARAGONIT (‹ localit. Aragon) s. n. Carbonat natural de calciu izomorf cu calcitul, de care se deosebeste cristalizind rombic. Se formeaza in ultimele faze ale proceselor hidrotermale si din depunerile izvoarelor minerale termale, formind tufuri calcaroase sau pisolite. Are culoare alb-galbuie, violeta sau cenusie, luciu sticlos si aspect de agregat radiar sau compact. Este utilizat ca piatra de ornament, constituie mase principala a perlelor si formeaza stratul de sidef al cochiliilor molustelor.

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

IONIZARE, ionizari, s. f. 1. proces fizic al carui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care consta in introducerea in organism a ionilor; ionoterapie, (rar) ionizatie. [Pr.: i-o-] – V. ioniza.

IONIZATIE, ionizatii, s. f. (Rar) 1. proces fizic al carui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care consta in introducerea in organism a ionilor; ionizare, ionoterapie. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionisation.

LINTERS n. Produs textil sub forma de puf, obtinut in urma procesului de egrenare a bumbacului. /<germ. Linters

PATINA¹ f. 1) Strat subtire de culoare verde care se formeaza cu timpul pe suprafata obiectelor de bronz sau de arama ca urmare a procesului de oxidare. 2) Depunere care se formeaza pe suprafata unor obiecte (de piatra, de lemn) sub influenta factorilor atmosferici. /<fr. patine

PLUTONISM n. 1) (in sec. XVIII-XIX) Curent in geologie, care exagera rolul caldurii subterane si sustinea ca rocile s-au format pe cale magmatica. 2) Totalitate a proceselor geologice care au loc la mari adancimi si sunt legate de miscarea magmei. /<fr. plutonisme

APLATIZARE s.f. Actiunea de a aplatiza si rezultatul ei. ♦ proces natural prin care prundisurile de forma sferoidala capata forma plata. ♦ Modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, facuta in scopul de a reduce variatiile unei marimi intr-un anumit interval de timp. [< aplatiza].

EPIGENEZA s.f. 1. (Biol.) Conceptie evolutionista care arata ca in cursul dezvoltarii embrionare au loc o serie de transformari succesive ale oului fecundat. 2. (Geol.) proces de depunere a mineralelor dupa formarea rocilor in care sunt cuprinse. [< fr. epigenese, cf. gr. epi – dupa, genesis – nastere].

REIFICARE s.f. (Fil.) Concretizare, materializare (a unei idei). ♦ proces prin care relatiile sociale imbraca forma unor relatii obiectuale, omul insusi devenind din agent constient al proceselor sociale simplu obiect, lucru, instrument al acestora. [< engl. reification, cf. lat. res – lucru].

PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

ACRETIE s. f. 1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc capteaza materia din spatiul cosmic. 2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente. ◊ formarea de crusta oceanica, prin extensiunea crustei terestre. (< fr. accretion)

APLATIZARE s. f. 1. actiunea de a (se) aplatiza. 2. proces natural prin care prundisurile de forma sferoidala capata forma plata. 3. modificare a parametrilor unor elemente de circuit electric, in scopul de a reduce variatiile unei marimi intr-un anumit interval de timp. (< aplatiza)

EPIGENIE s. f. proces de depunere a mineralelor dupa formarea rocilor in care sunt depozitate. (< fr. epigenie)

EFUZIUNE, efuziuni, s. f. 1. Manifestare, exteriorizare puternica a unor sentimente pozitive. 2. Difuziune a unui gaz printr-un invelis poros. 3. proces vulcanic de revarsare a magmei sub forma de lava la suprafata pamantului si de formare a unor produse vulcanice. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. effusion, lat. effusio, -onis.

EPIGENEZA s. f. 1. Conceptie biologica dupa care embrionul se formeaza treptat, prin diferentieri succesive de parti noi, pe baza informatiei genetice. 2. proces de depunere a unor minerale dupa formarea rocilor in care se gasesc. – Din fr. epigenese.

CUTARE² cutari, s. f. Actiunea de a (se) cuta si rezultatul ei. ♦ proces de indoire a stratelor si de formare a cutelor sub actiunea miscarilor scoartei terestre. – V. cuta.

REIFICARE, reificari, s. f. proces in cursul caruia relatiile sociale imbraca forma unor relatii intre obiecte concrete, iar omul insusi devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. reification.

PRESOR¹ ~oare n. Dispozitiv la masina de cusut, avand forma de piciorus, care preseaza tesatura (in procesul lucrului). /<fr. presseur

ULCERATIE ~i f. 1) proces patologic de distrugere a unui tesut; formare a unui ulcer. 2) Rana ulceroasa. /<fr. ulceration

BRIDA s.f. 1. Gaica de stofa, de ata etc. prin care se trece cordonul. 2. Piesa metalica care leaga arcurile de osii. ♦ Coroana metalica servind la imbinarea tuburilor. 3. Manunchi de fibre conjunctive, format in organism ca urmare a unui proces inflamator. V. aderenta. [< fr. bride].

BRIDA s. f. 1. gaica de stofa, de ata etc. prin care se trece cordonul. 2. piesa metalica care leaga arcurile de osii. 3. legatura din (sarma de) otel pentru solidarizarea unor piese asamblate. ◊ coroana metalica la imbinarea tuburilor. 4. manunchi de fibre conjunctive, format in organism ca urmare a unui proces inflamator; aderenta. (< fr. bride)

CONSTIINTA s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)

BRIDA, bride, s. f. 1. Gaica prin care se petrece cordonul sau cu care se incheie o copca. 2. Piesa metalica in forma de „U”, care face legatura intre arcuri si osii. ♦ Piesa metalica in forma unei coroane circulare, care se aplica pe tuburi, la imbinarea lor; marginea rasfranta a capetelor tuburilor, servind la imbinarea acestora. 3. Fascicul de fibre conjunctive care se formeaza in organism ca urmare a unui proces de inflamatie. – Fr. bride.

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

HALLOISIT (‹ fr.) s. n. Silicat natural hidratat de aluminiu din grupa mineralelor argiloase, alb sau divers colorat, mat. Se formeaza ca urmare a descompunerii alumosilicatilor, prin procese hidrotermale sau in conditii exogene. In apa se umfla, marindu-si de cateva ori volumul, fiind principalul component al refractarelor silico-aluminoase.

