MANSA², manse, s. f. Fiecare din etapele in care se impart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.) V. repriza. – Din fr. manche.

FOND, fonduri, s. n. I. 1. (In corelatie cu forma) Continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema actuala importanta; editorial. Fond lexical principal sau fondul principal (de cuvinte) = partea esentiala a vocabularului unei limbi, caracterizata printr-o mare stabilitate, cuprinzand toate cuvintele cu mare frecventa care denumesc, de obicei, notiuni fundamentale si care sunt, in general, cuvinte vechi, cu numeroase derivate si cu multe expresii si locutiuni. ◊ Loc. adv. In fond = in realitate, de fapt. 2. Totalitatea trasaturilor esentiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv). 3. Culoare de baza a unui tablou, a unei tesaturi etc. pe care se contureaza desenele sau figurile; camp. ♦ Desen executat pe un suport opac, care serveste drept decor in desfasurarea desenelor animate. ♦ Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprima cu o culoare mata pe suprafata hartiei, folosite la tiparirea actiunilor si a altor actiuni de valoare. 4. Nume dat unor probe sportive care se desfasoara pe distante mari si care necesita o deosebita rezistenta fizica. 5. (Fiz.) Radiatie greu de inlaturat sau inevitabila, cu caracter parazit, in prezenta careia se efectueaza o experienta sau o masurare. II. 1. Valoare materiala reprezentata prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop. Fond de acumulare v. acumulare. ◊ Expr. (Fam.) A fi in fonduri = a avea bani. 2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de baza dintr-un domeniu al culturii. ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. – Din fr. fond.

ARMA, arme, s. f. 1. Obiect, unealta, aparat, masina care serveste in lupta impotriva inamicului, la vanat, in unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armata specializata si dotata pentru un anumit fel de lupta; serviciu militar specializat in acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (In sintagma) Arma ecologica = nume generic dat metodelor si tehnicilor de razboi destinate modificarii conditiilor normale ale mediului inconjurator al inamicului. 4. Fig. Mijloc de lupta (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a invinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stema, de pe un blazon etc. – Lat. arma.

SARITURA, sarituri, s. f. 1. Rezultatul actiunii de a sari; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (in atletism, natatie, schi etc.) in care concurentul face un salt. 2. Spatiu parcurs intr-un salt. 3. Fig. Trecere brusca de la o idee la alta, de la o etapa, faza etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilatie brusca. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sari + suf. -tura.

SEMIFONDIST, -A, semifondisti, -ste, s. m. si f. Persoana specializata in probe sportive clasice pe distante medii; participant la o proba de semifond. – Semifond + suf. -ist.

SPRINT, sprinturi, s. n. Marire a vitezei de catre un concurent (de obicei in ultima faza a parcursului) la unele intreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanta scurta, caracterizata prin viteza foarte mare. – Din fr., engl. sprint.

SPRINTA, sprintez, vb. I. Intranz. A-si mari viteza de deplasare in timpul unei probe sportive (de obicei in finalul ei); a se deplasa in fuga cu viteza maxima (intr-o proba sportiva). – Din fr. sprinter.

A ABANDONA ~ez tranz. 1) (parinti, copii etc.) A lasa la voia intamplarii; a parasi, lasand fara nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lasa, plecand in alta parte; a parasi. 3) (probe sportive) A lasa renuntand la participarea in continuare. /<fr. abandonner

ARMA ~e f. 1) Unealta sau masina care serveste pentru atac, pentru aparare, la vanat sau in unele probe sportive. ~ atomica. ~ chimica. ◊ ~ alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cutitul, pumnalul, sabia etc.). ~ de foc arma pentru incarcarea careia se foloseste pulbere exploziva (de exemplu: pusca, tunul, revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda dusmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) fig. Mijloc pus in serviciul unui scop. ◊ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. armei] /<lat. arma, fr. arme

COMPETITIE ~i f. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane sau state, organizatii, care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; concurs; concurenta; intrecere. 2) Reuniune constand din lupta pentru intaietate in una sau in mai multe probe sportive; intrecere sportiva; concurs. [Art. competitia; G.-D. competitiei; Sil. -ti-e] /<fr. competition

CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

OBRAZAR ~e n. 1) Sac de panza rara cu care isi acopera fata apicultorii, ca sa nu-i intepe albinele. 2) Masca de metal care protejeaza fata la unele probe sportive. 3) pop. Masca pe care o pune cineva pe fata, ca sa nu fie recunoscut (sau pentru a infatisa un personaj oarecare). 4) Fiecare dintre cele doua piese de piele fixate de capetea, in regiunea ochilor, pentru a impiedica calul sa priveasca in laturi. [Sil. -bra-] /obraz + suf. ~ar

PARTIE ~i f. 1) Carare facuta in zapada (prin batatorire). 2) Fasie de teren special amenajata prin zapada pentru practicarea unor probe sportive de iarna. [G.-D. partiei; Sil. -ti-e] /<sl. prutu, sb. prt, prtina

