premiu (premii), s. f. – Distinctie, recompensa. Lat. praemium (sec. XIX). – Der. premiant, s. m. (elev care se plaseaza pe unul din primele locuri in clasa); premia, vb. (a recompensa, a da un premiu); premier, s. m. (primul ministru), din fr. premier (ministre); premiera, s. f. (spectacol de inceput), din fr. premiere.

PREMIER, -A, premieri, -e, s. m., s. f. I. 1. S. m. prim-ministru. 2. S. f. Femeie care supravegheaza sau executa probele intr-un atelier de croitorie, de lenjerie sau intr-o casa de mode. II. S. f. prima reprezentatie a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film; p. ext. inaugurare a unei activitati. Premiera industriala. [Pr.: -mi-er] – Din fr. premier.

CANCELAR s. v. prim-ministru. (In unele state, primul-ministru se numeste ~.)

PREMIER s. v. prim-ministru.

prim-ministru s. (POL.) cancelar, premier. (In unele state ~ul se numeste cancelar sau premier.)

prim-ministru s. m., art. prim-ministrul/primul-ministru; pl. prim-ministri, art. prim-ministrii/primii-ministri

CANCELAR ~i m. 1) (in Austria si in Germania) Sef al guvernului; prim-ministru. 2) (in evul mediu) Sef al cancelariei si al arhivei regale sau imperiale. /<lat. cancellarius, germ. Kanzler

PREMIER ~i m. Sef al guvernului unui stat; prim-ministru. [Sil. -mi-er] /<fr. premier

A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma

VIZIR ~i m. inv. Demnitar in Imperiul Otoman si in alte tari musulmane. ◊ Mare ~ nume dat primului ministru in Imperiul Otoman. /<turc. vezir

CANCELAR s.m. 1. (In evul mediu) Seful cancelariei si al arhivei regale sau imperiale. 2. Inalt demnitar (corespunzator unui prim-ministru) in Germania si odinioara in Rusia si in Austria. 3. Inalt demnitar al unei institutii in unele tari (Anglia, Franta etc.). ◊ Lord cancelar = presedintele Camerei Lorzilor in Anglia. ♦ Seful cancelariei reprezentantelor diplomatice si consulare. [< lat. cancellarius].

PREMIER s.m. (In unele tari) prim-ministru, sef al guvernului. [Pron. -mi-er. / < fr. premier].

CANCELAR s. m. 1. (in evul mediu) seful cancelariei si al arhivei regale sau imperiale. 2. inalt demnitar, prim-ministru in Germania si, odinioara, in Rusia si in Austria. 3. inalt demnitar al unei institutii in unele tari (Anglia, Franta etc.). ♦ lord ~ = presedintele Camerei Lorzilor in Anglia. ◊ seful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau consulare. ◊ sef administrativ al unor universitati din S.U.A. (< lat. cancellarius)

PREMIER s. m. prim-ministru. (< fr. premier)

VICEprim-ministru s. m. loctiitor de prim-ministru. (< vice- + prim-ministru)

ANDRASSY [ɔndrasi], familie aristocratica ungara. 1. A. Gyula (1823-1890), om politic, unul dintre initiatorii dualismului austro-ungar. prim-ministru al Ungariei (1867-1871) si ministru de externe (1871-1879) al Austro-Ungariei; promotor al politicii de maghiarizare. 2. A. Gyula (1860-1929), om politic. Fiul lui A. (1). ministru de interne al Ungariei (1906-1913); a continuat politica de deznationalizare, contribuind la aplicarea legii Apponyi.

ANDREOTTI, Giulio (n. 1919), om politic italian. Membru al Paridului Democrat-Crestin. prim-ministru (1972-1973, 1976-1979 si 1989-1992). ministru de externe (1983-1989).

ANGELESCU, Constantin (1869-1948, n. Craiova), medic si om politic roman. Prof. univ. la Bucuresti. Fruntas al Partidului National-Liberal. ministrul Instructiunii (1918-1919, 1922-1926, 1927-1928, 1933-1937), prim ministru (1933-1934), consilier regal (1938-1940). Activitate pentru desavirsirea statului unitar roman. Vast program de constructii scolare care-i poarta numele. A murit in inchisoare. M. de onoare al Acad. (1934).