REIFICARE (dupa fr. reification; de la lat. res „lucru”) s. f. (FILOZ.) proces in cursul caruia relatiile sociale imbraca forma unor relatii obiectuale, iar omul insusi devine din subiect (agent constient) al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. Conceptul a fost formulat de G. Lukacs si mai ales de Th. Adorno.

PROGESTERONA s. f. Hormon care se formeaza in ovare si care este indispensabil in procesul de reproducere. ♦ Medicament preparat cu acest hormon. [Var.: progesteron s. n.] – Din fr. progesterone.

SUPURATIE, supuratii, s. f. formare si eliminare de puroi in urma unui proces infectios microbian. – Din fr. suppuration.

SEDIMENTOGENEZA f. proces natural de sedimentare in urma caruia se formeaza depozitele si rocile sedimentare. /sediment + geneza

VANADIU (‹ fr. {i}; {s} Vana-dis, divinitate scandinava) s. n. Element chimic (V; nr. at. 23, m. at. 50,94, p. t. 1.750ºC, p. f. 3.400ºC, gr. sp. 6); metal dur, casant, de culoare alba-cenusie, care se gaseste in natura sub forma de compusi, intrebuintat ca adaos in oteluri speciale si, sub forma de V₂O₅, drept catalizator in diferite procese chimice. A fost descoperit in 1801 de mineralogul spaniol Andres Manuel del Rio, care-l va numi eritroniu, si redescoperit de Nils Gabriel Sefstrom (1787-1854) in 1830, care i-a dat si numele actual.

MELASA f. Reziduu sub forma de lichid siropos, de culoare bruna, obtinut in procesul fabricarii zaharului si folosit la producerea alcoolului, a drojdiei si ca hrana pentru vite. /<fr. melasse, germ. Melasse, it. melassa

EVOLUTIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) proces cu caracter istoric constand mai ales intr-o forma a dezvoltarii, care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. 3. Desfasurare, curs. 4. Miscare larga (mai ales circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, de un avion etc. [Var. evolutiune s.f. / cf. fr. evolution, it. evoluzione, lat. evolutio].

NODULIZARE s.f. (Metal.) procesul de separare a grafitului din fonta lichida sub forma de noduli. [< nodul + -iza, dupa engl. nodulizing].

SEGMENTARE s.f. Actiunea de a (se) segmenta si rezultatul ei; segmentatie. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe in bucati. ♦ procesul de fractionare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta].

MOTIUNE s. f. 1. parte a unui discurs in care se urmareste emotionarea lectorilor sau auditorilor. 2. propunere facuta si adoptata intr-o adunare. ♦ ~ de cenzura = motiune dintr-o adunare nationala, intr-un parlament, care pune in cauza guvernul. 3. (psihan.) proces dinamic prin care se actualizeaza pulsiunea. 4. procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine si invers, cu ajutorul sufixelor. (< fr. motion, lat. motio)

NODULIZARE s. f. proces de separare a grafitului din fonta lichida sub forma de noduli. (dupa engl. nodulizing)

PRODUCTIVITATE s. f. 1. insusirea de a fi productiv; randament, eficienta. ♦ a muncii = cantitatea de produse obtinute in procesul muncii de un lucrator intr-o perioada de timp determinata; eficienta cu care este cheltuita o anumita cantitate de munca in procesul de productie. 2. capacitate a unor cuvinte de a forma sensuri sau derivate noi. (< fr. productivite)

SEGMENTARE s. f. 1. actiunea de a (se) segmenta; segmentatie. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe in bucati. 3. proces de fractionare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secventa sonora pentru studiul auditiv, in afara contextului. (< segmenta)

VATA s. f. Material format din fibre elastice de bumbac scurte si subtiri care se intrepatrund si formeaza o masa compacta alba, folosit pentru pansamente, in diferite procese tehnice etc. ◊ Vata de hartie = produs similar vatei obtinut din celuloza de lemn, care se intrebuinteaza in medicina, in locul vatei de bumbac, sau la ambalaj. Vata de zahar = produs alimentar dulce, pufos, asemanator cu vata, care se obtine, prin centrifugare, dintr-o solutie de zahar; se vinde in comert infasurat pe betisoare de lemn. Vata de zgura = material obtinut din zgura topita, lasata sa curga incet in apa, intrebuintat ca izolant termic si acustic. Vata de sticla = masa de fibre scurte de sticla impaslite, intrebuintata ca izolant termic si acustic. – Din germ. Watte.

DETASOR s.n. (Tehn.) Masina folosita in procesul de macinare a graului pentru sfaramarea solzisorilor de faina formati la trecerea prin macinatoare. [< fr. detacheur].

PARAMORFOZA s.f. proces de transformare a structurii corpurilor, pastrand compozitia chimica si forma exterioara a cristalului initial. [< germ. Paramorphose].

GEOTECTURA s. f. forma de relief de dimensiuni planetare sau continentale, determinata de procese endogene. (< geo- + germ. Tektur)

LANCIANI, Rodolfo Amadeo (1847-1929), arheolog italian. Prof. univ, la Roma. Importante descoperiri la Roma, Tivoli, Ostia, concretizate in numeroase lucrari („Roma antica in lumina descoperirilor moderne”, „O schita a istoriei monumentelor”). I se datoreaza harta detaliata a Romei („forma Urbis Romae”), in care se reflecta intreaga istorie a procesului de urbanizare a orasului antic, medieval si modern. M. de onoare al Acad. Romane (1920).

CLASTIC, -A, clastici, -ce, adj. (Despre roci) format din fragmente de minerale si de roci provenite in urma proceselor de dezagregare si de acumulare a materialului unor roci preexistente; detritic. – Din fr. clastique.

OXIGEN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezinta o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil in procesul respiratiei si al arderii, si care, in combinatie cu hidrogenul, formeaza apa. – Din fr. oxygene.

FRONTOGENEZA, frontogeneze, s. f. proces meteorologic care, in cazul convergentei a doua mase de aer, formeaza o zona cu temperatura mai mare si cu umiditate. – Din fr. frontogenese.

