ALMAGESTE s. f. pl. Culegere de operatii astronomice, facuta pentru prima data de Ptolemeu. – Din fr. almageste.

AUDITIE, auditii, s. f. 1. Faptul de a audia muzica; manifestare muzicala de amploare mai redusa decat concertul. ◊ Loc. adj. si adv. In prima auditie = (care se executa) pentru prima data in fata publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simtul auditiv. 3. (Rad.) Receptionare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis.

INVENTA, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a nascoci ceva nou care nu a existat pana atunci, a imagina pentru prima data; a face o descoperire tehnica. 2. A prezenta drept adevarate lucruri imaginare, care nu exista, neadevarate; a scorni, a nascoci; p. ext. a minti. – Din fr. inventer.

INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim². Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai. ◊ Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).

INTAIASI num. ord. f. (In loc. adv.) Intaiasi data = prima data, intaia data. [Pr.: -ta-iasi] – Intaia + si.

PROSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat si semanat pentru prima data, dupa ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso.

MEZOZOIC, -A, mezozoici, -e, adj., s.n. (Din) a treia era geologica, intre paleozoic si neozoic, in care au aparut pentru prima data mamifere, pasari si pesti ososi; era secundara. (din fr. mesozoique)

NOU, NOUA, noi, adj. I. 1. Facut sau creat (relativ) de curand; care apare pentru prima data. ◊ Luna noua = faza a Lunii cand aceasta este in conjunctie si cand fata dinspre Pamant, nefiind luminata, este invizibila; timpul cand Luna este in aceasta faza. Crai nou = nume popular dat Lunii in prima ei faza (cand are forma unei seceri subtiri). (Azi rar) Lumea noua = America. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? = ce s-a mai intamplat in ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului in curs sau a anului imediat anterior. 2. Care apare in locul unui lucru, al unei fiinte etc. mai vechi; de azi, contemporan, actual. ♦ (Substantivat, n.) Element care apare la un moment dat in procesul dezvoltarii unui fenomen si care, in lupta cu elementele vechi, iese invingator. 3. Care a fost executat sau cumparat de curand; care se afla in buna stare; care nu a mai fost folosit sau a fost putin folosit. 4. Cu aspect si continut schimbat; transformat in bine; reinnoit, refacut. ♦ Evoluat, perfectionat. 5. Care s-a ivit de curand, recent. ◊ Expr. Lume noua! exclamatie familiara cu care intampinam pe oaspetii rari. 6. Care se adauga (intr-o succesiune) la ceva (de acelasi fel) ce exista de mai inainte, care este inca unul pe langa cel existent. ◊ Loc. adv. Din nou = inca o data, iarasi, iar. II. Lipsit de experienta, neexperimentat (din cauza absentei unei practici suficiente). [Pl. si: (f.) noua] – Lat. novus, -a.

A ATACA atac 1. tranz. 1) (armate, adversari etc.) A lovi pornind un atac. 2) sport (adversari) A supune unui atac. 3) fig. (teorii, conceptii, situatii existente sau adeptii acestora) A combate cu vehementa. 4) fig. (chestiuni, probleme) A aborda cu indrazneala. 5) A supune unor actiuni nocive. Fumatul ataca sanatatea. 6) (bucati muzicale) A executa pentru prima data. 2. intranz. 1) A incepe atacul. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sari; a se arunca. /<fr. attaquer

AUDITIE ~i f. Ascultare a unei bucati muzicale. ◊ Prima ~ prezentare a unei bucati muzicale pentru prima data in public. [G.-D. auditiei; Sil. a-u-di-ti-e] /<lat. auditio, ~onis, fr. audition

A DESCOPERI descopar tranz. 1) (obiecte, fiinte) A lipsi de ceea ce acopera lasand sa se vada. ~ o caldare. ~ o casa. 2) A scoate la iveala (cautand sau din intamplare); a gasi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etc. necunoscute) A face pentru prima data. 4) fig. A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. 5) fig. (taine, secrete etc.) A face cunoscut publicului larg; a destainui; a dezvalui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lasa neaparat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire

INEDIT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre lucrari, texte, documente) Care nu a mai fost editat; publicat pentru prima data. 2) Care anterior nu a fost cunoscut; necunoscut; nou. /<fr. inedit, lat. ineditus

A INSTAURA ~ez tranz. 1) A face sa se instaureze. 2) A transpune in viata (pentru prima data); a face sa ia fiinta; a infiinta. ~ legi noi. [Sil. in-sta-u-] /<fr. instaurer, lat. instaurare

INVENTIE ~i f. 1) Descoperire realizata pentru prima data, constituind un progres intr-un anumit domeniu (stiinta, cultura, economie etc.). 2) Lucru inventat; noutate stiintifica sau tehnica. 3) fig. Afirmare a unor lucruri neadevarate, imaginate. [G.-D. inventiei; Sil. -ti-e] /<fr. invention, lat. inventio, ~onis

A LANSA ~ez tranz. 1) (idei, stiri, publicatii etc.) A face cunoscut (pentru prima oara) unui cerc larg de persoane; a pune in circulatie. 2) (barci, corabii, vapoare etc.) A da drumul sa pluteasca pentru prima data. 3) (rachete, torpile, sateliti etc.) A arunca (cu ajutorul unui dispozitiv special), trimitand spre o tinta. /<fr. lancer

MITA ~e f. 1) Lana (scurta) tunsa pentru prima data de pe miei. 2) Lana de calitate inferioara (tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lana care atarna in smocuri. /<lat. agnicius, ~a

A SE NASTE ma nasc intranz. 1) (despre fiinte) A aparea pe lume; a capata viata. ◊ ~ cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A aparea pentru prima data; a lua fiinta; a se forma. /<lat. nascere

A ODRASLI pers.3 ~este 1. intranz. 1) (despre plante) A da multi lastari, mladite; a lastari; a mladi. 2) A se acoperi cu muguri; a da muguri; a inmuguri. 3) inv. A aparea prima data; a lua fiinta; a se naste. 2. tranz. (despre fiinte si plante) A naste periodic si intr-un numar mare; a plodi; a prasi. [Sil. -dras-] /Din odrasla

A POPULA ~ez tranz. 1) (teritorii) A ocupa stabilindu-se. 2) (oameni, animale) A aduce pentru prima data sau din nou intr-o regiune. /<lat. populare, fr. peupler

PRIMIGESTA ~e adj. si substantival (despre femei) Care este insarcinata pentru prima data. /<fr. primigeste

PRIMIPARA ~e adj. si substantival (despre femei) Care naste pentru prima data. /<fr. primipare

PROMOTOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care promoveaza pentru prima data (o actiune, o idee etc.). /<fr. promoteur, lat. promotor, ~oris

PROSIE ~i f. pop. Teren agricol cultivat pentru prima data dupa ce a fost lasat un anumit timp parloaga; paragina arata. /v. sl. prosje

