ISPASI, ispasesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greseli, a o rascumpara prin suferinta. ♦ A executa o pedeapsa privativa de libertate in urma condamnarii; a expia. 2. (Inv.) A cerceta si a evalua paguba facuta (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (inv.) spasi vb. IV] – Din sl. supasiti „a mantui”.

CORECTIONAL, -A, corectionali, -e, adj. Care sanctioneaza un delict, care priveste o infractiune. ◊ Inchisoare corectionala = sanctiune privativa de libertate, aplicata pentru savarsirea unui delict. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. correctionnel.

TEMNITA, temnite, s. f. Inchisoare, puscarie. ♦ (Jur.) Temnita grea = pedeapsa privativa de libertate, care se aplica pentru unele infractiuni calificate crime si care se executa in penitenciare cu regim sever. [Pl. si: temniti] – Din sl. tĩmĩnica.

RECLUZIUNE, recluziuni, s. f. (Jur.; iesit din uz) Pedeapsa privativa de libertate prevazuta pentru anumite infractiuni calificate drept crime. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. reclusion.

CORECTIONAL, -A adj. Care pedepseste un delict. ◊ Inchisoare corectionala = sanctiune privativa de libertate aplicata pentru savarsirea unui delict in anumite sisteme penale. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. correctionnel].

CORECTIONAL, -A adj. care pedepseste o infractiune. ♦ inchisoare ~a = sanctiune privativa de libertate, in anumite sisteme penale, pentru savarsirea unei infractiuni. (< fr. correctionnel)

DETENTIUNE s. f. 1. retinere a cuiva in stare de arest pentru cercetare. 2. pedeapsa privativa de libertate pentru o perioada data. (< fr. detention, lat. detentio)

RECLUZIUNE s. f. 1. (in trecut) pedeapsa privativa de libertate, aplicata pentru crime; inchisoare. 2. izolare, solitudine. (< fr. reclusion)

INCHISOARE, inchisori, s. f. 1. Cladire, loc in care sunt inchisi cei condamnati la pedepse privative de libertate sau cei detinuti preventiv; temnita, puscarie. penitenciar, arest, prinsoare. ♦ (Rar) Loc inchis sau ingradit (unde se tin vitele). 2. Faptul de a sta inchis; sedere in temnita. – Inchis² + suf. -oare.

PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (In Roma antica) A condamna la moarte (pentru infractiuni politice) fara forme judiciare, publicand pe o lista numele celui osandit. 2. A lua masuri represive (privative de libertate) impotriva cuiva, in special pentru motive politice; a indeparta in mod fortat o persoana din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (dupa scrie).

COMPUTARE, computari, s. f. (In sintagma) Computarea preventiei = scadere a perioadei de arest preventiv din timpul total al pedepsei privative de libertate la care e condamnata o persoana. – Din lat. computare.

A ISPASI ~esc tranz. 1) (pacate, greseli, fapte reprobabile etc.) A rascumpara prin suferinta. 2) (pedepse privative de libertate) A rascumpara prin condamnare. 3) inv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti

COMPUTARE s. f. actiunea de a computa. ◊ (jur.) -ea preventiei = scaderea din durata de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului retinerii sau al arestarii preventive. (<computa)

COMPUTARE s.f. Actiunea de a computa si rezultatul ei. ♦ Computarea preventiei = scaderea din totalul timpului de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului cat a durat detinerea sau arestarea preventiva. [< computa].

COERCITIE (‹ fr., lat.) s. f. Constringere; relatie in cadrul careia o persoana, un grup sau o institutie, folosind diferenta de putere, isi impune ideile si vointa altei persoane sau colectivitati. ♦ (Dr.) Masura de constringere folosita de organele statului pentru a determina o persoana sa-si indeplineasca o obligatie. ◊ C. consta din aplicarea unei pedepse privative de libertate, amenda sau lipsirea de unele drepturi.

privativ ~a (~i, ~e) 1) Care are proprietatea de a priva; care lipseste pe cineva de ceva. Pedeapsa ~a de libertate. 2) Care tine de privatiune; propriu privatiunii. 3) gram. (despre afixe) Care exprima lipsa, excluderea, atribuind cuvantului derivat un sens opus celui de baza. /<fr. privatif