PAS³, (1) pasi, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre miscarile alternative pe care le fac picioarele in mers obisnuit; p. ext. distanta astfel parcursa: p. gener. distanta mica. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) incetul cu incetul, treptat; b) mereu, neincetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice miscare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) inceputul, primele incercari; (a avea) initiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (sa...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, ingaduinta sa faca ceva. A face un pas gresit = a) a se poticni in mers; b) a savarsi o greseala. A ceda pasul = a lasa pe altul sa treaca inainte; a se lasa depasit (in mers, in actiuni, in realizari). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pasi. ♦ Fig. Stadiu, etapa. ♦ Fig. Inaintare, propasire, progres. ♦ Fig. Actiune, act, fapta; hotarare. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, calcatura. ◊ Pas alergator = mers in fuga. Pas de front (sau de defilare) = mers ostasesc de parada, cu cadenta bine marcata. Pas de mars (sau de voie, de manevra) = mers ostasesc obisnuit, fara efortul de a pasi energic. ◊ Loc. adv. In pasul calului sau la pas = in ritm de mers obisnuit; fara sa fuga. ◊ Expr. A tine pasul = a) a pastra cadenta, ritmul de mers cu cineva; b) a se mentine la acelasi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge in pas (cu cineva) = a avea aceeasi cadenta (cu cineva). (Rar) A se tine de pasul cuiva = a urmari pe cineva. (Rar) A da pas = a se grabi. A-si iuti pasul = a-si mari viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Miscare ritmica a picioarelor, caracteristica pentru fiecare dans. 3. Unitate de masura de lungime egala cu distanta dintre cele doua picioare ale omului departate in cursul mersului obisnuit; p. ext. distanta reprezentata de aceasta unitate de masura. 4. Urma lasata de talpa piciorului sau a incaltamintei in mers. ◊ Expr. (Inv.) A calca (sau a urma, a merge) pe pasii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; in sintagma) Pas genetic = distanta creata intre unul dintre parintii si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. II. S. n. 1. Distanta intre doua elemente alaturate identice ale unui sistem tehnic, masurata in directia in care se repeta elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanta dintre laturile paralele a doua spire consecutive, masurata de-a lungul axei filetului. ♦ Distanta dintre doi dinti consecutivi ai unei roti dintate. 2. (Inv. si reg.) Unealta de lemn asemanatoare cu un compas, folosita in dulgherie, dogarie etc. – Lat. passus.

RUPTOARE s. f. 1. Rupt² (II). 2. (In expr.) Ruptoarea pretului = ruperea pretului. 3. (Inv.) Inceput, primul pas. – Rupt² + suf. -oare.

RUPTOARE s.f. ~ 2. Expr. Ruptoarea pretului = fixarea, stabilirea, ruperea pretului; v. rupt¹. 3. (Invechit, in constructie cu verbul a face) Inceput, primul pas. Ii ucid fara crutare, scapand pe al lor capitan. Ruptoarea era facuta; sangele cursese.

ruptoare s.f. (inv.) 1. suma fixa, globala, platita anual vistieriei statului de catre contribuabili si negustorii straini; rupta. 2. inceput, primul pas. 3. invoiala, conventie. 4. anulare, desfiintare a unei intelegeri. 5. balta, sant. 6. durere de sale. 7. diaree.