A SCOATE scot tranz. 1) A lua dintr-un spatiu inchis. ~ apa din fantana. ~ painea din cuptor. 2) (obiecte fixate, prinse, invelite etc.) A face sa iasa afara (cu forta), desprinzand din locul unde se afla. ~ un dinte. ~ un cui. ◊ ~ cuiva sufletul a sacai intruna pe cineva. A-si ~ sufletul a se epuiza, facand un lucru. A-si ~ ochii unul altuia a-si imputa ceva reciproc. A-si ~ ceva din cap a inceta de a se mai gandi la ceva. Ce intra in gura lupului nu se mai poate scoate se spune cand un lucru a nimerit in mainile unui hraparet de la care nu mai poate fi recapatat. 3) A pune in vazul tuturor; a expune. ~ marfa. ◊ ~ la lumina zilei a face sa fie cunoscut de toata lumea. ~ (pe cineva) in lume a introduce in societate (pe cineva). ~ la vanzare (sau la mezat, la licitatie) a pune in vanzare (a vinde la licitatie). ~ in evidenta (sau in relief) a evidentia; a reliefa. ~ la iveala (sau in vileag) a dezvalui; a divulga. 4) (obiecte de imbracaminte, podoabe etc.) A da jos de pe sine. ~ paltonul. ~ inelul. ◊ ~ din jug (sau din ham) a) a dejuga (sau a deshama); b) a elibera. 5) (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post (ca fiind necorespunzator); a elibera; a concedia; a destitui. ~ dintr-un post. ~ din casa. ◊ ~ la pensie a pensiona. 6) A face sa-si schimbe starea. ~ din boala. ◊ ~ din sarite (sau din rabdari, din fire, din tatani) a supara foarte tare. ~ din minte (sau din minti) a face sa-si piarda capacitatea de a judeca; a zapaci. ~ (cuiva) peri albi a cauza (cuiva) necazuri, facandu-l sa incarunteasca. ~ din circuit a) a intrerupe legatura dintre un aparat sau o masina electrica si sursa de curent; b) a face sa nu mai circule. ~ din circulatie (sau din functie) a) a face sa nu mai circule (sau sa nu mai functioneze); b) a face sa iasa din starea obisnuita. ~ pui a) a face sa iasa pui din oua; b) a face crapaturi pe piele din cauza umezelii, frigului si a murdariei. 7) A orienta intr-o anumita directie. ~ pe cineva la drum. ◊ ~ (pe cineva) la covrigi a ruina (pe cineva). A o ~ la capat a termina cu bine. 8) A ajuta sa evite (ceva rau). ~ de la inec. ◊ ~ (pe cineva) din incurcatura (sau din impas, din nevoie) a face sa iasa dintr-o situatie grea. ~ (pe cineva) din iarna a ajuta (pe cineva) cu hrana si adapost ca sa poata iesi din iarna. 9) (produse, materii etc.) A dobandi prin extractie; a extrage. ~ carbune. 10) A dobandi datorita unei exigente excesive; a stoarce; a smulge. ~ o datorie. ~ o marturisire. 11) pop. A obtine din nou; a recupera; a recastiga. 12) (despre publicatii) A face sa apara pe calea tiparului; a tipari; a edita; a publica. ~ o revista. 13) A face sa se auda. ~ un strigat. ~ un oftat. ◊ ~ (cuiva) nume rau a face (cuiva) reputatie proasta. 14) A face sa apara pentru prima data. ~ o lege noua. 15) A face sa nu mai figureze (undeva). ~ o marfa din vanzare. ~ o chestiune de pe ordinea de zi. 16) A face sa iasa din interiorul sau. ~ fum. ~ aburi. 17) (particule sau straturi straine suparatoare) A face sa dispara, inlaturand. ~ petele. ~ praful. ~ murdaria. /<lat. excotere

A SELECTIONA ~ez tranz. 1) v. A SELECTA. 2) (specii, rase, soiuri) A obtine (pentru prima data) sau a imbunatati prin selectie artificiala. [Sil. -ti-o-] /<fr. selectionner

RUPTA s. f. v. rupt (II.); ♦ Impozit care consta dintr-o suma fixa, cu caracter individual si platibila in patru rate anuale, care s-a introdus pentru prima data in Moldova, la inceputul secolului al XIX-lea. (din rupe)

AUDITIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzica cu un auditoriu restrans. ◊ A executa (o bucata muzicala) in prima auditie = a canta (o bucata) pentru prima data in fata publicului. [Gen. -iei, var. auditiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].

BAIONETA s.f. 1. Arma alba cu lama scurta, taioasa, ascutita la varf si prevazuta la maner cu un dispozitiv care o poate fixa la teava pustii, pentru a putea fi folosita in lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baioneta = lupta corp la corp cu baioneta, pusa la pusca. ♦ (Fig.; la pl.) Purtatori ai acestor arme; (p. ext.) armata, trupa, efectiv de soldati. 2. Taietura in segmentii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oras in Franta, unde s-ar fi fabricat prima data aceasta arma].

BAZOOKA s.f. Arma antitanc portativa, folosita prima data de americani in cel de-al doilea razboi mondial. [Pron. -zu-ca. / < americ. bazooka].

DOBERMAN s.m. Rasa de caini de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui cu pete roscate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima data astfel de caini].

GRUYERE s.n. Branza fermentata, de reteta franceza, cu scoarta tare; varietate de svaiter. [Pron. gru-ier. / < fr. gruyere, cf. Gruyere – regiune in Elvetia, unde a fost fabricata prima data].

ALEXANDRIN, -A adj. 1. Referitor la civilizatia elenistica din Alexandria; (p. ext.) care tine de epoca elenistica. ◊ Scoala alexandrina = numele mai multor scoli filozofice de orientare mistica si eclectica din perioada elenismului tarziu. 2. Vers alexandrin (si s.m.) = vers iambic de douasprezece silabe, cu cezura dupa silaba a sasea; poezie alexandrina = poezie de tip rafinat, erudit si uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima data].

BUTELIE s.f. 1. (Tehn.) Recipient cilindric de otel in care se pastreaza gaze comprimate. ◊ (Fiz.) Butelie de Leyda = condensator electric de forma cilindrica, construit prima data in 1746 de trei savanti olandezi. 2. Sticla pentru pastrat sau transportat lichide. [Gen. -iei. / < fr. bouteille].

apercepe (-p, -put), vb. – A percepe. Termen filozofic, creat pe baza germ. appercipieren, fr. aperception. Il gasim pentru prima data la Duiliu Zamfirescu (idei apercepute). – Der. apercepti(un)e, s. f.; aperceptiv, adj.

ELECTRICITATE s.f. 1. Marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul si apoi separate; sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul si de miscarea unei particule numite electron. 2. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. [Cf. fr. electricite < lat. electrum , gr. elektron – ambra galbena, la care s-a observat prima data fenomenul de catre Thales].

MEZOZOIC s.n. Era (grupa) geologica cuprinsa intre paleozoic si neozoic, in care apar pentru prima data mamifere, pasari si pesti ososi; era secundara. / adj. Care apartine acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. mesozoique, cf. gr. mesos – mijlociu, zoe – viata].

prosie, prosii, s.f. (pop.) 1. ogor arat si semanat pentru prima data, dupa ce a fost necultivat doi sau trei ani; ogor nelucrat sau abia destelenit. 2. (reg.; in forma: prosaie) fanat. 3. (reg.) mosie stramoseasca.

scamar s.n. (reg.) custura sau gealau cu care se ia scama de pe scanduri sau geluieste pentru prima data.

ORIGINAL, -A adj. 1. (Despre acte, opere literare si artistice; adesea s.) Care nu este facut dupa nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv; autentic. ♦ In original = in forma primara; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de arta, de poezie etc.) Care scrie, compune, creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].

PRIMIGESTA adj., s.f. (Femeie) care are pentru prima data sarcina. [< fr. primigeste].

EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)

ORIGINAL, -A adj. 1. (despre acte, opere literare si artistice; si s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv, autentic. ♦ in ~ = in forma primara, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou, inedit. ◊ (despre artisti, scriitori etc.) care creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (si s. m. f.) iesit din comun, neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)

APOLONIC, -A adj. referitor la opera matematica a lui Apollonius, in care apar pentru prima data denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola si alte notiuni, ca: diametri, axe, focare etc. (< germ. apollonisch)

fringe (frang, frant), vb. – 1. A sparge. – 2. A rupe, a fractura. – 3. A infringe, a invinge. – Mr. fringu, fredzu (sau frimsu), frimtu, frindzire; megl. frǫng, frǫns, frǫnt. Lat. frangere (Puscariu 652; Candrea-Dens., 647; REW 3482; DAR), cf. it. frangere, prov. franher, v. fr. freindre, v. sp. frangir, port. franger. Der. fringacios, adj. (care se fringe usor); fringator, adj. (care se rupe); fringatoare, s. f. (Trans., melita); frint, adj. (obosit, sleit de puteri); frintura, s. f. (ruptura, rupere; fractura; deschidere; boala, betesug; pop., s*****s; fragment, bucata; inv., teren necultivat), din port. frint cu suf. -ura, cf. saritura, cautatura, scurtatura (dupa Candrea-Dens., 648, REW 3468a si DAR, din lat. fractūra, cu adaptarea ulterioara la frint); frinturi, vb. (Banat, a framinta aluatul), al carui semantism pare sa contrazica tot ce s-a spus in legatura cu framinta; frintoare, s. f. (chin, necaz); fringhiu, s. n. (Munt., echer reglabil), pare rezultat dintr-o incrucisare cu fringhie; infringe, vb. (a rupe, a incalca, a viola; a invinge, a distruge; refl., inv., a ceda, a se umili), cu pref. factitiv in- (sau, dupa Puscariu 844; Candrea-Dens., 649; REW 4412; Puscariu, Lr., 18 si DAR, din lat. pop. *infrangere, in loc de infringere, ipoteza care nu este necesara); infrintura, s. f. (blenoragie); rasfringe, vb. (a sufleca; a reflecta), cu pref. ras-. Cf. cufringe. Fringurele, s. f. pl. (fragment), cuvint literar, pe care nu il gasim mentionat in dictionare (se foloseste ca titlu de maxime razlete sau de citate de mica intindere), pare a fi o creatie moderna, capricioasa si fara autoritate; nu stim daca Vlahuta este cel care a folosit-o pentru prima data (Giuglea, LL, I, 164, o pune gresit in legatura cu prov. refranh).

