GRENADA, grenade, s. f. 1. Proiectil usor, alcatuit dintr-un corp metalic alungit, o incarcatura exploziva si un focos, care se arunca cu mana sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncari; p. ext. proba atletica practicata cu acest obiect. [Var.: (pop.) granata s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate.

PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. Bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.

DISC s.n. 1. Obiect rotund si plat care se foloseste in proba atletica de aruncare la distanta. ♦ Obiect rotund si plat. ♦ Placa de patefon. 2. Suprafata aparenta a Soarelui sau a Lunii, vazuta de un observator de pe Pamant. 3. Organ sau structura anatomica circulara, plata. ◊ Disc intervertebral = tesut fibros asezat intre doua vertebre, avand forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminala la compozee. [Cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos].

DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund si plat in proba atletica de aruncare la distanta; proba insasi. 2. placa circulara de material plastic pe care sunt gravate inregistrari sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informatiei. ♦ ~ de frecventa = disc cu inregistrari speciale pentru verificarea si masurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzica inregistrata pe disc (2). 4. suprafata aparenta a Soarelui sau a Lunii, vazuta de un observator de pe Pamant. 5. organ sau structura anatomica circulara, plata. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formatie a embrionului in stadiul de blastula la rechini, pesti ososi, reptile si pasari; banut; ~ intervertebral = tesut fibros intre doua vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminala la compozee. (< fr. disque, lat. discus)

ALERGARE, alergari, s. f. Actiunea de a alerga; alergatura. ♦ (Mai ales la pl.) proba atletica de fuga pe anumite distante. ♦ Cursa de cai. – V. alerga.

HEPTATLON, heptatloane, s. n. Complex de sapte probe atletice selectionate din alergari, sarituri si aruncari. – Hepta[edru] + [penta]tlon.

FONDIST, -A, fondisti, -ste, s. m. si f. Sportiv specializat in probele atletice de fond (I 4) – Fond + suf. -ist.

PANCRATIU, pancratii, s. n. proba atletica la vechii greci, constand in tranta si pugilat. – Din fr. pancrace.

ARUNCARE, aruncari, s. f. Actiunea de a (se) arunca; aruncatura. ♦ proba atletica de azvarlire a discului, sulitei, greutatii etc. – V. arunca.

DECATLON, decatloane, s. n. proba sportiva combinata, alcatuita din zece probe atletice, selectionate din alergari, aruncari si sarituri care se disputa in cursul a doua zile consecutive si la care trebuie sa participe fiecare concurent. – Din fr. decathlon.

TRIPLUSALT, triplusalturi, s. n. (Sport) proba atletica de saritura in lungime, in care atletul face trei sarituri legate intre ele; triplu. – Din fr. triple-saut (dupa salt).

ALERGARE ~ari f. 1) v. A ALERGA. 2) proba atletica constand din fuga pe anumite distante. ~ari de viteza. ~ari cu obstacole. 3) Curse de cai. /v. a alerga

DECATLON ~oane n. sport Complex de zece probe atletice care se desfasoara pe durata a doua zile consecutive. /<fr. decathlon

FONDIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Sportiv care practica probele atletice de fond. /fond + suf. ~ist

GRENADA ~e f. 1) Proiectil cu incarcatura exploziva, care se arunca cu mana sau cu un dispozitiv special. 2) sport Obiect asemanator cu un astfel de proiectil, folosit in probele atletice de aruncari. 3) Sport practicat cu acest obiect. /<fr. grenade

GREUTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

MARATON n. proba atletica de alergari pe o distanta de 42,195 km. /<fr. marathon

MARS¹ ~uri n. 1) Mers ordonat si cadentat. A merge in ~. 2) Miscare a unor unitati militare (intr-o anumita formatie). ◊ ~ fortat mars executat cu o viteza mai sporita decat cea obisnuita (de o unitate militara). 3) Compozitie muzicala cu ritm vioi, cadentat. 4) Poezie lirica patriotica. 5) sport proba atletica caracterizata prin deplasarea la pas. /<fr. marche, germ. Marsch

DECATLON s.n. Complex de zece probe atletice, care trebuie trecute de catre unul si acelasi sportiv in patru jumatati de zi consecutive. [Pl. -oane, -onuri. / cf. fr. decathlon < gr. deka – zece, athlon – exercitiu gimnastic].