rupe (rup, rupt), vb. – 1. A desparti un obiect in mai multe parti, a face bucati. – 2. A despica, a desface. – 3. A taia, a smulge. – 4. A strica, a sfarima. – 5. A suprima, a suspenda, a anula. – 6. A intrerupe, a curma. – 7. A da la o parte, a separa. – 8. A se desparti, a abandona. – 9. A vorbi stricat o limba, a o stilci. – 10. A cadea la invoiala, a stabili pretul de vinzare. – Var. inv. rumpe. Mr. arup, arupsu, arupta, megl. rup, rups, rupt, istr. rupu, rupt. Lat. rumpere (Puscariu 1485; REW 7442), cf. it. rompere, prov., fr., cat. rompre, sp., port. romper. – Der. rupt, adj. (despartit; desfacut; s. n., rupere, intrerupere); rupta, s. f. (inv., impozit global, contributie personala stabilita pentru prima data in Mold. la inceputul sec. XIX si platibila in patru rate anuale); ruptas, s. m. (contribuabil care platea impozitul dupa sistemul numit rupta); raptoare (var. inv. ruptoare), s. f. (inceput, primul pas; invoiala asupra pretului de vinzare-cumparare; stabilire a contributiei individuale); ruptura (mr. aruptura), s. f. (rupere; distrugere; crapatura, fisura; hernie; bucata rupta, fragment; zdreanta, cirpa), care ar putea proveni direct din lat. ruptura (Puscariu 1486; REW 7455), cf. it. rottura, prov., cat., sp., port. rotura, fr. roture); ruptanos (var. rupticos), adj. (zdrentaros, rupt); rupturi, vb. (a rupe in bucati); prerupe, vb. (inv. si Trans. de S., a intrerupe), care pare sa provina direct din lat. praerumpere. Rus. ruptas „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, II, 549).

DEBUT, debuturi, s. n. Inceputul (primele manifestari, primii pasi ai) cuiva intr-o profesiune, intr-o activitate (artistica, literara etc.); opera, lucrare ce constituie acest inceput. – Din fr. debut.

BOBOC ~ci m. 1) Pui de gasca sau de rata. ◊ Toamna se numara ~cii rezultatul unei munci se apreciaza la sfarsit. A paste (sau a pazi) ~cii a pierde timpul in zadar. 2) fig. Floare care abia incepe sa se deschida. 3) fig. Persoana care abia face primii pasi intr-un domeniu de activitate; novice; incepator; debutant. /<ngr. bubuki

INCEPATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care face primii pasi intr-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune inceputul unei actiuni; initiator. /a incepe + suf. ~ator

NOVICE ~e (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care face primii pasi intr-un domeniu de activitate; incepator; debutant. /<fr. novice, lat. novicius

DEBUT s.n. Inceput, primii pasi facuti de cineva intr-o cariera, intr-o profesiune (artistica, literara etc.). [< fr. debut].

DEBUT s. n. 1. primii pasi intr-o cariera, intr-o profesiune (artistica, literara etc.). 2. (p. ext.) inceput; opera, creatie constituind acest inceput. (< fr. debut)

THAT’S ONE SMALL STEP FOR A MAN, ONE GIANT LEAP FOR MANKIND (engl.) este un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire – primul mesaj adresat pamantenilor de Neil A. Armstrong la pasirea pe solul lunar (21 iul. 1969).

ADAGIO adv., s. n. 1. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In tempo lent, rar. 2. S. n. (Parte dintr-o) compozitie muzicala care se canta intr-un tempo lent. ♦ prima parte lenta, executata de doi solisti, intr-un balet clasic („pas de deux”). [Pr.: -gi-o] – Din it. adagio.

PAN- Element prim de compunere savanta, insemnand „tot”, „intreg”. [< fr., it. pan-, cf. gr. pas, pantos].

PANTO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „tot”, „total”, „orice lucru”. V. pan-. [< it. panto-, cf. gr. pas, pantos – tot].

caftan n., pl. e (turc. kaftan, d. pers. haftan, caftan; ngr. kaftani, bg. sirb. rut. rus. pol. kaftan. Cp. cu chepeneag). Un fel de mantie ornata cu fir de aur si de argint si cu minicile [!] lungi pina la pamint pe care sultanu o daruia vizirilor, pasilor hanului Crimeii, principilor Ardealului si domnilor romanesti cind intrau in functiune ori ca rasplata p. un serviciu sau chear [!] p. o veste buna. (La rindu lui, domnu daruia si el caftane boierilor din primele trei clase, iar cei-lalti erau numiti pin [!] pitac. Toti curtenii purtau caftan. Pe la 1848, perzindu-si [!] insemnatatea onorifica, caftanu disparu din moda pastrindu-l numai Jidanii batrini). Fig. Boierie: in domnia lui Caragea toate slujbele si caftanele se dau pe parale (Ghica, 36). Iron. Rar. Bataie [!], trinteala: na si tie un caftan!