ofiter (ofiteri), s. m. – Militar cu grad superior. Fr. officier, prin intermediul germ. Offizier si probabil al rus. oficer (Sanzewitsch 206; Tiktin). Apare pentru prima data la Axinte Uricariul (inainte de 1766). – Der. ofiteresc, adj. (de ofiter); ofitereste, adv. (ca ofiterii); ofiterime, s. f. (corp ofiteresc); subofiter, s. m. grad superior sergentului si inferior sublocotenentului). Cf. oficiu.

rupe (rup, rupt), vb. – 1. A desparti un obiect in mai multe parti, a face bucati. – 2. A despica, a desface. – 3. A taia, a smulge. – 4. A strica, a sfarima. – 5. A suprima, a suspenda, a anula. – 6. A intrerupe, a curma. – 7. A da la o parte, a separa. – 8. A se desparti, a abandona. – 9. A vorbi stricat o limba, a o stilci. – 10. A cadea la invoiala, a stabili pretul de vinzare. – Var. inv. rumpe. Mr. arup, arupsu, arupta, megl. rup, rups, rupt, istr. rupu, rupt. Lat. rumpere (Puscariu 1485; REW 7442), cf. it. rompere, prov., fr., cat. rompre, sp., port. romper. – Der. rupt, adj. (despartit; desfacut; s. n., rupere, intrerupere); rupta, s. f. (inv., impozit global, contributie personala stabilita pentru prima data in Mold. la inceputul sec. XIX si platibila in patru rate anuale); ruptas, s. m. (contribuabil care platea impozitul dupa sistemul numit rupta); raptoare (var. inv. ruptoare), s. f. (inceput, primul pas; invoiala asupra pretului de vinzare-cumparare; stabilire a contributiei individuale); ruptura (mr. aruptura), s. f. (rupere; distrugere; crapatura, fisura; hernie; bucata rupta, fragment; zdreanta, cirpa), care ar putea proveni direct din lat. ruptura (Puscariu 1486; REW 7455), cf. it. rottura, prov., cat., sp., port. rotura, fr. roture); ruptanos (var. rupticos), adj. (zdrentaros, rupt); rupturi, vb. (a rupe in bucati); prerupe, vb. (inv. si Trans. de S., a intrerupe), care pare sa provina direct din lat. praerumpere. Rus. ruptas „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, II, 549).

star s. m. – Stea a ecranului. Engl. star. Folosit pentru prima data de Sadoveanu.

tip (-puri), s. n. – (Trans.) Sursa, izvor. – Var. tip. Creatie expresiva, cf. sop, sipot. – Der. tipa (var. Trans. tipa), s. f. (fluier, tignal; trisca), nu pare sa fie in legatura cu alb. tsipe „piele”, ngr. τσίπα „caimac” (Draganu, Dacor., VII, 138); tipa, vb. (a striga; a arunca, a azvirli, a imprastia), megl. top, tapari; tipat, s. n. (strigat); tipatura, s. f. (strigat; actiunea de a arunca; boala rezultata din vrajitorie in care se arunca un obiect in fata celui fermecat), cf. intilnitura, intunchinatura, turnatura; tipoti, vb. (Trans., a racni, a zbiera). – Cf. top. Tipa „a zbiera” se considera adesea drept cuvint distinct de la tipa „a arunca”. Totusi, trebuie sa fie un singur cuvint, care se explica prin varietatea utilizarilor expresive, cf. dudui, tuna, tuli. Al doilea sens este actualmente propriu Trans. dar e posibil sa nu fi fost mereu asa, deoarece il intilnim la Eliade: tipa-l peste gard. A fost, credem, explicat insuficient, prin intermediul sl. piti „a tipa” (Cihac, II, 434); din sl. tuputu › tipat (Miklosich, Slaw. Elem., 50); sau din lat. *tinnipāre (Pascu, I, 64). Apropierea de rom. de sursa expresiva tip a fost facuta prima data de Draganu, Dacor., VII, 138 si de Scriban. Tipar, s. m. (peste, Cobitis fossilis, Anguila vulgaris) trebuie sa apartina aceleiasi familii expresive; probabil trebuie sa se porneasca de la ideea de „a fierbe” sau „a se misca” (dupa Cihac, II, 535, din mag. csik; legatura cu ngr. τσιποῦρα „dorada” nu este sigura). Acelasi inteles pare ca se poate gasi pe baza lui tipenie, s. f. (fiinta, suflet), care se foloseste numai in expresia nici tipenie „nici o suflare” sau „nici o miscare” (dupa Tiktin, Pascu, I, 64 si Candrea, ar insemna „nimeni care sa strige”).

usuc s. n. – 1. Substanta unsuroasa de la lina oilor. – 2. Murdarie in apa in care se spala lina prima data. – Mr. usic. Var. ursuc. Origine necunoscuta. Dupa Tiktin, din usca „a-si pierde umiditatea”. Dupa Diculescu, Elementele, 456, din gr. οἴσυπος „grasime de oaie”, prin intermediul unei forme eolice *οἴσυϰος. Dupa Candrea, din lat. sucus contaminat cu usca. – Der. usucos, adj. (slinos).

ALBA IULIA, municipiu in partea central-vestica a tarii, pe dr. Muresului, resed. jud. Alba; 73.177 loc. (1991). Nod rutier. Intreprinderi constr. de masini (utilaje pentru ind. mat. de constr. si pentru cea a lemnului), de piese purnate din fonta pentru masini-unelte, de piel., blanarie si incalt., de mat. de constr. (produse refractare) si alim. (panificatie, bauturi alcoolice, vinuri etc.); ateliere de reparatii. Articole din portelan; fabrica de covoare. Centru pomicol si viticol. Centru turistic. Universitate (1991). In A.I. se pastreaza urmele unei bazilici romanice din sec. 11. Catedrala Sf. Mihail. de stil romanic cu elemente de structura si decoratie gotice (1250-1291), cu adaugiri si prefaceri succesive pina in sec. 17. Cetatea rezidita in anii 1716-1738. Palat (sec. 13-18), fosta resedinta a lui Mihai Viteazul. Biserica ortodoxa din Maieri (1713). Numeroase cladiri din sec. 18 (Biblioteca Battyaneum, Manastirea Trinitarienilor, Palatul Bethlen, Palatul Apor) si din sec. 19 („Babilonul”, azi adaposteste Muzeul Unirii si „Sala Unirii”). Catedrala Reintregirii (1922). Asezare dacica; sediul, dupa cucerirea romana, al legiunii XIII Gemina; in jurul castrului au luat nastere doua orase Apulensis si Colonia Nova Apulensis. Mentionat documentar prima data in 1097; a fost capitala principatului Transilvaniei (1542-1690). La 1 nov. 1599, Mihai Viteazul a intrat in A.I., realizind unirea politica a celor trei tari romanesti sub cirmuirea sa. Important centru al tipariturilor romanesti (sec. 17). Locuitorii orasului au participat la Revolutia de la 1848-1849. La 1 dec. 1918 aici a avut loc Adunarea Nationala care a proclamat unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania. La 15 oct. 1922, in A.I. a avut loc, la Catedrala Reintregirii, incoronarea regelui Ferdinand I si a reginei Maria, simbolizind actul unirii tuturor provinciilor istorice romanesti cu Tara, sub sceptrul aceluiasi monarh. La 6 mai 1928 a fost organizata de Partidul National-Taranesc, in cadrul unei vaste campanii de rasturnare a guvernului liberal, o adunare la care au participat c. 100.000 de cetateni. La 1 dec. 1990, la A.I. s-a sarbatorit pentru prima oara ziua nationala a Romaniei. Declarat municipiu in 1968. S-a mai numit si Balgrad.

