POSACEALA, posaceli, s. f. (Rar) Faptul de a fi posac; lipsa de veselie, proasta dispozitie. – Posac + suf. -eala.

MOROCANOS, -OASA, morocanosi, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorat, tacut, posac; (despre infatisarea, manifestarile oamenilor) care tradeaza, exprima o proasta dispozitie sufleteasca. – Morocani + suf. -os.

artag (artaguri), s. n. – 1. (Inv.) Harta, ciocnire. – 2. Caracter urit; proasta dispozitie. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harta. Este mai putin probabil etimonul mag. harag „turbare” (Cihac, II, 476). – Der. artagas, adj. (certaret, scandalagiu); artagos, adj.

INDISPOZITIE s.f. 1. Lipsa de voie buna, proasta dispozitie; suparare. 2. Boala usoara. [Gen. -iei, var. indispozitiune s.f. / cf. fr. indisposition, it. indispositione].

INDISPOZITIE s. f. 1. lipsa de voie buna, proasta dispozitie; suparare. 2. boala usoara. (< fr. indisposition)

LESIE f. 1) Apa fiarta cu cenusa de lemn si limpezita, folosita la spalatul rufelor. ◊ A avea (sau a simti) ~ pe suflet a avea o dispozitie proasta. 2) Solutie alcalina cu diferite intrebuintari in industrie. [G.-D. lesiei] /<lat. lixiva

INDISPUS ~sa (~si, ~se) 1) Care este prost dispus; fara dispozitie. 2) Care este afectat de o indispozitie; usor bolnav. /v. a (se) indispune

DISPUS ~sa (~si, ~se) Care este gata sa faca ceva. ◊ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea buna (sau rea) dispozitie; b) a fi vesel, multumit (sau nemultumit). /v. a dispune

MAHMUR, -A, mahmuri, -e, adj., s. n. 1. (Adesea substantivat) Care nu si-a revenit complet din betie sau din somn; care este cu capul inca tulbure; care se simte indispus dupa betie sau dupa un somn neimplinit. 2. Adj. prost dispus, lipsit de voie buna, suparat, posomorat. 3. S. n. dispozitie (buna sau rea) a cuiva. ◊ Expr. (Reg.) A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva (pe cineva). – Din tc. mahmur.

DISPUS, -A adj. Aflat intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru; gata sa... ◊ A fi bine dispus = a avea buna dispozitie, a fi vesel; (fig.) a fi usor ametit de bautura; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune].

DISPUS, -A adj. aflat intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea buna dispozitie, a fi vesel.; (fig.) a fi usor ametit de bautura; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune)

DISPUS, -A, dispusi, -se, adj. Aflat intr-o situatie sau intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru; inclinat sa... gata sa... Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea buna dispozitie, a fi vesel, multumit; b) a fi usor ametit de bautura. A fi rau (sau prost) dispus = a fi intr-o stare sufleteasca rea. – V. dispune.