PISTA ~e f. 1) Suprafata lunga de teren amenajata pentru decolarea si aterizarea avioanelor. 2) Fasie de teren (de obicei circulara) special amenajata pentru anumite probe sportive (ciclism, hipism etc.). ◊ ~ sonora parte a peliculei cinematografice pe care se imprima dialogul si muzica filmului. 3) Fiecare dintre fasiile longitudinale ale unei benzi magnetice pe care se fac inregistrari acustice. 4) fig. Curs de dezvoltare; fagas. /<fr. piste, it. pista

PODIUM ~uri n. 1) Platforma mica cu trepte pe care urca castigatorii unei probe sportive. 2) Platforma ce serveste ca postament pentru diferite obiecte. 3) Estrada demontabila instalata intr-o sala sau in aer liber pentru a expune ceva vederii publicului. [Sil. -di-um] /<lat., fr. podium, germ. Podium

POLISPORTIV ~a (~i, ~e) si substantival Care practica mai multe probe sportive. /poli- + sportiv

SPARTACHIADA ~e f. Competitie sportiva de masa care se organizeaza periodic, cuprinzand mai multe probe sportive. [Sil. -chi-a-] /<rus. spartakiada

SPRINT ~uri n. 1) Categorie de probe sportive de mare viteza pe distante scurte. 2) Accelerare a vitezei in ultima faza de desfasurare a unor intreceri sportive (alergare, ciclism, patinaj, natatie etc.). /<engl., fr. sprint

START ~uri n. 1) Loc de unde incepe o competitie sportiva. 2) Prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anunta participantii la o proba sportiva sa ia pozitia cuvenita pentru a incepe competitia. 3) Moment de inceput al unei actiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

STARTER² ~i m. Persoana care da semnalul de plecare la unele probe sportive sau pe un aerodrom. /<fr., engl. starter

SPRINT s.n. Marire a vitezei de catre un concurent la o competitie sportiva de fond, de inot etc. (in ultima faza a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanta scurta, caracterizata prin viteza foarte mare. [< engl., fr. sprint].

SPRINT s. n. marire a vitezei de catre un concurent la o competitie sportiva de fond, de inot etc. (in ultima faza a parcursului). ◊ categorie de probe sportive pe distanta scurta, prin viteza foarte mare. (< fr., engl. sprint)

ABANDON, abandonuri, s. n. 1. Parasire impotriva regulilor morale si a obligatiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Parasire a unui bun sau renuntare la un drept. 3. Renuntare la continuarea participarii intr-o proba sportiva. – Din fr. abandon.

BIATLON, biatloane, s. n. proba sportiva care consta din doua incercari atletice combinate: parcurgere a 20 km pe schiuri si tragere la tinta a 20 de focuri in diverse puncte situate de-a lungul traseului. [Pr.: bi-a-] – Din rus. biatlon.

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire prin insusirea unor cunostinte si deprinderi de specialitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva, culturala etc. 3. Tranz. A atribui unei fiinte sau unui lucru o anumita calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.

CICLOCROS, ciclocrosuri, s. n. proba sportiva combinata de ciclism si cros. – Din fr. cyclo-cross.

KILOMETRU, kilometri, s. m. Unitate de masura pentru lungime, egala cu o mie de metri. ◊ Kilometru pe ora = unitate de masura pentru viteza, egala cu viteza unui mobil care parcurge 1 kilometru intr-o ora. Kilometru lansat = proba sportiva (cu bicicleta, motocicleta, etc.) in care performanta consta in timpul realizat pe distanta de un km din momentul in care sportivul trece in viteza linia de start si pana la linia de sosire. (sil. -tru) [Scris si: chilometru. – Abr.: km] – Din fr. kilometre.

CRITERIU, criterii, s. n. 1. Punct de vedere, principiu, norma pe baza carora se face o clasificare, o definire, o apreciere. 2. proba sportiva, concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni sportivi, dintr-o anumita ramura. – Din fr. criterium.

MARSALUITOR, marsaluitori, s. m. Atlet specializat in proba sportiva de mars. [Pr.: -lu-i-] – Marsalui + suf. -tor.

TRASEU, trasee, s. n. Drum pe care il parcurge (in mod permanent) un vehicul sau o fiinta; ruta. ♦ Linie, directie pe care o are un drum, o cale ferata etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie sa-l strabata concurentii la o proba sportiva. ♦ Drum parcurs in spatiul de un corp in miscare; traiectorie. – Din fr. trace.

FOTOFINIS, fotofinisuri, s. n. Aparat care inregistreaza automat ordinea sosirii concurentilor intr-o proba sportiva. – Din fr., engl. photo-finish.