CALAPOD ~oade n. 1) Piesa de lemn, de forma labei piciorului, pe care se lucreaza incaltamintea sau pe care se pune incaltamintea pentru a nu se deforma. 2) forma de lemn pe care se intind caciulile sau palariile (in procesul de confectionare); calup. 3) Model dupa care se reproduc obiecte identice; tipar; sablon. *Pe acelasi ~ la fel; identic. /<ngr. kalapodi

MECANISM ~e n. 1) Sistem tehnic constand din mai multe elemente, folosit pentru a transmite sau a transforma o miscare. 2) Totalitate a pieselor, angrenajelor, ce constituie un astfel de sistem. 3) Ansamblu de elemente, coordonate intre ele, care formeaza un intreg, functionand ca un organism viu. 4) Mod de functionare; proces functional. ~ul gandirii. ~ul limbii. ~ biologic. /<fr. mecanisme, germ. Mechanisme

PSEUDOMORFOZA f. proces de transformare chimica sau fizica a unui mineral pastrandu-i forma cristalografica initiala. /<fr. pseudomorphoze

TRANZITIE ~i f. proces de trecere de la o stare sau de la o forma la alta. ◊ De ~ de trecere; tranzitoriu; intermediar. [G.-D. tranzitiei; Sil. -ti-e] /<fr. transition

GEROMORFISM s.n. (Med.) proces de imbatranire morfologica. [< fr. geromorphisme, cf. gr. geron – batran, morphe – forma].

GLACIAR, -A adj. Referitor la procesul sau timpul de aparitie a glaciatiei. // s.n. Pleistocen. // (In forma glacio-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) gheata”, „glaciatie”, „ghetar”. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. glaciaire < lat. glacies – gheata].

GLOBULARE s.f. proces de transformare a formei cristaline a unor constituenti structurali in forma globulara; globulizare. [Cf. it. globulare].

PARAMORFOZA s. f. proces de transformare a structurii unui mineral, pastrand compozitia chimica si forma exterioara a cristalului initial. (< germ. Paramorphose)

ACUMULARE, acumulari, s. f. 1. Actiunea de a acumula si rezultatul ei. 2. (Ec. pol.) proces de crestere la nivel micro si macroeconomic pe baza adaugarii de resurse. 3.(Geogr.; urmat de determinari) proces de depunere a materialului transportat de ape, vanturi, ghetari etc. 4. (Geol.) proces de asociere naturala a mineralelor utile in scoarta Pamantului, sub forma de filon, strat, lentila, cuib. – V. acumula.

INSTALATIE, instalatii, s. f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de constructii, de masini etc. montate astfel incat sa formeze un tot in scopul executarii unei anumite functiuni sau operatii in procesul de productie. ◊ Instalatie electrica = ansamblu unitar de conductoare, aparate, masini etc. destinate producerii sau utilizarii energiei electrice. [Var.: instalatiune s. f.] – Din fr. installation.

EPITERMAL, -A, epitermali, -e, adj. Care reprezinta stadiul final al procesului hidrotermal de depunere a mineralelor din solutii magmatice fierbinti, cand se formeaza minereuri de aur, argint, stibiu, mercur etc. – Din fr. epithermal.

REGRES ~e n. (in opozitie cu progres) Intoarcere de la o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; mers inapoi; decadere; declin; decadenta. proces de ~ biologic. [Sil. -gres] /<lat. regressus, it. regresso, germ. Regress

DEUTEROMORFOZA s.f. Schimbarea formei cristalelor mineralelor, datorita unor procese mecanice si chimice. [< fr. deuteromorphose, cf. gr. deuteros – al doilea, morphe – forma].

FERMENT ~ti m. 1) Substanta proteica care catalizeaza reactiile biochimice din organismele animale si vegetale si faciliteaza procesele metabolice; enzima; distaza. 2) Microorganism care contribuie la transformarea substantelor organice dintr-o forma in alta. /<fr. ferment, lat. fermentum

AUDIT s.n. Functie de control si de revizie contabila a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colecteaza si evalueaza probe pentru a-si forma o opinie asupra gradului de corespondenta intre cele observate si anumite criterii prestabilite. (cf. fr. audit)

INformaL, -A adj. 1. lipsit de determinari si cadre institutionale, oficiale, formale; neoficial, simplu. ◊ (log.) care tine de continut, de general, de altceva decat de forma logica. ◊ (despre concepte) care are ca referinta imediata un obiect sau un proces bine determinat. 2. (despre pictura abstracta) caracterizata prin lipsa oricarei organizari a materiei picturale. ◊ (despre pictori) care practica astfel de pictura. (< engl. informal, fr. informel)

BAIKOV, Aleksandr Aleksandrovici (1870-1946), om de stiinta rus. Prof. univ. la St. Petersburg. A studiat procesele metalurgice, corodarea fierului cu acid clorhidric la temperatura inalta, dovedind existenta austenitei, formarea structurilor aciculare. Contributii in teoria prizei cimenturilor.

CONTRAR, -A, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Notiuni contrare = notiuni care se afla intr-un raport in care acceptarea uneia presupune inlaturarea celeilalte fara ca inlaturarea uneia sa presupuna admiterea celeilalte. 2. Adv. Impotriva, in contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; in forma contrarii) Denumire data notiunii care desemneaza laturi, insusiri sau tendinte ale obiectelor si proceselor opuse unele altora, astfel incat se exclud reciproc, aceasta opozitie constituind forta motrice si continutul principal al dezvoltarii acelui obiect sau proces; (si la sg.) fiecare din termenii unei contradictii (1). 4. Prep. Contra, impotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contrariu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.

EXOGEN, -A, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formeaza, se dezvolta la exterior; care se datoreste unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezulta, care se datoreste unor cauze din afara pamantului si in special energiei solare captate de planeta. – Din fr. exogene.

SPECIATIE s. f. formare a unor specii noi de plante sau de animale ca urmare a unor procese biologice. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. speciation.

OCLUZIUNE ~i f. 1) Astupare temporara a unei conducte care opreste trecerea fluidului prin aceasta. 2) lingv. Inchiderea canalului fonator prin apropierea buzelor sau prin lipirea limbii de cerul gurii, intrerupand scurgerea curentului de aer. 3) med. Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin) datorita unui obstacol din interiorul organismului sau unei compresiuni din afara; obstructie. ~ intestinala. 4) Lacuna sub forma de mici bule de gaze ramase in interiorul unui obiect de metal in procesul turnarii. [G.-D ocluziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. occlusion

CONVERSIUNE s.f. 1. Schimbare a conditiilor unui imprumut (prin prelungirea termenelor, micsorarea dobanzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) intr-o valoare de alta natura. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ♦ (Biol.; in forma conversie) schimbare in ordinea liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. Reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme sau fraze, fara ca intelesul sa sufere; reversiune. ♦ formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxa. 4. (Log.) Rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvant, a unui numar sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr. , engl. conversion, lat. conversio].