ARGESANU, Gheorghe (1883-1940, n. Caracal), general si om politic roman. prim-ministru (sept. 1919). A ordonat executarea unui grup masiv de legionari dupa asasinarea lui Armand Calinescu. Ucis de legionari in inchisoarea Jilava.

ARGETOIANU, Constantin (1871-1955, n. Craiova), om politic roman. Seful delegatiei romane la preliminariile de pace de la Buftea (5 mart. 1918). Membru fondator al Partidului Poporului si apoi membru al Partidului National-Liberal; infiinteaza Partidul Agrar (1932-1938). ministru in repetate rinduri. prim-ministru (sept.-nov. 1939). Membru in consiliile de administratie ale unor importante societati industriale. Sprijinitor al politicii regelui Carol al II-lea de intarire a rolului monarhiei in viata de stat. A murit in inchisoare. Memorii.

ASSAD, Hafez al ~ (1930-2000), general si om politic sirian. Secretar general al Comandamentului Regional al Partidului Baas Arab Socialist (din 1970). prim-ministru (1970-1971) si presedinte (din 1971) al Republicii Arabe Siriene.

ATTLEE [ætli:], Clement Richard, lord, viconte Prestwood (1883-1967), om politic britanic. Lider al Partidului Laburist (1935-1955). prim-ministru al Marii Britanii (1945-1951).

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).

BONGO, El Hadj Omar (Albert Bernard) (1935-2009), om politic gabonez. Presedinte (din 1967) si prim-ministru (1967-1975) al Rep. Gaboneze. Fondator si secretar general al Partidului Democratic Gabonez (din 1968).

CHAMBERLAIN [tʃæmbəlein] 1. Joseph C. (1836-1914), om politic si diplomat britanic, Membru al Partidului Liberal Unionist. ministru al coloniilor (1895-1903), promotor al expansiunii britanice in Africa sub lozica: „Africa engleza de la Suez la Cap”. 2. Sir Joseph Austen C. (1863-1937), om politic conservator. Fiul lui C. (1). ministru de Externe (1924-1929); a avut un rol important in negocierea Pactului de la Lucarno (1925). Premiul Nobel pentru pace (1925). 3. Arthur Neville (1869-1940), om politic conservator britanic. Fiul lui C. (1). prim-ministru al guvernului de uniune nationala (1937-1940); a dus o politica de conciliere fata de Germania nazista, fiind unul dintre principalii promotori ai Acordului de la Munchen (sept. 1938).

prim-ministru s. m., art. prim-ministrul; pl. prim-ministri, art. prim-ministrii

cancelar m. (lat. cancellarius). ministru de justitie in Francia pina la 1789. Pastrator al sigilelor statului in Francia. prim ministru in Anglia si Germania. Secretar (de consulat, al unui senat, al unei camere, universitati s. a.). Marele cancelar al legiunii de onoare, administratoru acestui ordin.

ROCARD [rokar], Michel (n. 1930), om politic francez. Unul dintre fondatorii (1960) si secretar general (1967-1973) al Partidului Socialist Unificat, unit cu Partidul socialist (in 1974). De mai multe ori ministru; prim-min. (1988-1991).

SALANDRA, Antonio (1853-1932), om politic italian. Liberal. Dec mai multe ori ministru; prim-min. (1914-1916). In timpul mandatatului sau, Italia a intrat in razboi de partea Antantei. A facut parte din din delegatia italiana la Conferinta de Pace de la Paris (1919). Sprijinitor al revenirii lui Mussolini la putere.

SALDANHA OLIVEIRA E DAUM [saldəna olivəirə i dəun], Joāo Carlod duce de ~ (1790-1876), general si om politic portughez. De mai multe ori ministru; prim-min. (mai-nov. 1835, 1846-1849, 1851-1856, mai-aug. 1870). Reforme in sistemul politic si in economie. A incercat, fara succes, folosirea unor metode autoritare de guvernare.

prim-viceprim-ministru s. m. (sil. -prim-), art. prim-viceprim-ministrul; pl. prim-viceprim-ministri, art. prim-viceprim-ministrii

AURELIAN, Petre S. (1833-1900, n. Slatina), agronom, economist si om politic liberal roman. Acad. (1871), prof. univ. la Bucuresti. ministru si prim-min. (1896-1897). Autor al teoriei complexului economiei nationale. A militat pentru independenta si industrializarea tarii; adept al protectionismului economic („Cum se poate fonda industria in Romania”, „Industria romana fata cu libertatea comertului de importatiune”).