SULITA, sulite, s. f. 1. Arma de atac formata dintr-o prajina de lemn terminata cu un varf de fier ascutit, folosita mai ales in antichitate si in evul mediu; lance. ♦ Fig. Intepatura, ironie indreptata impotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit in probele de aruncari la atletism, de forma unei prajini lungi din lemn sau din metal, cu un varf metalic ascutit si cu un manson situat in jurul centrului de greutate; p. ext. proba sportiva practicata cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de masura a timpului, egala cu circa o ora si jumatate, calculata dupa spatiul strabatut de un astru pe cer, incepand de la rasaritul lui. [Pl. si: suliti] – Din sl. sulica.

TALER¹, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pamant ars, de metal, din care se mananca; talger, farfurie. ♦ Tava, tabla. 2. Fiecare dintre cele doua discuri sau vase ale unei balante, in care se pun fie obiectele de cantarit, fie greutatile; tas. 3. Fiecare dintre cele doua discuri de alama usor concave, folosite in fanfara sau in orchestre, care, prin lovirea unuia de celalalt, produc un sunet puternic si metalic marcand ritmul sau cadenta; talger. 4. Piesa subtire de metal, de lemn etc., de forma plata si aproximativ rotunda, cu gura foarte larga si cu marginile drepte sau rasfrante. 5. Disc de pamant ars sau de asfalt, care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. ♦ (La pl.) proba sportiva din cadrul tirului care consta in trageri cu arme de vanatoare cu alice in talere¹ (5). – Cf. bg. taler.

TETRATLON, tetratloane, s. n. proba sportiva combinata la care se face insumarea punctelor realizate de concurent in patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor. – Din fr. tetrathlon.

DECATLON, decatloane, s. n. proba sportiva combinata, alcatuita din zece probe atletice, selectionate din alergari, aruncari si sarituri care se disputa in cursul a doua zile consecutive si la care trebuie sa participe fiecare concurent. – Din fr. decathlon.

COMBINAT², -A, combinati, -te, adj. Care este alcatuit din mai multe elemente diferite; care formeaza o combinatie. ♦ Spec. (Chim.; despre substante) Compus. ♦ (Substantivat, f.) proba sportiva complexa (de schi). – V. combina. Cf. fr. combine.

SCHELETON, scheletoane, s. n. 1. Sanie de metal foarte joasa, pe care se sta culcat pe burta. 2. proba sportiva practicata cu scheletonul (1). – Din engl. skeleton.

SEMIFOND s. n. Denumire generala a probelor sportive (de atletism, natatie, ciclism etc.) pe distante medii. – Semi- + fond (dupa fr. demi-fond).

SCHIF, schifuri, s. n. 1. Ambarcatie sportiva foarte lunga, ingusta si usoara, cu rame lungi si usoare si cu scaune mobile. 2. proba sportiva care se practica cu schiful (1). – Din fr., engl. skiff.

pistol (arma, aparat, proba sportiva) s. n., (arme, aparate) pl. pistoale

BIATLON ~oane n. proba sportiva complexa, constand din alergare pe schiuri si tragere cu arma la tinta. [Sil. bi-a-] /<rus. biatlon

CAMPION ~oana (~oni, ~oane) m. si f. 1) Persoana sau echipa care cucereste primul loc intr-un campionat. ◊ ~ absolut sportiv plasat pe locul intai la toate probele sportive din cadrul unui campionat. 2) fig. Luptator de frunte pentru o idee, pentru o cauza. [Sil. -pi-on] /<it. campione, fr. champion

CAMPIONAT ~e n. Competitie sportiva oficiala, organizata pentru evidentierea invingatorilor intr-o anumita proba sportiva. ~ul tarii. ~ al Jocurilor Olimpice. [Sil. -pi-o-] /<it. campionato

CICLOBAL n. proba sportiva desfasurata intre doua echipe de ciclisti, pe un teren special amenajat, constand in introducerea mingii in poarta adversarului lovind-o de pe bicicleta sau cu bicicleta. /<fr. cycloball

CROS¹ ~uri n. proba sportiva de alergare pe teren variat (cu sau fara obstacole). /<fr., engl. cross

CURSA¹ ~e f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston in cilindru intr-o miscare rectilinie alternativa. 4) la pl. Alergare de cai. 5) proba sportiva in care mai multi concurenti parcurg o anumita distanta. 6): ~a inarmarilor militarizare intensa a industriei; pregatire de razboi. [G.-D. cursei] /<fr. course

DETENTA ~e f. 1) fig. Expansiune (brusca) a volumului unui gaz. 2) sport Capacitatea de a porni brusc intr-o proba sportiva. /<fr. detente

DISC¹ ~uri n. 1) Obiect rotund si plat. ◊ ~de plug piesa care inlocuieste brazdarul la plug. ~ul lui Newton placa circulara impartita in sapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar si care, prin rotatie rapida, pare alba, demonstrand sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, avand rolul de a forma numarul de apel spre centrala automata. 2) Placa circulara si plata, de o anumita greutate, folosita de atleti pentru aruncari la distanta. 3) proba sportiva care se practica cu acest obiect. 4) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placa. 5) Semnal mobil, de forma circulara, care indica reducerea vitezei pe caile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat intre doua vertebre. /<fr. disque, lat. discus