GLOBULIZARE s. f. proces de transformare, prin tratament termic, a formei cristaline a unor constituenti structurali in forma globulara. (< globul + -iza)

VANILIE, vanilii, s. f. 1. Planta exotica erbacee agatatoare din familia orhideelor, cu frunze carnoase si fructe aromatice, in forma de pastaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare si folosit drept condiment placut aromat, datorita continutului de vanilina. 2. Planta cu tulpina ramificata si flori albastre sau liliachii cu miros foarte placut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie salbatica = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze eliptice, paroase si cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.

PUPITRU, pupitre, s. n. Obiect de mobila avand suprafata in plan inclinat si pe care se pune (la inaltimea vederii) o carte, o partitura etc.; (in special) banca de scoala cu fata inclinata; p. restr. partea de deasupra a unei astfel de banci. ◊ Loc. adv. La pupitru = la conducerea unei orchestre ca dirijor. ♦ (Tehn.) Pupitru de comanda = instalatie (in forma de masa inclinata) cu ajutorul careia se executa comanda, masurarea si controlul operatiilor unui proces tehnologic sau de alta natura. – Din fr. pupitre.

IDEE ~i f. 1) Reprezentare generala si abstracta, care se formeaza in constiinta omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; notiune. 2) Rezultat al procesului de gandire; gand. ◊ ~ fixa idee care staruie mereu in mintea cuiva; idee obsedanta. A avea ~ a avea cunostinte sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Conceptie de baza a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intentie de a intreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea

COOPERATIE s.f. 1. forma de organizare a muncii in care mai multe persoane participa in comun la acelasi proces de munca sau la diverse procese ale muncii legate intre ele. ♦ (In oranduirea socialista) Asociere a oamenilor muncii in intreprinderi cooperatiste de productie sau de aprovizionare si desfacere. 2. Cooperare. [Gen. -iei, var. cooperatiune s.f. / cf. fr. cooperation, it. cooperazione].

ANASTOMOZARE (< fr. {i}) s. f. 1. Mod de prezentare a unei retele de fisuri mineralizate sub forma de filoane mai mult sau mai putin paralele, legate intre ele prin filonase oblice. 2. proces de astupare a gurii de varsare a unui curs de apa cu propriile aluviuni si ramificarea in mai multe brate ce comunica intre ele.

CONTRACTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic si tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contractiei = teorie prin care se explica formarea muntilor pornind de la racirea planetei, contractarea nucleului sau si cutarea scoartei terestre. Emisa de geologul francez Leonce Elie de Beaumont, in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectiunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum, lungime sau diametru a unor tesuturi sau organe, determinata de actiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui muschi in urma e*******i sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic si asigura miscarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitationala = reducerea volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie.

CENTRALIZARE, centralizari, s. f. Actiunea de a centraliza si rezultatul ei; centralizatie; spec. proces de unire a mai multor unitati economice (mai mici) in mari unitati economice. ♦ Centralizarea capitalului = formarea unor capitaluri mai mari prin unirea unor capitaluri mai mici. – V. centraliza.

OROGENEZA, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc in zonele mobile ale scoartei terestre si care au drept rezultat formarea unui lant muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogenese.

CATAMORFISM s.n. (Geol.) Totalitatea proceselor care se produc in partea superioara a scoartei terestre. [Cf. gr. kata – in jos, morphe – forma].

secaciune s.f. (inv.) 1. (pop.) uscaciune; seceta. 2. proces de deshidratare, de uscare excesiva a corpurilor expuse indelung la soare, la vant etc. 3. (in forma: sacaciune) paralizie; invaliditate, infirmitate.

PARAGENEZA, parageneze, s. f. formare in aceeasi epoca a mai multor minerale asociate. ♦ Asociatie de minerale formata in urma unui anumit proces geologic. – Din fr. paragenese.

CREUZET, creuzete, s. n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la caldura, folosit pentru reactii chimice la temperaturi inalte. ♦ Recipient in forma de oala, facut dintr-un material refractar, in care se aduna produsele de topire obtinute in procesul metalurgic. [Pr.: cre-u-] – Din fr. creuset.

PSEUDOMORFOZA s.f. proces de transformare fizica prin care o substanta, suferind o schimbare in structura ei interna, pastreaza totusi forma initiala exterioara a cristalelor. [< fr. pseudomorphose].

TAMPON s.n. 1. Bucata mare de vata sau de tifon sterilizat care se aplica pe o rana pentru a opri o hemoragie. 2. (Tehn.) Disc metalic masiv, prevazut cu un resort puternic, care primeste socurile dintre vagoanele de cale ferata, de tramvai etc. 3. Accesoriu de birou, format dintr-o placa recurbata pe care se asterne hartie sugativa. 4. Substanta intrebuintata pentru impiedicarea unui anumit proces chimic. [< fr. tampon].

PLUSVALOARE s. f. Valoare nou creata de catre muncitorii salariati in procesul de productie peste echivalentul valorii fortei lor de munca si insusita gratuit de catre patroni. ◊ Plusvaloare absoluta = forma a plusvalorii obtinuta prin prelungirea zilei de munca peste timpul de munca necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativa = forma a plusvalorii care rezulta prin reducerea timpului de munca necesar si marirea corespunzatoare a timpului de supramunca in urma cresterii productivitatii muncii. – Plus¹- + valoare (dupa fr. plus-value).

PLUTONISM s. n. 1. Totalitatea proceselor geologice legate de miscarea topiturilor magmatice la mari adancimi in scoarta terestra. 2. Conceptie geologica care considera ca formarea rocilor s-ar datora numai topiturilor magmatice. – Din fr. plutonisme.