CARP, Petre P. (1837-1919, n. Iasi), publicist si om politic roman. Junimist; seful Partidului Conservator (1907-1912). A fundamentat programul politic al Partidului Conservator, cunoscut sub numele de „Era noua”. De mai multe ori ministru sau prim-min. (1900-1901, 1910-1912). Adept al participarii Romaniei la primul razboi mondial alaturi de Puterile Centrale. Activitate de cronicar literar si dramatic; traduceri.

CALINESCU, Armand (1893-1939, n. Pitesti), om politic roman. Unul dintre liderii Partidului National-Taranesc. De mai multe ori ministru si prim-min. (mart.-sept. 1939). Promotor al politicii traditionale de mentinere si dezvoltare a legaturilor cu Marea Britanie si cu Franta, inclusiv cu statele din Mica Antanta si Intelegerea Balcanica. Unul dintre colaboratorii apropiati ai regelui Carol II. Aparator consecvent al independentei si integritatii teritoriale a Romaniei. Adversar al Germaniei hitleriste si al agenturii ei din Romania – Garda de Fier – impotriva careia a adoptat masuri represive; asasinat de legionari (sept. 1939). Memorii.

KOK, Wim (n. 1938), economist si om politic olandez. Presedinte al Partidului Muncii (din 1996). ministru si prim-min. (din 1994).

RABIN, Yitzak (1922-1995), om politic israelian. Lider al Partidului Laburist. Comandant al armatei israeliene in Razboiul de 6 zile (1967). Ambasador al statului Israel in S.U.A. (1968-1973). prim-min. (1974-1977; 1992-1995); ministru al Apararii (1984-1990). Rol important in procesul de pace din Orientul Apropiat si detensionarea relatiilor cu Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (acordurile din 1993, Washington si 1994, Cairo). Asasinat de un fanatic israelian. Premiul Nobel pentru pace (1994), impreuna cu S. Peres si Y. Arafat.

LANGE [laŋə], David Russell (1942-2005), om politic neozeelandez. Laburist. De mai multe ori ministru si prim-min. (1984-1989). A intervenit cu fermitate impotriva experientelor nucleare care provocau daune sistemului ecologic al tarii sale.

viceprim-ministru s. m. (sil. -prim-), art. viceprim-ministrul; pl. viceprim-ministri, art. viceprim-ministrii

BALFOUR [bælfə], Arthur James, conte ~, (1848-1930), diplomat si om politic conservator britanic. prim-min. (1902-1905) si ministru de externe (1916-1919). Autor, in 1917, al unei declaratii pentru crearea unei „patrii” pentru evrei in Palestina.

BENES [benes], Edvard (1884-1948), om politic cehoslovac. Unul dintre creatorii Micii Intelegeri. ministru de externe (1918-1935), prim-min. (1921-1922), apoi presedinte al Rep. Cehoslovace (1935-1938; 1940-1945, in emigratie; 1945-1948). A reprezentat tara sa la Conferinta de Pace de la Paris (1918). Impreuna cu N. Titulescu a cautat sa avertizeze si sa obtina sprijinul democratiilor occidentale impotriva politicii revizioniste promovate de tarile fasciste. Alaturi de Tomas Masaryk, fondator al Cehoslovaciei moderne. Memorii. M. de onoare al Acad. Romane (1934).

LARGO CABALLERO [kabaλero], Francisco (1869-1946), om politic spaniol. Lider al aripii de stanga a Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol. prim-min. si ministru de Razboi (1936-1937) al guvernului republican spaniol. Exilat in Franta (1939), a fost internat in lagar de nazisti (1942-1945).

PADEREWSKI, Ignacy Jan (1860-1941), pianist, compozitor si om politic polonez. Stabilit in S.U.A. in perioada 1914-1919. Prof. la conservatoarele din Varsovia si Strasbourg. Celebru interpret al muzicii lui Chopin. Opere („Manru”, „Sakuntala”), piese pentru pian, muzica de camera, o simfonie. prim-min. si ministru de Externe a Poloniei (ian.-dec. 1919); a semnat Tratatul de la Versailles (1919).