FLORETA ~e f. 1) Arma alba lunga si flexibila, cu lama in patru muchii, cu garda si maner, folosita in exercitiile de scrima. 2) proba sportiva practicata cu aceasta arma. /<fr. fleuret

FOND ~uri n. 1) Parte interioara de baza, care poate fi sesizata cu ajutorul ratiunii. 2) Plan uniform al unui tablou sau al unei tesaturi pe care sunt imprimate motivele sau desenele; culoare de baza. 3) Baza sensibila care pune in valoare senzatiile de alta natura. ~ sonor. 4) Element de baza, esential sau permanent. ◊ ~ul lexical de baza al unei limbi partea esentiala, stabila a lexicului, denumind notiuni fundamentale, cu o mare frecventa in uz. In ~ de fapt, in realitate. 5) Ansamblu de mijloace financiare si materiale cu o anumita distributie. 6) Ansamblu de valori esentiale, apartinand unui domeniu. ~ de carti. 7) Institutie menita sa acorde asistenta materiala sau sprijin social-cultural. ~ul literar. 8) proba sportiva pe distanta mare. /<fr. fond

PENTATLON ~oane n. proba sportiva complexa ce cuprinde cinci exercitii diferite, care trebuie indeplinite de aceiasi sportivi. [Sil. -tlon] /<fr. pentathlon

PLECARE ~ari f. 1) v. A PLECA si A SE PLECA. 2): Punct de ~ (sau de pornire) a) loc de unde trebuie sa plece cineva undeva; b) inceput. 3) Moment, marcat printr-un semnal, in care incepe o proba sportiva. [G.-D. plecarii] /v. a (se) pleca

PRAJINA ~i f. 1) Bat lung si subtire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect inalt. ◊ A scoate pe cineva in ~ (sau in protap) a destainui in public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte infumurat. 2) fig. Persoana (foarte) inalta si subtire. 3) sport Bara lunga de bambus sau de alt material (elastic), intrebuintat drept suport la proba de sarituri in inaltime. 4) proba sportiva executata cu astfel de bara. 5) Veche unitate de masura pentru lungimi (egala cu aproximativ 7 m). ◊ ~ falceasca veche unitate de masura pentru suprafete (egala cu aproximativ 180 m²). [G.-D. prajinii] /<bulg. prajina

SARITURA ~i f. 1) Desprindere brusca a unui corp din pozitia initiala si deplasare intr-o anumita directie; salt. ~ inainte. ~ in sus. 2) Distanta acoperita de cineva in urma unei asemenea miscari. 3) mai ales la pl. proba sportiva bazata pe aceasta miscare. ~i in lungime. ~ cu parasuta. 4) Trecere peste ceva, incalcand succesiunea fireasca a lucrurilor. /a sari + suf. ~tura

SCHIF ~uri n. 1) Ambarcatie sportiva usoara, lunga si ingusta, cu vele, rama sau motor, folosita la cursele de canotaj academic. 2) proba sportiva practicata cu astfel de ambarcatie. /<fr., engl. skiff

SEMIFOND n. Categorie de proba sportiva (alergari, ciclism, inot etc.) pe distante medii. /semi- + fond

SPADA ~e f. 1) Sabie triunghiulara si ingusta cu doua taisuri. 2) proba sportiva de scrima practicata cu aceasta arma. /<it. spada

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha

SULITA ~e f. 1) inv. Arma alba constand dintr-o vergea sau prajina lunga cu varf ascutit de fier; lance. 2) Obiect sportiv de aruncat asemanator cu aceasta arma. 3) proba sportiva practicata cu acest obiect. [G.-D. sulitei] /<sl. sulica

STAFETA ~e f. 1) inv. v. STAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. ◊ A umbla cu (sau a duce) ~a a raspandi zvonuri, vorbe calomnioase; a barfi. 3) proba sportiva constand din patru etape parcurse succesiv de participanti, care transmit coechipierului urmator un obiect conventional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul in aceasta proba, 5) fig. Traditie demna de urmat, transmisa de la o generatie la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta, fr. estafette

TALER¹ ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

FORFET s.n. (Sport) Pierderea unui drept, ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de catre un concurent sau o echipa. ◊ A declara forfet = a nu se prezenta la o proba sportiva la care era angajat. ♦ Suma pe care proprietarul unui cal angajat intr-o cursa este obligat s-o plateasca daca nu-l lasa sa alerge. [Pl. -turi, scris si forfait. / < fr., engl. forfait].

FOTOFINIS s.n. Aparat care inregistreaza automat ordinea sosirii concurentilor dintr-o proba sportiva. [Pl. -suri, scris si fotofinish, photofinish. / < fr., engl. photo-finish].