EXTRAS ~e n. 1) Fragment scos dintr-o scriere, dintr-un document, proces-verbal, regulament sau lege. ◊ In ~ reprodus partial. 2) Articol dintr-o publicatie comuna (revista, culegere) prezentat separat (sub forma de brosura). /v. a extrage

FECUNDATIE ~i f. biol. proces de unire (pe cale naturala sau artificiala) a gametului mascul cu gametul femel, prin care se asigura formarea unui nou reprezentant al speciei. [Art. fecundatia; G.-D. fecundatiei; Sil. -ti-e] /<fr. fecondation

BAUXITA s.f. Roca formata in procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate in silicati de aluminiu, care se gaseste in natura sub forma de mase compacte. [Pron. ba-u-, pl. -te, var. bauxit s.n. / < fr. bauxite, cf. Baux – comuna in Franta].

PRECIPITARE s.f. 1. Actiunea de a (se) precipita; precipitatie; graba mare, iuteala. 2. procesul de separare si de depunere in stare solida a unei substante dizolvate intr-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].

DEDUCTIE ~i f. 1) forma de rationament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare. 2) Rationament obtinut in procesul unor operatii mintale; rezultat al deductiei. [Art. deductia; G.-D. deductiei; Sil. -ti-e] /<fr. deduction, lat. deductio, ~onis

CONSTRUCTIVISM s. n. 1. orientare estetica, in artele plastice, literatura si muzica, care concepe realitatea intr-o viziune de forme geometrice, spatiale, si care lupta pentru puritatea si simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica moderna. 2. curent in arhitectura care sustine ca forma arhitecturala trebuie sa fie expresia structurii constructive a cladirii. 3. conceptie care recunoaste rolul activ, creator al gandirii in procesul cunoasterii. ◊ conceptie a scolii intuitioniste din filozofia matematicii potrivit careia activitatea constructiva este baza exigentei matematice. (< fr. constructivisme)

EXOSEROZA s. f. proces de reactie cutanata in eczema caracterizat prin introducerea de lichid care disociaza mai intai celulele epidermei, iar apoi formeaza vezicule. (< fr. exoserose)

TIPIZARE s. f. 1. actiunea de a tipiza. ◊ proces complex de generalizare artistica a realitatii in urma caruia esenta relatiilor sociale, a evenimentelor istorice, se dezvaluie in forma unor imagini, in caractere vii, veridice. 2. actiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiasi scop, se elimina tipurile inutile sau foarte asemanatoare, retinandu-se numai cele folositoare si corespunzatoare scopului. (< tipiza)

CUTARE¹ (‹ cuta) s. f. Actiunea de a (se) cuta. ♦ (GEOL.) Ansamblul proceselor de deformare plastica a stratelor din scoarta Pamintului sub actiunea miscarilor tectonice verticale sau orizontale, avind ca rezultat formarea cutelor. Se deosebesc: c. orogena, c. cratogena, c. intermediara.

PSIHIC, -A, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. forma specifica de reflectare a realitatii, produsa de activitatea sistemului nervos si prezenta la animalele superioare; totalitatea fenomenelor si a proceselor proprii acestei reflectari; structura sufleteasca proprie unui individ. 2. Adj. Care apartine psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

TIPIZARE, tipizari, s. f. 1. Reducere a unor tipuri de produse din aceeasi categorie si destinate aceluiasi scop, la cele recunoscute ca fiind mai folositoare si mai corespunzatoare scopului, care sunt reproduse pe scara larga; standardizare. 2. proces complex de generalizare artistica a realitatii, in urma caruia esenta relatiilor sociale, psihologice, a evenimentelor istorice se dezvaluie in forma unor imagini concrete semnificative, in caractere vii, veridice. – V. tipiza.

DIAFTOREZA s.f. (Geol.) proces metamorfic prin care sisturile cristaline se adapteaza unor conditii de metamorfism mai putin intens decat cel care a determinat formarea lor. [Cf. fr. diaphtorese, germ. Diaphtorese].

REZOLUTIE s.f. 1. Hotarare adoptata in urma unor dezbateri colective. ♦ (Jur.; in forma rezolutiune) Desfiintare a unui contract in urma neexecutarii conditiilor. 2. Rezolvare (a unei cereri); hotarare, decizie. 3. Disparitia treptata a unui proces patologic. [Gen. -iei, var. rezolutiune s.f. / cf. fr. resolution, lat. resolutio].

COOPERATIE s. f. 1. cooperare. ◊ forma de organizare a muncii in care mai multe persoane participa in comun, cu mijloace de productie proprii, la acelasi proces de munca sau la diverse procese ale muncii legate intre ele. 2. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. cooperation)

DIAFTOREZA s. f. proces metamorfic prin care sisturile cristaline se adapteaza unor conditii de metamorfism mai putin intens decat cel care a determinat formarea lor; retromorfism. (< fr. diaphtorese)

PSIHIC, -A I. adj. referitor la psihic (II); sufletesc. II. s. n. forma specifica de reflectare a realitatii obiective, proprie omului si animalelor superioare, produs al activitatii sistemului nervos; totalitatea fenomenelor si proceselor prin care se realizeaza aceasta reflectare. ◊ structura sufleteasca proprie cuiva. (< fr. psychique, germ. psychisch)

ALMAS-AGRIJ, depr. de eroziune diferentiala situata pe terit. jud. Salas, la contactul M-tilor Meses cu Pod. Somesan, la 350-400 m alt., in lungul vailor Almas si Agrij; Supr.: c. 600 km². Relief complex, format din coline, cueste, suprafete structurale, terase si lunci. Fragmentarea accentuata a reliefului si prezenta rocilor friabile au determinat intense procese de panta, reprezentate prin siroiri, ogase, ravene si torenti.

JUDECATA, judecati, s. f. 1. Facultatea (1) de a gandi logic; ratiune, inteligenta, gandire. ◊ Loc. adj. si adv. Cu judecata = cu bun-simt, cu tact; serios, temeinic. ♦ Parere, idee, socoteala. 2. forma logica fundamentala exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3. Actiunea de a judeca (4); dezbatere judiciara; proces, judet (I, 3); solutie data intr-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecata = a judeca. ◊ Expr. A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. in ori la) judecata = a intenta cuiva un proces, a chema in fata justitiei. (In unele religii) Judecata de apoi = judecata divina la care Dumnezeu va chema pe toti oamenii, la sfarsitul lumii, pentru a le hotari soarta (fericirea sau osanda vesnica). – Lat. judicata (pl. lui judicatum).