ANDORRA, Principatul ~, mic stat in SV Europei, in partea estica a M-tilor Pirinei; 453 km²; 48 mii loc. (1989). Limbi oficiale: catalana, franceza si spaniola. Cap.: Andorra la Vella. Relief muntos (alt. max.: 2.975 m), climat temperat montan. Turism dezvoltat (95 la suta din venitul national, alaturi de comert). Cai rutiere: 125 km. Moneda: peseta spaniola si francul francez. Exporta tigarete, produse lactate, cherestea s.a. – Istoric. Recunoscuta de Carol cel Mare, in jurul anului 790, ca independenta, in urma contributiei la luptele impotriva maurilor. Mentionata in 806 ca principat autonom la hotarele meridionale ale imp. carolingian. A. devine din sec. 10 obiect de disputa intre episcopii spanioli de Urgel si contii francezi din vecinatate. Din 8 sept. 1278, principatul este pus sub dubla suzeranitate a episcopilor de Urgel si a contilor de Foix, inlocuiti ulterior de suveranii si presedintii Frantei. De-a lungul secolelor, aceasta autoritate a devenit pur nominala. La 11 ian. 1982 este ales pentru prima data un guvern national. A. este un principat autonom sub suzeranitatea presedintelui Frantei si a episcopului de Urgel. Activitatea legislativa este executata de un Consiliu general care numeste si guvernul.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.; in engl.: United Nations Organization – U.N. sau U.N.O.), organizatie internationala guvernamentala cu sediul in United Nations Plaza din New York (S.U.A.), fondata, prin semnarea la 26 iun. 1945, a Cartei de la San Francisco de catre 50 de state (intrata in vigoare la 24 oct. 1945). Constituie o organizatie cu vocatie universala, creata in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale prin luarea de masuri colective impotriva actelor de agresiune, dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni, promovarea cooperarii internationale in domeniul economic, social, cultural si umanitar. La 12 iun. 1941 este parafata la Londra „Declaratia interaliata” in care semnatarii se angajau „sa conlucreze cu celelalte natiuni libere, atit in timp de razboi, cit si in timp de pace”. A fost primul dintr-o serie de documente care au marcat procesul de formare a O.N.U. La 14 aug. 1941, presedintele S.U.A. Franklin D. Roosevelt si primul-ministru britanic Winston Churchill au cazut de acord asupra unor principii care urmau sa favorizeze colaborarea internationala in scopul mentinerii pacii si securitatii. Documentul semnat la bordul navei „Prince of Walles”, este de atunci cunoscut sub denumirea de Carta Atlanticului. Numele organizatiei a fost folosit prima data, la sugestia presedintelui F.D. Roosevelt, in „Declaratia Natiunilor Unite”, semnata, la Washington, la 1 ian. 1942, de catre reprezentantii a 26 de state care luptau contra Axei si care si-au proclamat sprijinul pentru Carta Atlanticului. Intr-o declaratie semnata la Conferinta de la Moscova, la 30 oct. 1943, guvernele U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei au preconizat crearea unei organizatii internationale, obiectiv reafirmat de conducatorii Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S. la Conferinta de la Teheran (1 dec. 1943). primul proiect al O.N.U. a fost elaborat in cursul unei conferinte tinute la hotelul „Dumbarton Oaks” din Washington, In cursul unor serii de reuniuni (21 aug.-7 oct. 1944) cind, reprezentatii U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei s-au pus de acord asupra scopurilor, structurii si functionarii acestei organizatii mondiale. La 11 febr. 1945, dupa reuniunea de la Ialta, Roosevelt, Churchill si Stalin si-au declarat vointa de a pune bazele unei „organizatii generale internationale pentru salvgardarea pacii si securitatii”. La 25 apr. 1945 reprezentantii a 50 de state s-au reunit la San Francisco in Conferinta Natiunilor Unite asupra Organizatiei internationale. Ei au elaborat cele 111 articole ale Cartei care a fost adoptata in unanimitate. Aceasta defineste scopurile si principiile Organizatiei, structura, organele principale si functiile acestora. A doua zi ei au semnat-o in auditoriul Teatrului Herbst din incinta Monumentului Vechilor Combatanti. A intrat in vigoare dupa ce a fost ratificata de cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate si a majoritatii celorlalti semnatari (24 oct. 1945, nasterea O.N.U.). Prima Adunare Generala, unde sUnt reprezentate toate statele membre, se deschide la Central Hall din Westminter (10 ian. 1946). Consiliul de Securitate reunit pentru prima oara la Londra (17 ian. 1946) adopta regulamentul sau de ordine interioara. Adunarea Generala adopta (24 ian. 1946) prima sa rezolutie consacrata in principal utilizarii pasnice a energiei atomice si eliminarii armelor atomice si a celorlalte arme de distrugere in masa. La 1 febr. 1946 Trygve Lie (Norvegia) devine primul secretar general al O.N.U., iar pe 24 oct. 1947 Adunarea Generala proclama oficial aceasta zi drept „Ziua Natiunilor Unite”. La 24 oct. 1949 se pune piatra de temelie a actualului sediu al O.N.U. din New York. In istoria sa de aproape sase decenii, din care cea mai mare parte s-a desfasurat in conditii nefavorabile determinate de confruntarea din anii razboiului rece, O.N.U. a reusit in mare masura sa raspunda sperantelor pe care omenirea le pusese in Organizatie. Activitatea sa a cuprins domenii diverse, de la aplanarea conflictelor, interdictia armelor de distrugere in masa si neproliferarea armelor atomice la decolonizare, codificarea dreptului international, mediul, drepturile omului etc. Astfel, in iun. 1948 este stabilit in Palestina organismul Natiunilor Unite insarcinat cu supravegherea armistitiului, prima misiune de observare a Natiunilor Unite, iar emisarul O.N.U. Ralph Bunche obtine incetarea focului intre noul stat creat, Israel, si tarile arabe (7 ian. 1949). Adunarea Generala adopta Declaratia universala a omului (10 dec. 1948). In absenta reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate decide sa intervina de partea Coreii de Sud si sa respinga invazia Nordului. O conventie de armistitiu in Coreea este semnata (27 iul. 1953) de catre Comandamentul O.N.U. si Comandamentul China-Coreea de Nord. In 1954, Inaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiati primeste primul dintre cele doua Premii Nobel pentru Pace pentru interventiile sale in favoarea refugiatilor europeni. Adunarea Generala isi tine prima sa sesiune extraordinara de urgenta (1 nov. 1956) pentru a face fata crizei Canalului Suez si creeaza (5 nov.) prima forta de mentinere a pacii a O.N.U. – Forta de Urgenta a Natiunilor Unite (F.U.N.U.). In sept. 1960, 17 noi state independente (dintre care 16 africane) intra in O.N.U. (cea mai numeroasa primire a unor noi state membre). La 18 sept. 1961 secretarul general Dag Hammarskjold moare intr-un accident de avion in Congo, in cursul unei misiuni O.N.U. Consiliul de Securitate adopta un embargou voluntar asupra armamemtelor impotriva Africii de Sud (7 aug. 1963), iar mai apoi (5 mart. 1964) aproba trimiterea unei forte de mentinere a pacii in Cipru. Adunarea Generala retrage (27 oct. 1966) Africii de Sud mandatul prin care administra Africa de Sud-Vest (azi Namibia), iar la 16 dec. 1966 sunt impuse sanctiuni obligatorii impotriva Rhodesiei (azi Zimbabwe) de catre Consiliul de Securitate. Dupa „Razboiul de 6 zile”, Consiliul de Securitate adopta, la 22 nov. 1967, Rezolutia 242, baza viitoarelor negocieri care vizeaza instaurarea pacii in Orientul Mijlociu. Adunarea Generala aproba Tratatul de nonproliferare a armelor nucleare si cere statelor membre sa-l ratifice (12 iun. 1968). La 4 ian. 1969 intra in vigoare Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala. Adunarea Generala admite (25 oct. 1971) R.P. Chineza in O.N.U. In iun. 1972 are loc la Stockholm prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu care creeaza Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (P.N.U.E.), cu sediul la Nairobi (Kenya). La 13 nov. 1974 Adunarea Generala recunoaste Organizatie pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) ca „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. „Anul international al femeii”, marcat de prima conferinta O.N.U. asupra drepturilor femeilor, organizata la Ciudad de Mexico (iun.-iul. 1975) este urmat de adoptarea de catre Adunarea Generala la 18 dec. 1979 a Conventiei asupra eliminarii oricaror forme de discriminare a femeilor, definind drepturile femeilor in domeniul politic, economic, social, cultural si civil. Consiliul de Securitate adopta un embargou obligatoriu asupra armamentelor impotriva Africii de Sud (4 nov. 1977), iar Adunarea Generala convoaca prima sa sesiune extraordinara consacrata dezarmarii (mai-iun. 1978). Trei ani dupa declararea ultimului caz cunoscut, la 8 mai 1980, Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) proclama oficial eradicarea variolei. La 25 nov. 1981 Adunarea Generala adopta Declaratia asupra eliminarii oricaror forme de intoleranta si discriminare pe baza religioasa. La 10 dec. 1982 este semnata Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii de catre 177 state si doua entitati (cel mai mare numar de semnaturi puse pe un tratat in ziua votarii). In dec. 1984 secretarul general Javier Perez de Cuellar creeaza Biroul de operatii de urgenta in Africa pentru coordonarea ajutoarelor organizate pentru combaterea foametei. Tot acum (10 dec. 1984) Adunarea Generala adopta Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In iun. 1985, la Nairobi, are loc Conferinta de incheiere a Deceniului Natiunilor Unite pentru femei, care reuneste mii de participanti. In sept. 1987 eforturile desfasurate de P.N.U.E. sunt incununate de semnarea Tratatului asupra protectiei paturii de ozon, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal, primul acord mondial de protectie a mediului. In 1988 Operatiunile O.N.U. de Mentinere a Pacii primesc Premiul Nobel pentru Pace (in acel moment erau in desfasurare un numar de 7). In apr. 1989, Grupul de Asistenta O.N.U. pentru perioada de tranzitie (G.A.N.U.P.T.) este trimis in Namibia pentru a supraveghea retragerea trupelor Africii de Sud si pentru a furniza asistenta in vederea alegerilor care au avut loc in nov. 1989 (Namibia devine independenta la 21 mart. 1990). La 31 mai 1991 este negociata o incetare a focului in Angola (unde razboiul civil se desfasura de 16 ani) supravegheata apoi de Misiunea de verificare a Natiunilor Unite in Angola (U.N.A.V.E.M II). Guvernul din El Salvador si Frontul de Eliberare Nationala (F.E.N.) semneaza (31 dec. 1991), prin intermediul bunelor oficii ale secretarului general al O.N.U., un acord de incetare a focului si un tratat de pace, dupa 12 ani de razboi. Consiliul de Securitate tine prima reuniune din istoria sa (31 ian. 1992), la nivelul