SCHELETON s.n. Sanie speciala in care se sta cu fata in jos si se conduce cu varful bocancilor. ♦ proba sportiva practicata cu o astfel de sanie. [Scris si skeleton. / < engl., fr. skeleton].

SLALOM s.n. 1. Coborare la schi a unei pante in zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ proba sportiva disputata pe un parcurs in panta jalonata cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de doua persoane, ori intre echipe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 2. proba de conducere auto pe o pista jalonata. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].

BIATLON s.n. Complex sportiv de doua probe; (spec.) proba sportiva constand din alergari pe schiuri pe o distanta de 20 km si tragerea cu arma la tinta. [Pl. -onuri, -oane. / < rus. biatlon, cf. lat. bis – doi, gr. athlon – lupta].

PERFORMANTA s.f. 1. Rezultat exceptional obtinut intr-o proba sportiva; (p. ext.) realizare deosebita intr-un domeniu oarecare. 2. Cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. privitor la una dintre caracteristicile lui. [< fr. performance, cf. engl. to perform – a implini].

STAFETA s.f. proba sportiva pe echipe (la atletism, natatie etc.), care se desfasoara pe distante impartite pe etape, fiecare distanta fiind strabatuta de catre un concurent, care transmite coechipierului urmator un obiect conventional. ♦ Obiectul insusi. [< rus. estafeta, germ. Stafette, cf. it. staffetta].

TETRATLON s.n. proba sportiva combinata, care reuneste patru probe, alese de organizatorii concursului. [Pl. -oane, -onuri. / cf. engl. tetrathlon].

BIATLON s. n. concurs atletic combinat din doua probe; proba sportiva constand din alergari pe schiuri pe o distanta de 20 km si trageri cu arma la tinta. (< fr. biathlon, rus. biatlon)

FOTOFINIS s. n. aparat care inregistreaza automat, prin fotografiere, ordinea sosirii concurentilor dintr-o proba sportiva. (< fr., engl. photo-finish)

PERFORMANTA s. f. rezultat exceptional intr-o proba sportiva; (p. ext.) realizare deosebita intr-un anumit domeniu. ◊ cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. (< fr. performance)

SCHIF s. n. 1. ambarcatie de dimensiuni mici, lunga si ingusta, cu pupa si prora ascutite, folosita pentru sport. 2. proba sportiva practicata cu schiful (1). (< fr., engl. skiff)

STAFETA s. f. 1. (in trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. proba sportiva pe echipe (la atletism, natatie etc.) care se desfasoara pe distante impartite pe etape, fiecare distanta fiind strabatuta de catre un concurent care transmite coechipierului urmator un obiect conventional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul insusi. (< it. staffetta, germ. Stafette)

TRASEU s. n. 1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei cai ferate etc. ◊ distanta marcata care trebuie strabatuta de concurenti intr-o proba sportiva. ◊ traiectorie. 2. proiectie pe un plan a axei principale a unei lucrari tehnice. (< fr. trace)

CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. si tranz. A dobandi sau a ajuta sa dobandeasca un nivel adecvat de pregatire intr-un domeniu de activitate (impreuna cu recunoasterea oficiala a acestei pregatiri). 2. Refl. A obtine (in urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapa superioara intr-o competitie sau intr-o proba sportiva. 3. Tranz. A arata ca o fiinta sau un lucru are o anumita calitate; a caracteriza printr-un cuvant. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare).

SCUFUNDARE s. f. Actiunea de a se scufunda (1). S. subacvatica se realizeaza in scopuri practice (recuperari de obiecte, epave etc.), stiintifice (studii hidrologice, faunistice, speologice, de arheologie submarina, prelevari de probe), sportiv si de agrement, cu ajutorul unor aparate (v. batiscaf), a costumului de scafandru sau, la adancimi mici, cu ustensile speciale (butelii de oxigen purtate in spate, masca pentru respiratie, vesta compensatoare, regulator de presiune etc.). S. sportive si de agrement se practica de obicei in apele litorale, dar si in galeriile cu apa ale unor pesteri (d. ex. pestera Izverna din pod. Mehedinti).

FONDIST, -A, fondisti, -ste, s. m. si f. sportiv specializat in probele atletice de fond (I 4) – Fond + suf. -ist.

PARASUTISM s. n. Ramura sportiva care cuprinde probe de lansare din avion cu parasuta; tehnica executarii unor astfel de lansari. – Din fr. parachutisme.

PATINAJ, (2) patinaje, s. n. 1. Patinare² (1); spec. ramura sportiva care cuprinde probe practicate cu patinele² pe gheata. 2. Patinoar. – Din fr. patinage.

PENTATLONIST, -A, pentatlonisti, -ste, s. m. si f. sportiv specializat in probele de pentatlon. – Pentatlon + suf. -ist.