ANAMORFOZA s.f. 1. Imagine diforma, care pare normala cand este privita dintr-un anumit punct. ♦ Deformarea imaginilor in oglinzile concave, convexe etc. 2. (Biol.) proces de evolutie progresiva care are loc de la o specie la alta. [< fr. anamorphose, cf. gr. anamorphosis < ana – peste, morphe – forma].

CONSTRUCTIVISM s.n. 1. Orientare estetica, aparuta dupa primul razboi mondial in artele plastice, literatura si muzica, care tinde sa coboare creatia artistica la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de continutul ei emotional. 2. Curent in arhitectura care sustine ca forma arhitecturala trebuie sa fie expresia exclusiva a structurii constructive a cladirii. 3. Conceptie care recunoaste rolul activ, creator al gandirii in procesul cunoasterii. ♦ Conceptie a scolii intuitioniste din filozofia matematicii, potrivit careia activitatea constructiva, rational-intuitiva este baza exigentei matematice. [Cf. fr. constructivisme, germ. Konstruktivismus, rus. konstruktivizm].

TRIADA s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinitati, trei fiinte etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofa, o antistrofa si o epoda in poezia greaca. 2. (In filozofia lui Hegel) Schema de explicare a oricarui proces de dezvoltare, cuprinzand trei etape: teza, antiteza si sinteza. 3. Grupare a trei entitati, elemente cu proprietati asemanatoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias].

PREFORMISM s.n. Conceptie nestiintifica, antidialectica, care neaga dezvoltarea si schimbarea organismelor in procesul vietii lor si al interactiunii cu mediul, sustinand ca toate insusirile si caracteristicile organismului matur exista deja date intr-o forma ultima in germenul organismului. [Cf. fr. preformisme, engl. preformism, rus. preformizm].

REOMORFISM s.n. (Geol.) proces prin care o roca sau un sediment se transforma intr-o masa fluida. [< fr. rheomorphisme, cf. gr. rheos – curent, morphe – forma].

EPIROGENEZA s. f. proces de ridicare a unor portiuni mari din scoarta terestra deasupra nivelului marii, datorita miscarilor tectonice oscilatorii si care are drept rezultat formarea unor suprafete continentale. – Din fr. epirogenese.

MATURATIE, maturatii, s. f. 1. Totalitatea transformarilor pe care le sufera o celula s*****a, un fruct sau un organism pana la dezvoltarea lor morfologica completa; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformarilor fizice sau chimice pe care le sufera unele substante sau sisteme coloide inainte de a ajunge la forma definitiva; maturizare. – Din fr. maturation.

TRAGERE, trageri, s. f. Actiunea de a (se) trage si rezultatul ei. 1. (Pop.) Atractie, indemn, inclinare. ◊ Expr. Tragere de inima = zel, ravna, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorti = hotarare prin sorti a unei imparteli, a unui castig; participare ca parte interesata la o alegere prin sorti. 3. Prelucrare a unui material ductil prin intindere si subtiere, prin care se obtin bare, tevi, sarma etc. 4. Descarcare a unei arme (in cadrul procesului de instruire militara); impuscare; tir. ◊ Tragere la tinta = atingere a unei tinte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care il formeaza axa tevii unei arme de foc cu proiectia ei pe suprafata orizontala a terenului, cand obiectivul asupra caruia se trage este in acelasi plan orizontal cu gura tevii. – V. trage.

EMBRION ~i m. 1) Faza initiala de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. 2) Germen al unei plante aflate in samanta. 3) fig. Inceputul unui lucru, al unei actiuni; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Sil. em-bri-on] /<fr. embryon

SUBLIM, -A I. adj. aflat la un inalt grad de perfectiune, de desavarsire morala sau intelectuala; superb, inaltator. ◊ de o perfectiune, de o frumusete neintrecuta. II. s.n. categorie a esteticii, care exprima insusirea unor obiecte sau procese de o amploare neobisnuita, a unor acte umane de exceptionala noblete morala, capabile sa provoace un sentiment de elevatie, uimire si admiratie; forma cea mai inalta a perfectiunii. (< fr. sublime, lat. sublimis)

CONSTIINTA s.f. 1. forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

TIPIZARE s.f. 1. proces complex de generalizare artistica a realitatii in urma caruia esenta relatiilor sociale, a evenimentelor istorice, continutul luptei dintre nou si vechi se dezvaluie in forma unor imagini, in caractere vii, veridice. 2. Actiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiasi scop, se elimina tipurile inutile sau foarte asemanatoare, retinandu-se numai cele folositoare si corespunzatoare scopului, pentru a fi reproduse pe scara larga. [< tipiza].

RECRUDESCENTA s. f. revenire intr-o forma mai acuta a unei boli, epidemii; inrautatire, agravare. ◊ (fig.) reluare intr-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activitati, a unui proces etc. (< fr. recrudescence)

CENTRALIZARE s.f. Actiunea de a centraliza. ♦ forma de organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti; concentrare. ◊ Centralizarea capitalului = proces de crestere a capitalului prin inghitirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti si a intreprinderilor mici de catre marile intreprinderi. [< centraliza].

SPATIU s.n. 1. forma fundamentala a existentei materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele existente concomitent. 2. Intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. 3. Loc, suprafata, intindere limitata. ◊ (Mil.) Spatiu de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) intre doua obiecte; distanta, interval. ◊ Spatiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei asezari. ♦ Distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ♦ (Poligr.) Interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (Mat.) Multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ♦ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. [Pron. -tiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].

RANDAMENT s. n. 1. raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate. ◊ (ec.) efectul util al unui factor al procesului de productie intr-o anumita unitate de timp. ◊ eficienta, folos, beneficiu. 2. raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. (< fr. rendement)

HOLENDRU, holendre, s. n. 1. Filtru pentru vin, constand dintr-un vas cu fundul alcatuit din saci de filtrare. 2. Denumire generica data unor instalatii de rafinare, de inalbire, de spalare etc., mai ales in industria hartiei. 3. (In forma holender) Piulita care strange doua capete de teava, insurubandu-se intr-unul din ele. 4. Masina folosita la operatiile de cojire, slefuire si polizare a cerealelor in procesul de fabricatie a crupelor. [Var.: holender s. n.] – Din germ. Hollander.