sefilor de stat si de guvern. In iun. 1992 are loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului, cu participarea a 104 sefi de stat si guvern si alti conducatori (Conferinta, cea mai mare din istorie, adopta „Actiunea 21” – plan de actiune pentru dezvoltarea durabila). Secretarul general Boutros Boutros Ghali publica „Agenda pentru pace” (17 iun. 1992), plan de diplomatie preventiva, de restabilire si mentinere a pacii. La 27 apr. 1993 este declarata independenta Eritreii, in urma unui referendum verificat de O.N.U. cu participarea a 99,5 la suta din electoratul inscris (Eritrea a fost pe urma admisa ca membru al O.N.U. si al Organizatiei Unitatii Africane, azi Uniunea Africana). In mai 1993 alegerile din Cambodgea, supervizata de O.N.U., au drept consecinta elaborarea unei noi Constitutii si instalarea unui guvern democratic, marcind incheierea conflictului ce dura de 15 ani. Are loc la Viena (iun. 1993) Conferinta Mondiala asupra drepturilor omului in timpul Anului International al populatiilor autohtone (1993). La 6 mai 1994 secretarul general publica „Agenda pentru dezvoltare”, plan de actiune al carui scop este de a ameliora conditia umana. Au loc alegeri in Africa de Sud (26-29 apr. 1994) sub supravegherea a 2.527 observatori ai Misiunii de Observare a Natiunilor Unite in Africa de Sud (M.O.N.U.A.S.), care marcheaza sfarsitul regimului de apartheid. Consiliul de Securitate ridica embargoul asupra armelor si altor restrictii impuse Africii de Sud (25 mai), iar la 23 iun. 1994 Africa de Sud isi reia locul in Adunarea Generala, dupa 24 ani de absenta. La 13 sept. 1994 Conferinta Internationala a O.N.U. asupra populatiei si dezvoltarii, reunita la Cairo, adopta un Program de actiune. In oct. 1994 au loc in Mozambic primele alegeri multipartite (27-29 oct.) supravegheate de peste 2.300 observatori internationali. In acelasi an, este adoptat un program de activitate, insotit de manifestari care marcheaza a 50-a aniversare a O.N.U., cu tema „Noi, popoarele Natiunilor Unite... aliate pentru o lume mai buna”. Se reuneste la Copenhaga (mart. 1995) Conferinta mondiala pentru dezvoltare sociala, una dintre cele mai importante reuniuni a conducatorilor politici, pentru a reinnnoi angajamentul de a combate saracia, somajul si excluderea sociala. La 26 iun. 1995 are loc la San Francisco (California) o conferinta de celebrare a celei de a-50-a aniversari de la semnarea Cartei Natiunilor Unite, urmata la 22-24 oct. 1995 de o reuniune speciala cu participarea sefilor de stat si guvern, la sediul O.N.U. din New York. La 10 sept. 1996 Adunarea Generala adopta Tratatul pentru interzicerea completa a experientelor nucleare (Acest tratat, a carui adoptare semnifica o cotitura in istoria eforturilor in materie de dezarmare si de neproliferare, este deschis semnarii la 24 sept.). La 17 dec. 1996 Adunarea Generala alege pentru prima data un reprezentant al tarilor din Africa neagra (Kofi Annan, Ghana), pentru un mandat (1 ian. 1997-31 dec. 2001), reconfirmat la 29 ian. 2001. O.N.U. are 191 de membri (2003), printre care si Romania (din 14 dec. 1955). Cea de-a XXII-a sesiune a Adunarii Generale a ales drept presedinte pe ministrul de Externe al Romaniei, Corneliu Manescu (era pentru prima data in istoria de pana atunci a organizatiei cand un reprezentant al tarilor socialiste era ales in aceasta demnitate). Nu face parte din O.N.U. un singur stat suveran, Vaticanul (care are totusi statutul de observator permanent). In anul 2002 au fost admisi ca membri Elvetia (in urma succesului referendumului din 3 mart. 2002) si Timorul de Est (al 46-lea stat independent al Asiei). Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) are statutul de observator special. Principalele organe ale O.N.U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul. 1. Adunarea Generala este organul reprezentativ al O.N.U. alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor membre (maximum 5 din fiecare tara), investit cu dreptul de a discuta orice problema de competenta organizatiei. Rezolutiile sale au caracter de recomandare pentru statele membre, precum si pentru celelalte organe sau institutii din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite. Se intruneste in sesiuni ordinare anuale, dar si in sesiuni extraordinare sau de urgenta, atunci cand este necesar. Acestea din urma sunt convocate de catre Secretarul General, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii membrilor organizatiei. Ia hotarari cu majoritatea simpla a membrilor prezenti si votanti sau pentru problemele mai importante (admiterea de noi membri, recomandarile pentru mentinerea pacii etc.) si cu majoritate de doua treimi in fiecare sedinta plenara sau in Comisii. Adunarea Generala isi stabileste propriile reguli de procedura si isi alege un presedinte la fiecare sesiune. II. Consiliul de Securitate este principalul organ in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale. Cuprinde 15 membri, dintre care 5 permanenti (R.P. China, Franta, Marea Britanie, S.U.A. si Federatia Rusa, care ocupa locul fostei U.R.S.S.), ce pot exercita dreptul de veto, si 10 nepermanenti, alesi de Adunarea Generala (cate 5 in fiecare an), de regula pentru un mandat de doi ani (in 1962, pentru un an, 1976-1977, 1991-1992 si 2004-2005. Romania a fost membru al Consiliului de Securitate), pe baza principiului repartitiei geografice echitabile. Fiecare membru dispune de un vot. Pentru a se adopta deciziile este suficient un vot favorabil a 9 membri (inclusiv unanimitatea membrilor permanenti). Rezolutiile sale au un caracter obligatoriu. Poate fi convocat la cererea Secretarului general al O.N.U. sau a oricarui stat membru si la lucrarile sale poate participa, fara drept de vot, orice membru al organizatiei. III. Consiliul Economic si Social (C.E.S. sau E.C.O.S.O.C.) promoveaza cooperarea internationala in domeniile economic si social. Este alcatuit din 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru un mandat de 3 ani, pe baza principiului repartitiei geografice echitabile (18 sunt alesi in fiecare an). Rezolutiile sale au caracter de recomandari. Se intruneste anual, principala sa functie fiind de a stabili directiile de actiune si de a coordona agentiile speciale ale O.N.U. Are comisii regionale si pe domenii de activitate. Pentru prima data Romania a fost aleasa membru al E.C.O.S.O.C. pentru anii 1965-1967. IV. Consiliul de Tutela supravegheaza administrarea teritoriilor aflate sub tutela O.N.U. Deoarece ultimul teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (Rep. Palau) si-a declarat independenta (1 oct. 1994), iar altele s-au unificat cu statele vecine, C.T. si-a suspendat oficial activitatea la 1 nov. 1994, urmand ca in viitor sa fie convocat numai in cazul in care va aparea o situatie deosebita. V. Curtea Internationala de Justitie (C.I.J.) este organul judiciar principal al organizatiei, are sediul la Haga (Olanda) si cuprinde 15 judecatori independenti, fiecare de alta nationalitate, alesi cu titlu personal (sau realesi), pentru o perioada de 9 ani, cu majoritate absoluta, de catre Adunarea Generala si de catre Consiliul de Securitate. Statul Curtii este parte integranta a Cartei O.N.U. Curtea rezolva numai litigiile dintre statele care recunosc jurisdictia sa intr-o anumita categorie de dispute. VI. Secretariatul este principalul organ administrativ si executiv al O.N.U. Este condus de Secretarul general, numit de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioada de 5 ani. Are sediul la New York (S.U.A.). Executa programele politice deliberate de celelalte organe ale O.N.U. si are delicata functie de mediere. Au ocupat aceasta functie: Trygve Lie – Norvegia (1946-1952), Dag Hammarskjold – Suedia (1953-1961), U Thant – Birmania (1961-1971,) Kurt Waldheim – Austria (1972-1981), Javier Perez de Cuellar – Peru (1982-1991), Boutros Boutros Ghali – Egipt (1992-1996), Kofi Annan – Ghana (1997-2006) si Ban Ki-Moon – Coreea de Sud (din 2007). In vederea desfasurarii activitatii in bune conditiuni, Adunarea Generala, Consiliul de Securitate si C.E.S. au infiintat numeroase organe subsidiare: Comisii Regionale O.N.U. Pe langa O.N.U. functioneaza 5 comisii regionale, in calitate de centre regionale O.N.U.: – Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.; in engl.: Economic Commission for Europe – E.C.E.); fondata in 1947; sediu: Geneva (Elvetia). Studiaza problemele economice, tehnologice, si de mediu si face recomandari privind solutionarea acestora. Membri: statele europene, precum si Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Canada, Israel si S.U.A. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia si Pacific (C.E.S.A.P.; in engl.: Economic and Social Commission for Asia and the Pacific – E.S.C.A.P.); fondata in 1947 sub denumirea de Comisia Economica pentru Asia si Orientul Apropiat – E.C.A.F.E.; a adoptat actuala denumire in urma reorganizarii din 1974; sediu: Bangkok (Thailanda). Reprezinta singurul forum interguvernamental pentru Asia si Pacific. Acorda asistenta tehnica, servicii de consultanta pe langa guverne, programe de cercetare, pregatire si informare. Membri: statele din Asia si Pacific, precum si Franta, Marea Britanie, Rusia si S.U.A. – Comisia Economica pentru America Latina si Caraibe (C.E.A.L.C.; in engl.: Economic Commission for Latin America and the Caraibbean – E.C.L.A.C.); fondata in 1948; sediu: Santiago de Chile (Chile). Comisia colaboreaza cu guvernele statelor membre in analizarea problemelor economice nationale si regionale si acorda sprijin in elaborarea planurilor de dezvoltare. Coordoneaza programe de asistenta tehnica, cercetare, informare, pregatire a cadrelor si cooperare cu organizatii nationale, regionale si internationale. Membri: statele din America de Sud si zona Caraibelor, precum si Canada, Franta, Italia, Marea Britanie, Spania si S.U.A. – Comisia Economica pentru Africa (C.E.A.; in engl.: Economic Commission for Africa – E.C.A.); fondata in 1958; sediu: Addis Abeba (Ethiopia). Activitatile sale au ca scop incurajarea dezvoltarii economice si sociale, cresterea cooperarii dintre tarile membre si dintre Africa si alte parti ale lumii. Membri: cele 53 de state africane. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia de Sud-Vest (C.E.S.A.V.; in engl.: Economic and Social Commission for Western Asia – E.S.C.W.A.); fondata in 1974 sub denumirea de Biroul Economic si Social al O.N.U. din Beirut; a adoptat actuala denumire in 1985; sediu: Beirut (Liban). Propune strategii si masuri menite sa promoveze cooperarea in domeniul economic si social. Membri: Arabia Saudita, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Iraq, Kuwait, Liban, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Yemen.