TRIATLONIST, -A, triatlonisti, -ste, s. m. si f. sportiv specializat in probele de triatlon. [Pr.: tri-a-] – Triatlon + suf. -ist.

SCRIMA s. f. Ramura sportiva care cuprinde probe de sabie, de floreta si de spada. – Dupa fr. escrime. Cf. it. scrima.

SCHIFIST, -A, schifisti, -ste, s. m. si f. sportiv specializat in probele de schif (2). – Schif + suf. -ist.

SPADASIN, spadasini, s. m. 1. Persoana care lupta inarmata cu spada. ♦ Persoana careia ii place sa se dueleze; duelgiu; p. ext. ucigas. 2. sportiv specializat in probele de spada (2). – Din fr. spadassin.

ARUNCATOR¹ ~i m. sportiv specializat in probele de aruncare (a discului, sulitei, greutatii etc.). /a arunca + suf. ~ator

FLORETIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. sportiv care practica probele de floreta. /floreta + suf. ~ist

FONDIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. sportiv care practica probele atletice de fond. /fond + suf. ~ist

PALESTRA ~e f. (in Grecia si in Roma antica) 1) Loc special amenajat pentru diferite probe si intreceri sportive. 2) Scoala de educatie fizica pentru baieti. /<lat. palaestra

PATINAJ ~e n. 1) v. A PATINA. 2) v. PATINOAR. 3) Gen sportiv care cuprinde probe practicate cu patinele. /<fr. patinage

SABRER ~i m. sportiv care practica probele de sabie. /<fr. sabreur

SCHIFIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. sportiv care practica probele de schif. /schif + suf. ~ist

SEMIFONDIST ~sta ( ~sti, ~ste) m. si f. sportiv care practica probe de semifond. /semifond + suf. ~ist

SPADASIN ~i m. 1) Luptator cu spada. 2) sportiv care practica probele de spada. /<fr. spadassin

TRIATLONIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. sportiv care practica probele de triatlon. /triatlon + suf. ~ist

FINIS s.n. 1. Linia de sosire la o proba de alergari, curse etc. 2. Partea finala a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfarsi puternic o intrecere. [< engl., fr. finish].

SKEETIST, -A s.m. si f. sportiv participant la proba de skeet. [< skeet + -ist].

FONDIST, -A s.m. si f. sportiv care sustine probe atletice de fond. [< fond + -ist].

TRIATLON s.n. Complex sportiv de trei probe diferite; alergare 100 m plat, aruncarea greutatii si saritura in lungime (la barbati) sau in inaltime (la femei). [Pron. tri-a-, pl. -onuri, -oane. / < fr. triathlon, cf. gr. tri – trei, athlon – lupta].

FINIS s. n. 1. linia de sosire la o proba de alergari, curse etc. 2. partea finala a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina in forta o intrecere. (< engl., fr. finish)

FONDIST, -A s. m. f. sportiv care sustine probe atletice de fond (I, 4). (< it. fondista)

PENTATLON s. n. complex de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, lupta, salt, alergari, aruncare cu sulita); proba de atletism combinata din cinci exercitii (diferite dupa s*x). ♦ ~ modern = concurs sportiv din cinci probe diferite (calarie, scrima, tir, natatie si cros), la care participa aceiasi sportivi. (< fr. pentathlon)

PISTOLAR s. m. ostas dotat cu pistol¹ (1); sportiv specializat in probe de tir cu pistolul¹ (1). (dupa sp., it. pistolero)

SKEETIST, -A SCHI-/ s. m. f. sportiv participant la proba de skeet. (< skeet + -ist)

TRIATLONIST, -A s. m. f. sportiv participant la probele unui triatlon. (< triatlon + -ist)

PENTATLON, pentatloane, s. n. proba combinata de atletism, alcatuita din cinci exercitii diferite, clasamentul facandu-se prin totalizarea punctelor obtinute la fiecare proba. ◊ Pentatlon modern = concurs sportiv complex care consta din cinci probe diferite (scrima, calarie, tir, inot si cros), clasamentul fiind facut prin totalizarea punctelor obtinute la fiecare proba. – Din fr. pentathlon.

POLIATLON, poliatloane, s. n. Complex de probe din diferite discipline sportive, practicat la o competitie in sportul de mase. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyathlon.

OCTATLONIST, -A, octatlonisti, -ste, s. m. si f. sportiv care participa la probele de octatlon. – Octatlon + suf. -ist.

DECATLONIST, -A, decatlonisti, -ste, s. m. si f. sportiv care participa la probele din cadrul decatlonului. – Decatlon + suf. -ist.

TRIATLON, triatlonuri, s. n. Concurs sportiv constand din trei probe diferite la care participa aceiasi concurenti, clasamentul facandu-se prin totalizarea rezultatelor obtinute la fiecare proba. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triathlon.