SPATIU s. f. 1. forma fundamentala de existenta a materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele. 2. intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. ♦ ~ aerian = spatiul de deasupra unui stat, supus suveranitatii acestuia; ~ cosmic = spatiul in afara stratosferei Pamantului; ~ maritim = spatiu geografic cuprinzand apele marilor si oceanelor, fundul si subsolul acestora. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ♦ (mil.) ~ de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu; ~ mort = portiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol in care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc intre doua obiecte; distanta, interval. ♦ ~ verde = teren plantat, in perimetrul unei asezari. ◊ distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ◊ (poligr.) interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (mat.) multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ◊ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dupa fr. espace)

PELOIDE s.n.pl. Substante rezultand din procese geologice, care se gasesc in stare fina in namoluri, intrebuintandu-se pentru comprese si bai. [Sg. peloid. / pron. -lo-i-. / < germ. Peloide, cf. gr. pelos – noroi, eidos – forma].

A CLASA ~ez tranz. 1) (marfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza in clase sau in categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A aseza intr-o anumita ordine; a aranja; a ordona; a orandui; a dispune; a aseza. 3) (procese penale) A considera ca fiind incheiat din lipsa de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradarii sau a invechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia intr-o forma definitiva (incluzand intr-o clasa); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer

A INCHEIA² inchei tranz. 1) (adunari, cuvantari, texte etc.) A duce pana la capat; a sfarsi; a termina; a ispravi. ~ discutia. 2) (coloane, randuri etc.) A intregi formand partea de la urma. 3) (acorduri, tratate, conventii etc.) A adopta prin semnaturile reprezentantilor; a consimti sa respecte printr-o intelegere reciproca; a contracta. Partile au ~t conventia. ◊ ~ un proces-verbal a fixa un fapt de natura juridica intr-un act oficial. 4) A face sa se incheie. /<lat. inclavare

TURLA ~e f. 1) Element arhitectonic in forma de cilindru sau de prisma, cu varf ascutit, care incununeaza acoperisul unor cladiri (in special, al bisericilor). 2) tehn. Constructie amenajata deasupra unei guri de sonda care serveste ca element de sprijin in procesul operatiilor de forare si de extragere. /<ngr. turla

EVOLUTIE s. f. 1. forma de dezvoltare care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealista si metafizica cu privire la procesul dezvoltarii, potrivit careia aparitia noilor calitati este absolut spontana si imprevizibila. 2. dezvoltare in timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei fiinte etc. 3. desfasurare, curs. 4. miscare larga (circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, un avion etc. (< fr. evolution, lat. evolutio)

CONSTITUI, constitui, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) alcatui, a (se) forma, a (se) infiinta, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; in expr.) A se constitui parte civila = a formula pretentii de despagubire fata de acuzat intr-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.

GLOBULA ~e f. 1) Corp sferic foarte mic. 2) Particula de forma sferica sau ovala, care se gaseste in diferite lichide organice (sange, limfa, lapte). ◊ ~ rosie celula sangvina care transporta oxigenul si bioxidul de carbon in organism; hematie; eritrocit. ~ alba celula sangvina care are un rol important in procesul de aparare a organismului; leucocita. /<fr. globule, lat. globulus

DEDUCTIE (‹ fr., lat.) 1. forma de rationament in care concluzia rezulta cu necesitate din premise. Bazele teoriei d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz si de logica simbolista. ♦ (In logica traditionala) proces de obtinere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevarate (silogismul aristotelic). ♦ (In logica simbolica) Derivarea din anumite enunturi date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunturi (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja platite. ◊ D. fiscala = ansamblul elementelor componente care care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.

POLARIZARE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capata insusirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizatie. ♦ proces fizic prin care raza de lumina isi schimba miscarea normala ondulatorie pe mai multe planuri intr-o miscare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ Stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. 3. Diferentiere si dezvoltare in directii deosebite a sensurilor unui cuvant care avea initial un singur inteles. ♦ (Fil.) formare a unor termeni opusi polari. [< polariza].

GLOBULA, globule, s. f. Mic corp de forma sferica. ♦ Spec. Fiecare dintre particulele (sferice) care alcatuiesc sau care se gasesc in diverse lichide organice. ◊ Globula rosie = celula care intra in compozitia sangelui si care contine hemoglobina; hematie, eritrocit. Globula alba = celula care intra in compozitia sangelui, avand rol in procesul de aparare a organismului; leucocita. – Din fr. globule, lat. globulus.

BAN¹ ~i m. 1) Marfa indeplinind functia sociala de echivalent general al tuturor marfurilor in procesul de schimb. 2) Moneda sau bancnota, indeplinind functia sociala de mijloc de schimb si de plata (a marfurilor). ◊ A plati in ~i gheata (sau lichizi) bani in numerar (platiti pe loc). ~i de buzunar bani destinati cheltuielilor marunte. 3) la pl. Avere in forma de monede sau bancnote; parale. ◊ A fi doldora de ~i a fi foarte bogat; a avea multi bani. A arunca ~i pe fereastra a cheltui fara nici o socoteala. A pune ~i la ciorap a) a strange bani; b) a fi foarte zgarcit. A face ~i buni a) a castiga bine; b) a avea valoare; a fi de pret. 4) Subunitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.

RECICLARE s. f. 1. forma de perfectionare profesionala a cadrelor, organizata periodic, prin cursuri de completare a cunostintelor in scopul adaptarii la progresul stiintific-industrial. 2. (tehn.) actiunea de a introduce in circuit unele materiale care deja au suferit o transformare incompleta, printr-o singura trecere prin procesul de prelucrare. (< recicla)

BIOSFERA (‹ fr. {i}) s. f. Invelis discontinuu al Pamantului format din totalitatea organismelor vii, impreuna cu toate elementele necesare vietii. Limitele sale cuprind marginea superioara a atmosferei, litosfera si intreaga hidrosfera. Masa totala a b. este de c. 10¹⁵ t. Este unicul suprasistem al Pamintului in care se produce substanta organica, prin procese specifice de transformare a energiei solare, apei si materiei anorganice.

