LINIE s. 1. (rar) liniament. (A tras cateva ~ para-lele.) 2. linie franta = zigzag. 3. v. rigla. 4. v. dunga. 5. dunga, (Transilv. si Ban.) straif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. v. liniuta. 7. linie-ferata v. cale ferata. 8. trasatura, (inv.) trasura. (Din cateva ~ii i-a facut portretul.) 9. v. trasatura. 10. v. silueta. 11. itinerar, traseu. (~ aeriana Bucuresti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. directie. 14. v. descendenta. 15. v. margine.

gorgozan, gorgozani, s.m. (reg.; folosit mai ales la pl.) stalpii de la prispele caselor taranesti.

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

PALIMAR¹, palimare, s. n. 1. Stalp de pridvor sau de prispa, care sustine streasina acoperisului. 2. Imprejmuire de scanduri la prispa unei case taranesti, la un balcon, la un pod etc.; parmaclac, balustrada (la un balcon). ♦ (Inv.) Intaritura, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foisor. – Et. nec.

PODMOL ~uri n. pop. 1) Material (format din namol, nisip, pietris etc.) adus de apa; aluviune. 2) Mal abrupt sapat de apa. 3) Platforma ingusta de pamant, lipita cu lut, facuta de-a lungul peretelui din fata (sau si ai celor laterali) al unei case taranesti; prispa. 4) Vatra pe care se cladeste cuptorul la unele case taranesti. /<bulg. podmal, ung. podmaly

prici³, priciuri, s.n. (reg.) 1. scobitura in zidul pivnitei in care se pastreaza lucruri; prichici. 2. prispa (la casele taranesti). 3. leat batut in exteriorul casei, pe care se fixeaza tencuiala.

palimar, palimare, s.n. (inv. si reg.) 1. par, stalp. 2. barna, grinda, cumpana (la fantana). 3. tarus, pripon. 4. imprejmuire de scanduri la prispa sau pridvorul casei taranesti; balustrada, parmaclac, grilaj. 5. (inv.) intaritura, parapet. 6. cerdac, pridvor, foisor, balcon. 7. (reg.) acoperis oblic care apara de ploi si zapada treptele intrarii la o casa. 8. (reg.) sopron. 9. (reg.) ingraditura la strunga oilor. 10. (reg.) corlata. 11. (reg.) targa. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu intins de-a curmezisul raului de care se tine podul plutitor.

tinda (tinzi), s. f. – 1. prispa, pridvor, cerdac la casele taranesti. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tenda, tenta „cort”. Lat. tenda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Puscariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda si tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabila.

podmol (pomnol), podmoluri si podmoale, s.n. 1. (pop.) mal inalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mal, namol adus de ape; teren malos, noroios. 3. (pop.; in loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, gramada; multime. 5. (pop.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada. 6. (reg.) prispa de pamant. 7. (reg.) prag de pamant imprejurul casei taranesti. 8. (reg.) brau de zid. 9. (reg.) vatra de lut sau de caramida pe care este cladit cuptorul la unele case taranesti. 10. (reg.) firida. 11. (reg.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada.

PALIMAR ~e n. 1) Stalp care sprijina streasina unei case taranesti. 2) Ingraditura joasa din scanduri facuta la o prispa sau la un cerdac. /Orig. nec.

sosulean, sosuleni, s.m. (reg.) fiecare dintre stalpii unei case taranesti fixat pe capatul de jos in grinda prispei, iar cu capatul de sus in grinda acoperisului.

PODMOL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mal, namol sau teren malos. ♦ Cantitate mare, gramada. 2. Mal inalt, abrupt, ros de ape. 3. prispa. ♦ Vatra de lut pe care este cladit cuptorul in unele case taranesti. [Pl. si: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.

prispa (prispe), s. f. – Un fel de terasa ingusta de-a lungul fatadei caselor taranesti. Sl. (bg.) prisupa „terasament”, cf. bg. prespa „avalansa”, ceh. pŕispa „duna” (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 80).

FRUNTAR, fruntare, s. n. 1. Grinda principala care margineste prispa in partea de sus si pe care se sprijina grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leaga cele doua parti laterale ale capetelei si care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

cosoroaba (vest), costoroaba (est) si (Buc.) costoroava (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorufa, cosoroaba, d. koszoru, corona, si fa, lemn). Grinda orizontala (numita si ligar) pe care se sprijina acoperisu (opt la numar la casa taraneasca, cite doua de fie-care parte). Grinda orizontala din josu paretelui [!]: cosoroaba de la prispa (VR. 1911, 4, 6). – In Trans. si cusurau (ung. koszoru, corona, adica „lemnu care incoroneaza casa”). V. boiandroc, samar, intabulament.

prispa ~e f. 1) Platforma ingusta de pamant, facuta de-a lungul peretelui din fata (si al celor laterali) al unei case taranesti. 2) Fasie plana de teren de-a lungul unui povarnis sau al unui mal. /<ucr. prispa

SANDRAMA, sandramale, s. f. 1. Constructie primitiva de scanduri; p. ext. cladire veche, darapanata, gata sa se darame. 2. (Reg.) Incapere de scanduri, facuta de obicei in spatele casei si care serveste pentru pastrarea uneltelor, pentru adapostirea vitelor etc., sopron. ♦ Acoperis (de sindrila). – Cf. tc. sundurma „prispa”.

prispa, prispe, s. f. 1. Un fel de terasa ingusta inaltata de-a lungul peretelui din fata (uneori si al celor laterali) la casele taranesti, lipita cu pamant sau pardosita cu scanduri, adesea marginita de o balustrada scunda de lemn sau de zidarie. 2. Portiune de teren cu suprafata plana, fara denivelari (situata la diferite altitudini); platforma, tapsan. 3. Dig rudimentar de pamant sau de lemn folosit pentru a mentine nivelul apei in balti. – Probabil din sl. *prisupa.

TINDA, tinde, s. f. Incapere mica situata la intrarea caselor taranesti. ◊ Expr. A face o treaba pana in tinda = a incepe un lucru fara a-l termina. ♦ (Inv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ prispa, pridvor, cerdac. [Pl. si: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere).

prispa s. 1. (reg.) mal, pragus, prus, streasina, streie, taban, talpoane (pl.), tarnat, vatra, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) suparete, (Maram.) satra. (~ a unei case taranesti.) 2. v. platforma.

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.