SARITOR, -OARE, saritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grabeste (sa faca ceva); care intervine grabnic intr-o actiune. ♦ Spec. Care vine grabnic in ajutorul cuiva, care e gata oricand sa ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridica brusc in sus, de obicei sub impulsul unei forte exterioare. ◊ (Pop.) Fantana saritoare = fantana arteziana. II. Subst. 1. S. f. (Inv.) Cascada. 2. S. m. si f. sportiv care participa la probe de sarituri. – Sari + suf. -tor.

ALERGATOR¹ ~i m. 1) sportiv care participa la probe de alergari. ~ pe distante lungi. ~ pe distante scurte. 2) Cal de curse. /a alerga + suf. ~ator

DISCOBOL ~i m. sportiv care participa la proba de aruncare a discului. /<fr. discobole, lat. discobolus

EVENT s.n. (Sport) proba, intrecere, cursa; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu in care trebuie indicat castigatorul din doua curse consecutive. [< engl. event].

BIATLONIST, -A s.m. si f. sportiv care participa la probele din cadrul unui biatlon. [< biatlon + -ist].

DECATLONIST, -A s.m. si f. sportiv care participa la probele din cadrul unui decatlon. [< decatlon + -ist].

PENTATLON s.n. 1. Ansamblu de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, lupta, salt, fuga, aruncare cu sulita). 2. Concurs sportiv constand din cinci probe diferite la care participa aceiasi sportivi. [Pl. -oane, -onuri. / < fr., gr. pentathlon, cf. pente – cinci, athlon – lupta].

PENTATLONIST, -A s.f. si m. sportiv care participa la probele din cadrul unui pentatlon. [< fr. pentathloniste].

TRIATLONIST, -A s.m. si f. sportiv care participa la probele din cadrul unui triatlon. [Pron. tri-a-. / < triatlon + -ist].

EVENT¹ s. n. 1. (sport) proba, intrecere, cursa; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. 2. (hipism) pariu in care trebuie indicat castigatorul din doua curse consecutive. (< engl. event)

POLIATLON s. n. complex de mai multe probe, din diferite discipline sportive, in sportul de mase. (< fr. polyathlon)

RECALIFICARE s. f. 1. pregatire in vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) proba sustinuta de un sportiv, de o echipa pentru a se califica mai departe intr-o competitie. (< recalifica)

SEMIFONDIST, -A s. m. f. sportiv participant la o proba de semifond. (< semifond + -ist)

ABANDON s. n. Renuntare la un bun sau la un drept. ♦ Parasire de catre cineva a copiilor sau a familiei. ♦ Renuntarea unui concurent la continuarea probei, intr-o intrecere sportiva. – Fr. abandon.

ABANDONA, abandonez, vb. I. Tranz. A parasi pe cineva (lasandu-l fara sprijin sau ajutor); a renunta la ceva. ♦ Intranz. A renunta la continuarea probei, intr-o intrecere sportiva. – Fr. abandonner.

SNOW-BOARD [snoubɔ:d] (cuv. engl. „plansa de zapada”) s. n. Varianta a schiului pe zapada practicata pe o placa speciala, inventata in 1973 de sportivul american Mike Doyle. probele clasice sunt slalomul, inclusiv cel paralel si acrobatic („halfpipe”) – sarituri si figuri libere. Prima competitie olimpica a avut loc in 1998.

POLIATLON ~oane n. Competitie sportiva complexa care cuprinde mai multe probe, la care participa aceiasi sportivi. [Sil. -li-a-] /<fr. polyathlon

TETRATLON n. Competitie sportiva complexa constand din patru probe diferite, la care participa aceiasi sportivi. /<fr. tetrathlon

MARCAJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoastere, facut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutiera folosit pe drumurile publice modernizate, constand din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau intrerupte, sageti, forme geometrice sau inscriptii) pe suprafata caii rutiere, pe borduri, pe stalpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stanci, pe tablite; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spatiilor sau a traseelor rezervate intrecerilor sportive, potrivit fiecarei ramuri sau probe. ♦ Actiunea de a marca (3). ◊ Tabela de marcaj = tabela pe care se afiseaza punctele inscrise si rezultatele obtinute intr-o competitie. [Cf. fr. marquage].

SPRINTER, -A s.m. si f. 1. sportiv care participa la o proba de sprint; alergator de viteza. 2. Cal de curse pentru viteza mare si fond limitat. [< engl., fr. sprinter].

CAMPIONAT s. n. 1. competitie oficiala organizata pe o proba sau pe o ramura sportiva pentru desemnarea celui mai bun. 2. situatia, calitatea de campion. (< it. campionato)

SPRINTER, -A s. m. f. 1. sportiv care participa la o proba de sprint; alergator de viteza. 2. cal de curse pentru viteza mare si fond limitat. (< fr., engl. sprinter)

OCTATLON ~oane n. Competitie sportiva pentru juniori constand din opt probe de alergari, sarituri si aruncari. /octet + tlon

SARBU, Iosif (1925-1964, n. Sibot, jud. Alba), sportiv roman. A concurat (Helsinki, 1952) la proba de arma libera, castigand prima medalie de aur din istoria participarii Romaniei la Jocurile Olimpice de Vara.