AVION (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronava mai grea decit aerul, la care sustentatia este asigurata de suprafata portanta a aripilor si de forta de propulsie creata de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima data de C. Ader (1897). Dupa destinatie, pot fi: a. de transport (pentru pasageri si marfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprafuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism si a. militare (vinatoare, recunoastere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reactie = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fara compresor) si motoare-racheta (in general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.

BERING 1. Vitus Jonassen B. (1681-1741), navigator si explorator danez in serviciul Rusiei. A condus doua expeditii ruse in Kamceatka (1725-1730, 1733-1741 ), in timpul carora a traversat (1728) marea si str. care azi ii poarta numele, ajungind pe tarmul de NV al Pen. Alaska si in Arh. Aleutine. 2. Mare in N Oc. Pacific, intre Pen. Kamceatka, Alaska si Arh. Aleutine, cu tarmuri puternic crestate. Pr. golfuri: Anadir, Norton, Bristol; 2,3 mii km². Ad. max.: 5.500 m; ad. med.: 1.598 m. Salinitate medie: 31,5‰. In ea se varsa fl. Yukon si Anadir. Pescuit. Vinatoare de balene, morse si foci. 3. Str. care desparte Asia de America de Nord, unind apele Oc. Pacific, cu cele ale Oc. Inghetat. Latime: 35-86 km. Ad. min.: 36 m. Ad. max.: 70 m. Inchisa de gheturi multe luni pe an; este strabatuta de curentul rece Oya-Sivo. Printre ins. Diomede trece granita dintre Federatia Rusa si S.U.A. si linia de schimbare a datei. Strabatuta pentru prima data de S.I. Dejnev in 1648, dar denumita in cinstea lui B. (1). 4. Ghetar montan de vale in S Pen. Alaska (S.U.A.), in culmea Chugach-St. Elias. Lungime max.: 203 km (cel mai mare ghetar din America de Nord). Latime max.: 43 km. Supr.: 5,8 mii km². Coboara pina in apele G. Alaska.

BLANQUI [blãki] 1. Jerome Adolphe B. (1798-1854), economist si publicist francez. Adept al liberalismului. Influentat de saint-simonism, a obtinut, ca deputat, pentru prima data in Europa, o legiferare a regimului de munca a copiilor. 2. Louis Auguste B. (1805-1881), revolutionar francez. Frate cu B. (1). Socialist utopist. A participat la revolutiile din 1830 si 1848 si la un mare numar de miscari complotiste; a stat in inchisori c. 40 de ani.

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa in tel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel incat, la atingerea tragaciului, cocosul sa loveasca sau sa miste percutorul. 2. A dota cu o armatura o piesa sau un element de constructie facute din beton, pentru a le da rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi (1). ♦ A stabili prin calcul armatura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima data in serviciu o nava, cu intreg utilajul necesar. – Lat. armare.

AUDITIE, auditii, s. f. Faptul de a audia (2); ceea ce se audiaza. Auditie muzicala. ◊ Expr. (A executa o bucata muzicala) in prima auditie = (a canta o bucata) pentru prima data in fata publicului. [Pr.: a-u-] – Fr. audition (lat. lit. auditio, -onis).

CAUCIUC (‹ fr.) s. n. 1. Produs industrial elastic si rezistent fabricat din latexul unor plante (arbori, arbusti sau liane), mai ales tropicale, sau obtinute pe cale sintetica, utilizat la confectionarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, a garniturilor etc. ♦ C. natural = compus macromolecular al izoprenului obtinut in special din latexul arborelui de c. prin coagulare si uscare. ♦ C. sintetic = produs macromolecular, cu proprietati asemanatoare celor ale cauciucului natural, obtinut prin polimerizarea butadienei sau a derivatilor ei ori prin copolimerizarea lor cu stiren sau cu nitril acrilic. A fost fabricat la scara industriala in 1931 (procedeul Lebedev). ♦ C. vulcanizat = c. obtinut prin tratarea la cald cu sulf a c. brut, care isi pierde astfel proprietatile plastice, devenind elastic. A fost obtinut prima data in 1844, de inventatorul american Ch. Goodyear. 2. Anvelopa.

CALAN, oras in jud. Hunedoara, pe stg. Streiului; 15.024 loc. (1991). Expl. de bentonite (Sintamaria de Piatra), vechi centru siderurgic (1863); produse metalice diverse (tuburi de scurgere, articole sanitare, sobe si masini de gatit, cazane pentru bai, vase emailate etc.); uzina cocsochimica (semicocs in brichete); reparatii de utilaj minier; panificatie. Statiune balneoclimaterica sezoniera, cu ape mezotermale (25-29ºC), bicabornatate, calcice, magneziene. Amintit in documente pentru prima data in 1387 ca sat cnezial. In raza orasului se gasesc doua biserici; cea din satul Streisingeorz (sec. 11), in forme romanice simplificate, cu un tablou votiv din 1409 si cea din satul Strei (sec. 13, cu pictura interioara din sec. 14). Declarat oras in 1968.