FOTOLIU ~i n. 1) Scaun mare si comod, cu spatar si cu brate, de obicei capitonat, pentru o singura persoana. 2) fig. Post de conducere. ~ de ministru. 3) Loc situat in primele randuri ale unei sali de spectacole. [Sil. -to-liu] /<fr. fauteuil

CANNING [kæniŋ], George (1770-1827), om politic britanic. Unul dintre liderii partidului tory; ministru de Externe (1807-1819; 1822-1827) si prim-min. (apr.-aug. 1927); a urmarit intarirea dominatiei engleze in Europa si extinderea ei in America Latina; s-a opus politicii „Sfintei Aliante”.

CATARGIU, Barbu (1807-1862, n. Bucuresti), om politic conservator roman. Orator de mare talent. ministru de finante in primul guvern din Tara Romaneasca dupa Unire. A condus intiiul guvern (ian.-iul. 1862) dupa proclamarea Unirii definitive a principatelor si a sustinut solutionarea chestiunii agrare, prin generalizarea invoielilor agricole libere intre tarani si mosieri si improprietarirea limitata din domeniile statului. Asasinat la iesirea din incinta Parlamentului de o persoana ramasa neidentificata.

NASTASE, Adrian (n. 1950, Bucuresti), jurist, sociolog si om politic roman. Prof. univ. la Bucuresti. prim-min. (din 2000) si ministru al Afacerilor Externe (1990-1992). Presedinte (1992-1996) si vicepresedinte (1996-1999) al Camerei Deputatilor. Presedinte (din 2001) al Partidului Democratiei Sociale din Romania (presedinte executiv, 1993-1997 si prim-vicepresedinte, 1997-2001, al partidului). Contributii in domeniul dreptului international public („Drepturile omului – religia sfarsitului de secol”, „Dreptul international contemporan”, „Drept economic international”, „Tratatele Romaniei – un deceniu de acte internationale 1990-1999”, „Batalia pentru viitor”).

BARTHOU [bartu], Jean-Louis (1862-1934), om politic francez. prim-min. (mart.-dec. 1913). Ca ministru de Externe (febr.-oct. 1934), a urmarit mentinerea statu-quo-ului postbelic si asigurarea securitatii colective in Europa. Asasinat la Marsilia, o data cu regele Aleksandru I al Iugoslaviei. M. de onoare al Acad. Romane (1934).

BRANTING, Karl Hjalmar (1860-1925), om politic suedez. Lider al Partidului Social-Democrat din Suedia, unul dintre conducatorii Internationalei a II-a. prim-min. (1920-1925, cu intreruperi). Ca ministru al Afacerilor Straine (1921-1923), a reprezentat tara sa la numeroase conferinte postbelice. Premiul Nobel pentru pace (1921).

COANDA 1. Constantin C. (1857-1932, n. Bucuresti), general si om politic roman. ministru de mai multe ori si prim-min. (oct.-nov. 1918). 2. Henri C. (1886-1972, n. Bucuresti), inginer si savant roman. Fiul lui C. (1). Acad. (1970). Pionier al aviatiei mondiale. A conceput si a construit in 1910 primul avion cu reactie din lume, incercat de el, in zbor, in acelasi an. In perioada 1911-1914 a construit mai multe tipuri de avioane de conceptie proprie, cunoscute sub denumirea de „Bristol-Coanda”. A descoperit efectul care-i poarta numele (1934) cu aplicatii in numeroase domenii ale tehnicii.

COSTA-FORU 1. Gheorghe C. (1821-1876, n. Bucuresti), om politic, profesor si jurist roman. primul rector al Universitatii din Bucuresti (1864-1872); ministru de mai multe ori. 2. Constantin C. (1856-1935, n. Bucuresti), avocat si ziarist democrat roman. Fiul lui C. (1). A organizat si condus organizatiile „Liga drepturilor omului”, „Comitetul central pentru amnistie” s.a. Bogata activitate publicistica.

TAAFFE [ta:fə], Eduard, conte von (1833-1895), om politic austriac de origine irlandeza. ministru de interne (1867, 1870-1871, 1879) si al Apararii (1867); prim min. (1868-1870 si 1879-1893). S-a sprijinit pe fortele conservatoare din administratie si cler. A facut mici concesii nationalitatilor din Austro-Ungaria.