SOC, socuri, s. n. 1. Ciocnire, izbire brusca si violenta intre doua corpuri. ◊ Loc. adj. De soc = (despre unitati militare) destinat sa indeplineasca o misiune grea in lupta ofensiva. ♦ Soc termic = procedeu tehnologic in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, a unor produse etc., care consta in racirea brusca a pieselor. 2. Tulburare generala, brusca si violenta, a functiilor organismului (provocata de o cauza exterioara variata), care se manifesta printr-un dezechilibru fizic si psihic; ictus. ♦ Spec. forma particulara de dezechilibru acut al unor functii psihice, provocata de o emotie puternica. – Din fr. choc.

COMPUNERE ~i f. 1) v. A COMPUNE. 2) lingv. Procedeu sintactico-morfologic de formare a unui cuvant nou prin reunirea a doua sau a mai multor cuvinte. 3) mat. Operatie de determinare a rezultantei a doi sau mai multi vectori. 4) Lucrare pe o tema literara sau libera scrisa de un elev cu scopul verificarii cunostintelor lui. 5) inv. Rezultat al unui proces de creatie artistica; compozitie. [G.-D. compunerii] /v. a compune

REGRESIUNE ~i f. 1) proces de retra-gere a apelor marii sau ale oceanului de pe o portiune a uscatului, cauzata de miscarile scoartei terestre. 2) Reducere a raspandirii geografice a unui fenomen de limba. 3) Miscare a unui corp ceresc in sens opus celui in care se misca Soarele. 4) inv. Intoarcere de la o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; regres. [Sil. -si-u-] /<fr. regression

PLASTIC², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

PIVOT, (1, 2, 3) pivoturi, s. n., (4) pivoti, s. m. 1. S. n. (Tehn.) Fus de forma cilindrica, tronconica, conica etc., care se roteste ori aluneca intr-un lagar la care sarcina actioneaza in directia axului. 2. S. n. Radacina principala, verticala, ingrosata a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. S. n. Fig. Element, punct de sprijin esential care asigura desfasurarea unei activitati sau a unui proces. 4. S. m. Spec. (Mil.) Militarul in raport cu care se executa miscarea unei formatii. ♦ (Sport) Jucator cu atributii bine precizate, care actioneaza ca varf de atac, la unele jocuri cu mingea. – Din fr. pivot.

SISTEM, sisteme, s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [Var.: (rar) sistema s. f.]

DEPUNE vb. I. tr. 1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♦ a ~ bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a ~ mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a ~ juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort). II. tr., refl. a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozitie. (< lat. deponere, dupa fr. deposer)

SARJA, sarje, s. f. I. Incarcatura normala a unui cuptor metalurgic, constituita din straturi alternative de minereu, fondant si combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obtinuta intr-un cuptor metalurgic la o singura operatie de elaborare. ♦ proces de incarcare, prelucrare si scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, in goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creatie literara, in general de dimensiuni reduse, care prezinta trasaturile negative, ridicule ale unei situatii sau ale unui personaj intr-o forma ingrosata, exagerata, c**********a. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerata, prin sublinieri ingrosate ale trasaturilor unui personaj, folosita de obicei in comedia bufa. – Din fr. charge.

RECOMBINARE (‹ re² + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproca a purtatorilor de sarcina electrica de semn contrar, produsa fie direct la intalnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substantei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc in momentul formarii celulelor reproducatoare (gameti). La organismele eucariote se intalnesc doua tipuri principale de r. intracromozomiala, prin schimb reciproc de gene intre cromozomii pereche (crossing-over), si intercromozomiala, prin separarea independenta a perechilor de cromozomi. Datorita r., gametii produsi de un individ sunt extrem de variati din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistica a lor in procesul fecundatiei se obtine un numar imens de genotipuri, astfel incat niciodata copiii unei familii nu sunt identici cu parintii sau bunicii si nici intre ei.

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

CATALIZA (‹ fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. proces fizico-chimic prin care se modifica viteza unei reactii chimice in prezenta unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativa = c. in care viteza de reactie este micsorata de catalizator. C. pozitiva = c. in care viteza de reactie este accelerata de catalizator. C. omogena = c. in care reactantii si catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singura faza. C. eterogena = c. in care reactantii si catalizatorul se afla in faze diferite.

FISA, fise, s. f. 1. Foaie (mica) de hartie sau de carton pe care isi face insemnari cel ce strange material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (In biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicatie periodica. ♦ Fisa personala = act in care se trec datele personale ale unui salariat. Fisa de sanatate = document in care se trec date in legatura cu sanatatea cuiva. Fisa de evidenta = foaie volanta folosita in lucrarile de evidenta contabila pentru urmarirea sistematica a fiecarui mijloc economic, proces sau sursa sub aspectul cresterii, al diminuarii si al existentei soldului la o anumita data. Fisa tehnologica = (formular care contine) totalitatea indicatiilor privitoare la fazele unui anumit proces de productie. 2. (Tehn.) Piesa de la capatul unui cordon de retea, care se introduce intr-o priza, intr-un cuplu etc. spre a stabili legatura cu o linie electrica, telefonica etc. – Din fr. fiche.

INDUCTIE s.f. 1. (Log.) forma de rationament prin care se realizeaza trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozitiilor generale in matematica si in alte stiinte deductive. ♦ Concluzie obtinuta prin inductie (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie dintr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. 3. Producere sau influentare a unui fenomen ori proces sub actiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric intr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inductiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. induktiia].

PARCHET, parchete, s. n. I. Pardoseala executata prin imbinarea intre ele (in forma de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (inguste si scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseala. II. Fiecare dintre suprafetele in care este impartita o padure in vederea exploatarii ei rationale; p. ext. suprafata de teren pe care s-a facut o taiere intr-o padure. III. Institutie judiciara care functioneaza pe langa unele instante judecatoresti, cu atributia de a exercita actiunea penala si de a sustine acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei institutii; local in care functioneaza aceasta institutie. – Din fr. parquet.

OBIECT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumita intrebuintare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra carora actioneaza omul in cadrul procesului de productie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de munca, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra careia e indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului. ◊ Loc. adj. si adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) in tema, fara divagatii inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se afla in afara eului; lucru care afecteaza simturile noastre sau asupra caruia se indreapta gandirea noastra. ♦ Continutul asupra caruia se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formeaza materia unei discipline, disciplina de studiu; materie. 4. Scop, tinta, tel; obiectiv. 5. (Gram.; in sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.