FONDIST, -A s.m. si f. Sportiv care sustine probe atletice de fond. [< fond + -ist].

MARS s.n. 1. Mers, miscare a unei trupe (intr-o anumita formatie). ♦ Actiune militara puternica de mare amploare, indreptata contra unui obiectiv. ♦ proba atletica pedestra, in timpul careia concurentii sunt obligati sa mearga repede fara a alerga. 2. Piesa muzicala cu ritm puternic, dupa care se potriveste cadenta pasului unei trupe, a unui cortegiu etc. 3. Poezie lirica patriotica scrisa pentru a putea fi cantata dupa melodia unui mars (2). [Cf. fr. marche, germ. Marsch, rus. mars, it. marcia].

DECATLON s. n. concurs cu zece probe atletice care se desfasoara pe durata a doua zile. (< fr. decathlon)

FONDIST, -A s. m. f. sportiv care sustine probe atletice de fond (I, 4). (< it. fondista)

ALERGARE, alergari, s. f. Actiunea de a alerga. ♦ proba atletica de fuga pe anumite distante. ♦ Cursa de intrecere organizata dupa norme precise, intre cai de rasa.

ARUNCARE, aruncari, s. f. Actiunea de a (se) arunca. ♦ proba atletica de azvarlire a discului, sulitei, greutatii etc.

GRENADA s.f. 1. Proiectil exploziv care se arunca cu mana sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect cilindric (cu maner), imitand grenada (1), folosit in atletica usoara la probele de aruncare. [Var. granata, grenata s.f. / < fr. grenade, cf. lat. grenatus – umplut cu material granulos].

GRENADA s. f. 1. proiectil exploziv care se arunca cu mana sau cu un dispozitiv special. 2. obiect cilindric (cu maner), imitand grenada (1), folosita in atletica usoara la probele de aruncare. (< fr. grenade)

BIATLON s. n. concurs atletic combinat din doua probe; proba sportiva constand din alergari pe schiuri pe o distanta de 20 km si trageri cu arma la tinta. (< fr. biathlon, rus. biatlon)

ATLETISM s. n. ramura a sportului care cuprinde probe de alergari, sarituri, aruncari; atletica usoara. (< fr. athletisme)

TETRATLON s. n. concurs atletic combinat care reuneste patru probe: 100 m plat, aruncarea greutatii, saritura in lungime si cea in inaltime. (< fr. tetrathlon)

TRIATLON s. n. concurs atletic combinat care reuneste trei probe: 100 m plat, saritura in lungime si aruncarea greutatii. (< fr. triathlon)

BIATLON, biatloane, s. n. proba sportiva care consta din doua incercari atletice combinate: parcurgere a 20 km pe schiuri si tragere la tinta a 20 de focuri in diverse puncte situate de-a lungul traseului. [Pr.: bi-a-] – Din rus. biatlon.

HEPTATLON s. n. concurs atletic combinat, la femei, care reuneste sapte probe, pe durata a doua zile. (< engl. heptathlon)

PENTATLON s. n. complex de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, lupta, salt, alergari, aruncare cu sulita); proba de atletism combinata din cinci exercitii (diferite dupa s*x). ♦ ~ modern = concurs sportiv din cinci probe diferite (calarie, scrima, tir, natatie si cros), la care participa aceiasi sportivi. (< fr. pentathlon)

PENTATLON s.n. 1. Ansamblu de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, lupta, salt, fuga, aruncare cu sulita). 2. Concurs sportiv constand din cinci probe diferite la care participa aceiasi sportivi. [Pl. -oane, -onuri. / < fr., gr. pentathlon, cf. pente – cinci, athlon – lupta].