Rezultate din textul definițiilor
PROCEDURIST, proceduristi, s. m. Specialist in procedura judiciara, in dreptul procesual. – Procedura + suf. -ist.
PROCEDURIST ~sti m. Specialist in procedura judiciara. /procedura + suf. ~ist
PROCEDIBILITATE s.f. (Liv.) Punerea in miscare a procedurii judiciare. [Cf. it. procedibilita].
procedura s. 1. (JUR.) practica. (~ judiciara, intr-un proces.) 2. (JUR.) procedura gratioasa = procedura necontencioasa; procedura necontencioasa v. procedura gratioasa. 3. v. formalitate. 4. v. mod.
ROGATORIE adj.f. Comisie rogatorie = comisie delegata de un tribunal sa faca un act de procedura sau de instructie judiciara la cererea unui alt tribunal. [Cf. fr. rogatoire < lat. rogare – a cere].
ROGATORIE adj. comisie ~ = comisie delegata de un tribunal sa faca un act de procedura sau de instruire judiciara la cererea unui alt tribunal. (< fr. rogatoire)
judiciar adj. (JUR.) judecatoresc, (inv.) dicanicesc. (procedura ~.)
GREFA1 s.f. Birou al unei instante judiciare, unde se fac lucrarile de procedura si unde se pastreaza dosarele proceselor. [< fr. greffe, cf. lat. graphium – stilet de scris].
INSCRIERE, inscrieri, s. f. Actiunea de a (se) inscrie si rezultatul ei. ◊ (In sintagma) Inscriere in fals = procedura prin care se cere unei instante judiciare sa constate ca un act (scris) este fals. ♦ (Inv.) Inscriptie. – V. inscrie.