CELIUSKIN 1. Semion Ivanovici C. (1700- dupa 1760), navigator polar rus. A explorat tarmul de V a Pen. Taimir (1741) si a atins pentru prima data (mai 1742) capul care azi ii poarta numele. 2. Cap in N Asiei, in Pen. Taimir, situat la 77º45' lat. N si 104º20' long. E; cel mai nordic punct continental al Asiei. Statiune polara (din 1932).

CELULA (‹ fr.; {s} lat. cellula „camaruta”) s. f. 1. (BIOL.) Element constitutiv al organismelor vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu; in interiorul c. se afla organite celulare (condriomul, aparatul lui Golgi etc.), precum si unele formatiuni nepermanente (vacuole, granule etc.). Linga nucleu se afla centrozomul. Diferentele dintre c. animala si cea vegetala sint determinate de natura membranei (protoplasmatica, la animale, si celulozica, la plante), de frecventa si marimea vacuolelor si a granulelor, precum si de prezenta plastidomului in c. vegetala. Variabile ca forma si dimensiuni si diferentiate functional, c. sint sediul unor procese biologice fundamentale. In functie de prezenta si calitatea materialului nuclear, c. sint: procariote (materialul nuclear nu este delimitat de o membrana si au, de regula, un singur cromozom) si eucariote (materialul nuclear este delimitat de o membrana nucleara); c. pot avea un singur nucleu (mononucleare), doi (binucleare) sau mai multi (polinucleare). ♦ Celula-gazda = tip de c. ale carei reactii metabolice sint utilizate pentru a asigura cresterea si reproducerea virusurilor. ♦ Celule plasmatice = tip de c. care se formeaza in cadrul procesului de diferentiere stimulat de antigenul limfocitelor B; in ele, reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat, rolul lui fiind acela de a secreta diferiti anticorpi. 2. C. electrochimica = sistem electrochimic care consta din doi electrozi sau poli legati prin intermediul unui conductor ionic (solutie de electrolit, topitura salina sau solid de obicei oxidic). 3. (ZOOT.) Cavitate hexagonala a fagurelui de ceara, in care albinele depun mierea, cresc puietul sau depoziteaza hrana. Un fagure este alcatuit din 8.000-9.000 de c. 4. (TEHN.) Fiecare dintre compartimentele aproximativ egale care intra in componenta unui sistem tehnic (de ex. c. de siloz, c. de redresare) ♦ C. flexibila (de fabricatie) = structura complexa in procesul de fabricatie ce permite adaptarea succesiunii operatiilor de prelucrare in momentul schimbarii produsului de fabricat, fara modificarea structurii c.; componentele c. sint elemente de automatizare, roboti industriali si mijloace de productie ce actioneaza simultan pentru prelucrarea complexa a produsului. 5. (ELT.) Parte a unei instalatii electrice de distributie care contine echipamentul de inalta tensiune corespunzator unui singur circuit si constituie o unitate distincta. ♦ C. solara = dispozitiv care transforma direct energia radiatiei solare in energie electrica. Au fost produse pentru prima data in 1954. C. fotoelectrica v. fotoelectric. 6. (AV.) Ansamblu format din fuzelajul, aripile si ampenajul unui avion. 7. (INFORM.) C. de memorie = ansamblu de elemente dintr-un dispozitiv de memorie al unui calculator electronic, destinat stocarii unui cuvint de calculator sau a unei parti din acesta (de ex., un octet, un bit). 8. (Dr.) Incapere strimta intr-o inchisoare, folosita pentru izolarea unor arestati sau a unor condamnati la pedepse privative de libertate.

CENAD, com. in jud. Timis; 3.943 loc. (1991). Centru pomicol. Statie de c. f. Vestigii neolitice, din epoca fierului, romana (sec. 2-4) si din perioada migratiilor (sec. 6-12). Pe locul actualei comune a existat in sec. 10-11 asezarea Morisena, mnetionata pentru prima data la c. 1030 (urba Morisena), ca resedinta a lui Ahtum. Se pastreaza vestigiile cetatii Morisena si ale manastirii Sf. Ioan Botezatorul (existenta inainte de 1002).

CHIOAR, veche cetate situata in aproprierea riului Lapus, mentionata pentru prima data in 1368, dar cu o existenta anterioara. Apanaj al voievozilor romani din Maramures si si centru de district din Transilvania medievala. Cetatea si-a perdut din importanta in sec. 18, cazind treptat in ruina. Numita si Cetatea de Piatra.

CIMPULUNG 1. Depr. subcarpatica, tectono-eroziva, la poalele M-tilor Iezer-Papusa, intre Argesel si Bratia, marginita de dealurile Matau si Ciocanul si strabatuta de Riul Tirgului si Argesel. Supr. c.: 100 km². Relief reprezentat prin vai largi, terase si culmi prelungi cu aspect de muscele. Clima blinda (media termica anuala 8ºC). Pomicultura (meri, pruni). Se mai numeste Cimpulung-Muscel. 2. Oras in jud. Arges, in depr. Cimpulung-Muscel; 43.270 loc. (1991). Expl. de argile. Constr. de automobile de teren (ARO) si de motoare auto. Combinat de fibre si fire sintetice. Fabrici de ciment, de incaltaminte, de cherestea si var; morarit si panificatie. Centru pomicol. Muzeu. Monumente: fundatiile unei biserici romanice (sec. 14), corul Bisericii Baratiei (sec. 14), biserica manastirii Negru Voda, ctitorie a lui Basarab I, datind din sec. 14, refacuta de mai multe ori, ruinele palatului domnesc (sec. 17), biserici din sec. 16-18. In sec. 18-19 a functionat aici o scoala de „zugravie”. Mentionat pentru prima data la 1300; aici si-a avut prima resedinta Basarab I, primul domn al Tarii Romanesti. Situat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatura dintre Tara Romaneasca si Transilvania, a fost un insemnat centru mestesugaresc si comercial. In 1521, Neacsu, negustor din C., adreseaza lui Hanas Benkner din Brasov o scrisoare care reprezinta unul dintre primele texte scrise in limba romana care s-a pastrat. Aici au functionat, in sec. 17 si 18, doua scoli. In vara anului 1737, orasul a fost incendiat in timpul luptelor dintre turcii otomani si austrieci. In timpul primului razboi mondial, armata romana a purtat lupte grele in zona orasului (oct.-nov. 1916).

CLARKE [claa], Frank Wigglesworth (1847-1931), geochimist american. A calculat pentru prima data (1889) compozitia chimica medie a scoartei terestre. Op. pr.: „Date geochimice”.

ZINC (‹ fr., gr.) s. n. Element chimic (Zn; nr. at. 30, m. at. 65,39, p. t. 419,4ºC, p. f. 906ºC, gr. sp. 7,13) din gr. II secundara; metal alb-argintiu sau alb-albastrui. Se gaseste in natura sub forma de sulfura (blenda) si carbonat (smitsonita). In combinatii este bivalent. In contact cu aerul se acopera cu o pelicula protectoare de oxid. Se intrebuinteaza in zincare, sub forma de aliaje (ex. alama), la acumulatoarele alcaline, la fabricarea pesticidelor si pigmentilor etc. A fost izolat pentru prima data de chimistul german A.S. Marggraf (1709-1782) in 1776.

IPERITA (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, putin solubil in apa, cu actiune vezicanta; substanta toxica de lupta, foarte persistenta; a fost folosita pentru prima data de germani, in primul razboi mondial, in orasul Ypres (Ieper).

HACKSPILL [akspil], Louis Jean Henri (1880-1968), chimist francez. Prof. univ. la Strasbourg si Paris. Studii privind metalele alcaline si alcalino-pamantoase. A obtinut pentru prima data (1905) cesiul in stare pura si a elaborat noi metode pentru obtinerea borului lichid.

HAIG [heig], Douglas, conte Bemersyde (1861-1928), feldmaresal britanic. Comandant al Corpului 1 Armata (1914), al Armatei 1 (1915) si al Corpului Expeditionar Britanic (1915-1918) in timpul primului razboi mondial. A luat parte la bataliile de pe Somme, de la Ypres si Cambrai (1917), unde a folosit pentru prima data tancurile. Memorii.