ALERGA alerg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi dupa cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugari pe cineva. 3. A se grabi intr-o directie sau catre un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursa de ajutor, de asistenta. ♦ A umbla dupa treburi. 4. A umbla de colo pana colo, fara o tinta precisa. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a strabate un loc. 5. A participa la probele de alergari in cadrul unei competitii sportive. – Lat. *allargare (< largus).

FORFET, forfete, s. n. Neprezentarea unui concurent sau a unei echipe la o proba, faza sau etapa a unei competitii sportive, fapt care atrage dupa sine penalizarea. – Din fr., engl. forfait.

COMBINAT², -A, I adj. format din mai multe elemente deosebite. ◊ (chim.; despre corpuri) compus. II. s. f. intrecere sportiva (de schi) din doua sau trei probe. ◊ ~a alpina = proba compusa din coborare, slalom urias si special; ~a nordica = intrecere compusa din sarituri de pe trambulina si o proba de fond. (< fr. combine)

TRIATLON ~uri n. sport Competitie complexa care cuprinde trei probe diferite (alergare, sarituri, aruncare) la care participa aceiasi sportivi. [Sil. tri-a-tlon] /<fr. triathlon

CALARIE s. f. Actiunea de a calari; calarit. ♦ Arta de a calari. ♦ Ramura sportiva care consta in conducerea calului din pozitia incalecat, in probe de alergare, sarituri, dresaj etc.; echitatie. – Calare + suf. -ie.

REGATA, regate, s. f. 1. Denumire data unei competitii sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj) in ansamblul ei tehnic. ♦ proba in competitiile de iahting, care are mai multe etape in cadrul aceluiasi program. 2. Forma de cravata care se innoada si cade vertical de-a lungul plastronului camasii. – Din fr. regate.

COMBINAT, -A adj. Format din mai multe elemente deosebite; imbinat, impreunat. ♦ (Chim.; despre corpuri) Compus. // s.f. Intrecere sportiva (mai ales de schi), constand din doua sau trei probe. ◊ Combinata alpina = intrecere compusa din coborare, slalom urias si special; combinata nordica = intrecere compusa din sarituri de pe trambulina si o proba de fond. [Cf. fr. combine].

DECATLON s.n. Complex de zece probe atletice, care trebuie trecute de catre unul si acelasi sportiv in patru jumatati de zi consecutive. [Pl. -oane, -onuri. / cf. fr. decathlon < gr. deka – zece, athlon – exercitiu gimnastic].

CALIFICARE s. f. 1. actiunea de a (se) califica; pregatire teoretica si practica intr-o profesiune. ◊ etapa eliminatorie intr-un concurs, intr-o competitie sportiva. 2. titlu obtinut in urma trecerii unor examene, a unor probe. 3. (jur.) a infractiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte si incadrarea ei in textul de lege. (< califica)

CAMPIONAT, campionate, s. n. 1. Competitie oficiala organizata pe o proba sau pe o ramura de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2. Situatia, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – Din it. campionato.

DOPA vb. I. tr. A administra fraudulos unui cal inainte de curse sau unui sportiv inainte de concurs substante e*******e pentru obtinerea unui efort suplimentar in vederea castigarii probelor. [< fr. doper].

CIOCAN¹ ~e n. 1) Unealta formata dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un maner, cu care se lucreaza prin lovire. ~ de cizmarie. ~ de mana. ◊ A fi (sau a se afla) intre ~ si nicovala a fi la mare stramtoare; a fi intre doua focuri. 2) Masina-unealta folosita la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) Unealta care serveste la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sfera de metal prinsa de un cablu de sarma, folosit pentru probe de aruncare. 5) inv. Dispozitiv instalat la o poarta, cu ajutorul caruia isi anuntau venirea vizitatorii. /<sl. tekanu

FLORETA, florete, s. f. 1. Arma alba sportiva, cu lama lunga si flexibila, in patru muchii, cu garda si maner, folosita la exercitiile de scrima. 2. proba de scrima cu floreta (1). – Din fr. fleuret (dupa floare).

TIR¹ s. n. 1. Ramura sportiva practica cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri si calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la tinta. 2. Felul in care o arma (de foc) trimite proiectilul spre tinta. Arma cu tir lung. 3. Tragere la tinta in procesul de instruire militara. – Din fr. tir.

RECALIFICARE, recalificari, s. f. 1. Pregatire, instruire in vederea obtinerii unei noi calificari profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobandita. 2. proba suplimentara pe care o sustine o persoana sau o echipa (care a ratat calificarea in prima tentativa facuta) pentru a se putea califica mai departe intr-o competitie sportiva. – V. recalifica.