ROMAN, Petre (n. 1946, Bucuresti), inginer si om politic roman. Prof. univ. la Bucuresti. Membru fondator al Frontului Salvarii Nationale (22 dec. 1989); lider national (febr. 1990- mart. 1992) si presedinte (29 mart. 1992-mai 1993) al partidului Frontului Salvarii Nationale. Presedinte al Partidului Democrat (1993-2001). Presedinte al partidului Forta Democrata (din 2004). Prim-min. al guvernului provizoriu (1989-1990) si al primului guvern postdecembrist (1990-1991). Presedinte al Senatului (1996-2000); ministru al Afacerilor Externe (1999-2000).

BRIAND [briã], Aristide [1862-1932], om politic, diplomat si stralucit orator francez. prim-min. (1902-1911, ian.-mart. 1913, 1915-1917, 1921-1922, 1925-1926, iul.-oct. 1929) si ministru de Externe in repetate rinduri. Unul dintre initiatorii Conferintei de la Locarno (1925), al Pactului Kellogg-Briand (1928) si al proiectului crearii blocului „Pan-Europa”, sub hegemonia Frantei. Premiul Nobel pentru pace (1926).

CIHOSKI, Henry (1871-1950, n. Tecuci), general roman. Inspector de armata (1927), ministru de Razboi (1928-1930). S-a remarcat in timpul primului razboi mondial in luptele de pe Valea Oltului, a Topologului, precum si la Marasti.

BONOMI, Ivanhoe (1873-1951), om politic italian. Socialist reformator. Ca ministru de Razboi (1920) a negociat Tratatul de la Rapallo. prim-min. (1921-1922; 1944-1945). S-a retras din viata politica fiind in opozitie cu ideile lui Mussolini. In 1940 s-a alaturat miscarii antifasciste, devenind liderul ei in 1942.

ministru ~stri m. Conducator al unui minister. ◊ Consiliu de ~stri guvern. prim-~ conducator al unui guvern. ~ plenipotentiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ~tri, fr. ministre

SALAZAR, Antonio de Oliveira (1889-1970), om politic portughez. Prof. univ. la Coimbra. De mai multe ori ministru. Ca ministru de Finante (1928-1940) a reusit sa stabilizeze moneda si sa echilibreze bugetul. prim-min. (1932-1968). Fondator si presedinte al partidului corporatist Uniunea Nationala. A instaurat un regim de dictatura; a stimulat economia, a reorganizat armata si marina; politica de mentinere a coloniilor. Prin Constitutia din 1933 a fondat un „stat nou” (Estado Novo) bazat pe un regim autoritar si corporatist al partidului unic; biserica, armata si politia aveau o pozitie privilegiata.

VIZIR, viziri, s. m. Nume dat ministrilor (sau inaltilor dregatori) din tarile musulmane. ◊ Mare-vizir = nume dat in Imperiul Otoman dregatorului care indeplinea functia de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.

LA MARMORA-FERRERO, Alfonso, marchiz di (1804-1878), general si om politic italian. Ca ministru de Razboi (1848-1859), a reorganizat armata piemonteza. In Razboiul Sardo-Austriac (1848-1849) s-a afirmat in bataliile de la Pastrengo (3 apr. 1848), Borghetto si Peschiera (mai 1848). Comandant al armatei Piemontului (1855-1856) in Razboiul Crimeii. prim-min. al Regatului Sardiniei (1859-1860) si al Italiei (1864-1866). Comandant sef al armatei in Razboiul Prusiano-Italo-Austriac, a fost infrant la Custozza (24 iun. 1866).

prim²-, -A num. ord., adj. 1. cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural care nu admite alti divizori decat pe 1 si pe el insusi; materie ~a = materie bruta prin a carei prelucrare se obtin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai insemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioara. 2. pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)

prim ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu ultim) (plasat, mai ales, inaintea substantivului) 1) Care este inainte, in fata (prin importanta sau valoare); care se afla in frunte; fruntas. ~a impresie. ~ul student. ◊ Numar ~ numar care se imparte numai la el insusi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui ranit (pana la transportarea lui in spital). Materie ~a v. MATERIE. A fi (sau a se afla) in ~ele randuri a fi (sau a se afla) in avangarda. De ~ rang (sau ordin) de importanta primordiala. De ~a necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din fata. In ~ul rand mai intai de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulata, atasat de cuvantul determinat prin liniuta) Care este cel mai de sus intr-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus