GLUGA ~gi f. 1) Acoperamant pentru cap, in forma de punga conica, prins de gulerul hainei (care se imbraca pe vreme rea). 2) Gramada de snopi asezati in forma conica. ~ de porumb. [G.-D. glugii] /<bulg. gugla

PLATCA², platci, s. f. Partea de sus a unei camasi barbatesti, a unei rochii, a unei bluze etc., croita separat de rest si de care se prinde gulerul. – Din rus. platka.

PLATCA platci f. Fasie ingusta de metal, croita separat, care constituie partea de sus a unor obiecte de imbracaminte (de care se prinde gulerul). /<rus. platka

guler, gulere, s. n. 1. Parte a unor obiecte de imbracaminte care acopera de jur imprejur gatul sau cu care se termina o haina la gat. ◊ Expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forta; b) a cere cuiva socoteala pentru cele facute. ♦ Fasie de panza, de obicei scrobita, care se pune in jurul gatului (la barbati), prinzandu-se (cu butoni, nasturi) de camasa. 2. Spuma care se formeaza la gura paharului de bere. 3. Portiune dintr-o piesa cilindrica, conica etc. cu diametrul mai mare decat restul piesei. – Din magh. galler.

BROSA, brose, s. f. 1. Bijuterie feminina prevazuta cu un ac, care se poarta prinsa de rochie, de guler etc. 2. Unealta de turnatorie de forma unui cui lung, cu care se fac canale pentru evacuarea gazelor dezvoltate la turnare. ♦ Scheletul metalic, de forma cilindrica, al unui miez de turnatorie. 3. Unealta de aschiere cu taisuri multiple, adaptata la masina de brosat, formata dintr-o tija dintata cu miscare liniara. – Fr. broche.

POTGALT, potgalturi, s. n. (Inv.) guler inalt (la preotii catolici); guler dintr-o fasie de panza scrobita, care se pune in jurul gatului (la barbati) si care se prinde de camasa cu butoni sau nasturi. (din rus. podgalstusnik < germ. Halstuch = cravata)

ROZETA s.f. 1. Rezeda. 2. Element decorativ in forma de roza de dimensiuni mici, care impodobeste un obiect, o piatra etc. ♦ Placa rotunda in forma de nasture, purtata in trecut de catre militarii din cavalerie, prinsa in partea de sus, din fata a cizmei. 3. (Arhit.) Deschidere circulara cu vitralii, caracteristica pentru catedrale gotice, asezata pe fatada; rozasa, roza (4). 4. (Tehn.) Element de legatura, de suspensie sau de protectie a unei tije, ca un guler marginal. [< fr. rosette].

ROZETA s. f. 1. element decorativ in forma de roza de dimensiuni mici, care impodobeste un obiect, o piatra etc. ◊ placa rotunda in forma de nasture, purtata in trecut de catre militarii din cavalerie, prinsa in partea de sus, din fata, a cizmei. 2. ornament la incrucisarea boltilor, in arhitectura gotica. ◊ ornament, disc pentru mascarea unor elemente minore. 3. (tehn.) element de legatura, de suspensie sau de protectie a unei tije, ca un guler marginal. (< fr. rosette)