RENASTEREA, epoca in istoria Europei, care cuprinde, in linii generale, sec. 14-16, perioada de tranzitie de la societatea medievala la cea moderna. R. a inceput in Italia, unde au aparut mai intai germenii relatiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curand sau mai tarziu, in cadrul societatii medievale, cunoscand deosebiri de la o tara la alta, in functie de etapa istorica si de situatia specifica, de traditie etc. In epoca R., se dezvolta burghezia, incepe emanciparea taranimii, iar nobilimea pierde treptat suprematia economica, pastrandu-si doar preeminenta politico-sociala. Cu exceptia Italiei si a Germaniei, de exemplu, in care faramitarea politica s-a mentinut multa vreme, se formeaza statele centralizate in jurul monarhiei (Franta, Spania, Anglia), care incurajeaza expansiunea comerciala, protejeaza creditul si sprijina industria. In epoca R. au loc marile descoperiri geografice (calatoriile lui Henric Navigatorul, Vasco da Gama, Cristofor Columb, Fernando de Magellan s.a.), care au spart limitele vechii lumi cunoscute, punand bazele comertului mondial si grabind, prin exploatarea noilor teritorii cucerite, procesul acumularii capitalului. Ca urmare a acestor schimbari din economie si din structura sociala, incep sa apara statele nationale moderne, care corespund cel mai bine cerintelor de dezvoltare a relatiilor capitaliste si a noii clase burgheze. Statele moderne cu interesele lor nationale se substituie pe arena europeana celor doua mari entitati cu vocatie universala – Biserica catolica si Imperiul – a caror rivalitate pentru hegemonie dispare. Acestor transformari social-economice si politice profunde le-a corespuns un avant fara precedent si in domeniul culturii, o perioada de inflorire a artei, literaturii, stiintei, gandirii social-politice si filozofice. Purtatorii noii culturi si ideologii, ei, umanistii, au considerat epoca lor o epoca de „renastere” spirituala, intemeiata pe reinvierea culturii antice greco-romane, dupa o lunga perioada de intuneric si de decadere. Umanistii au creat o cultura noua, profana, in centrul careia se afla omul, opusa culturii impregnate de dogmele si invataturile ecleziastice ale societatii medievale. Ascetismului si pesimismului medieval, R. i-a opus o conceptie noua, optimista, despre lume, patrunsa de increderea in om si in natura, de idealul unei fericiri terestre. Invatatii R. au facut elogiul culturii, al studiilor umaniste ca mijloc de innobilare si de desavarsire a omului, au formulat idealul unei dezvoltari multilaterale a personalitatii, a omului universal, intruchipat in figura unor titani ai creatiei si ai actiunii, ca Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Durer. R. a promovat spiritul critic, asezand ratiunea mai presus de credinta si de traditie. Ea a pus bazele stiintelor moderne ale naturii, a initiat istoriografia moderna, intemeiata pe o conceptie laica si pe studiul critic al izvoarelor, a asigurat triumful limbilor „vulgare” in literatura. Stiintele naturii au cunoscut in epoca R. un puternic avant. Din aceasta epoca dateaza inceputurile stiintelor moderne ale naturii, intemeiate pe experiment si pe aplicarea matematicii. Ramurile stiintei care se dezvolta cu precadere sunt: mecanica cereasca si terestra si, in stransa legatura cu ele, disciplinele matematice. Cea mai mare realizare stiintifica a epocii o constituie crearea sistemului heliocentric de catre Copernic, care a dat o lovitura decisiva viziunii traditionale, care plasa Pamantul in centrul Universului. Galilei pune bazele cinematicii, iar Kepler descopera legile miscarii planetelor. In matematica se dezvolta mai cu seama algebra si geometria (Tartaglia, Ferrari, Cardano). In domeniul medicinii, A. Vesalius pune bazele anatomiei moderne, iar M. Serveto descopera circulatia mica a sangelui. Un progres considerabil au inregistrat cunostintele tehnice; se raspandesc armele de foc, de dezvolta considerabil industria textila, mineritul, metalurgia, fabricarea hartiei, constructiile de corabii (in legatura cu exploatarile geografice). Tot din aceasta perioada dateaza inventia tiparului in Europa (sfarsitul sec. 15), a telescopului (sfarsitul sec. 16 si inceputul sec. 17). In filozofie, trasatura caracteristica generala a R. a constituit-o orientarea sa antiscolastica. In cursul sec. 14-15 a predominat reluarea si dezvoltare, potrivit cu conditiile specifice ale epocii, a curentelor filozofice antice. Ganditorii R. au apelat la stoicism pentru a crea o o morala independenta de rigorile preceptelor religioase, bazata cu precadere pe ratiune si pe natura, pentru a proclama triumful omului asupra „Fortunei” („sortii”). Ei au indreptat epicureismul impotriva ascetismului medieval (L. Valla), scepticismul impotriva dogmelor bisericii (Montaigne). Reprezentantii Academiei florentine (Marsilio Ficino, Pico della Mirandola) au pornit de la Platon si neoplatonism pentru a fundamenta teza unitatii dintre om si natura, dintre spirit si corp, cultul frumosului ca intruchipare sensibila a divinului, conceptie care a influentat arta R. Neoaristotelicienii de la Universitatea din Padova au tras chiar concluzii ateiste din doctrina Stagiritului (P. Pomponazzi). Umanistii R. au dezvoltat o noua conceptie despre om, promovand ideea demnitatii omului ca fiinta libera, autonoma, creatoare (Pico della Mirandola, T. Campanella). Conceptiei pesimiste despre om, ca faptura supusa permanent pacatului, i-au opus teza „naturii bune” a omului (Erasm, Rabelais, Vittorino da Feltre), fundamentand astfel pedagogia umanista. In filozofia naturii, conceptia despre insufletirea intregului cosmos exprima, intr-o forma naiva, fantastica, ideea unei materii active, care isi desfasoara prin sine insasi bogatia formelor (G. Bruno); conceptiile magice si astrologice sugerau ideea conexiunii universale (Paracelsus). Filozofia R. culmineaza cu conceptiile legate nemijlocit de stiintele noi ale naturii. Aceste concepte fundamenteaza metodele cercetarii experimentalo-matematice a naturii (Leonardo da Vinci, Galilei), opun finalismului determinismul, formuleaza conceptul modern al legilor naturii (Galilei, Kepler). Formarea statelor nationale s-a oglindit in epoca R. in conceptiile politice care au negat caracterul divin al puterii de stat, marcand emanciparea teoriei politice si juridice de sub tutela teologiei (Machiavelli, Bodin). In epoca R. apar si primele doctrine utopice; ele zugravesc imaginea unei societati viitoare in care proprietatea privata va fi desfiintata (T. Morus, T. Campanella). Istoriografia R. a impus o viziune laica asupra evolutiei societatii, incercand, pe baza studiului critic al izvoarelor, sa detecteze raportul dintre social si individual in desfasurarea procesului istoric (Machiavelli, Guicciardini). Umanismul renascentist a avut ecouri puternice si in tarile Europei Centrale (istoricul A. Bonfini in Ungaria, marele pedagog J.A. Komensky in Cehia, ganditorul A. Modrzewski-Frycz si poetul J. Kochanowski in Polonia etc.). Literatura R. a pus bazele creatiei literare europene moderne. Dante a promovat in opera lui, alaturi de elementele mistico-fantastice, un filon umanist. Creatia prin excelenta satirica la adresa principiilor etice ale societatii medievale a unor scriitori ca Villon sau Chaucer apartine aceleiasi perioade de tranzitie spre modernitate. Petrarca ilustreaza prin versurile sale, pentru prima data in literatura, bogatia eului, Boccaccio opune bigotismului medieval spiritul laic, burghez si popular, exalta dragostea descatusata de prejudecatile ascetice. Lorenzo de Medici, Angelo Poliziano, Luigi Pulci, Lodovico Ariosto si Torquato Tasso au cultivat o poezie a temelor mitologice si cavaleresti impletite cu cele de inspiratie populara, care celebreaza placerea si bucuria de a trai. In Franta, realismul satiric al R. este reprezentat in primul rand de creatia lui Rabelais, strabatuta de un optimism si de un umor de resurse populare. Clemont Marot si poetii Pleiadei au inaugurat o poezie de inspiratie pastorala si contemporana, cu bogate referiri la mitologia greco-romana. In Spania, literatura R. este ilustrata indeosebi prin romanul picaresc, ai carei reprezentanti au fost Mateo Aleman y de Enero, Quevedo y Villegas Francisco Gomez s.a Filonul realist-satiric al literaturii spaniole renascentiste este stralucit valorificat de Cervantes in „Don Quijote”, primul roman al literaturii moderne. Epopeea „Luisiadele” a portughezului Luis de Camoes cuprinde, alaturi de idei cu caracter renascentist, aluzii polemice ale vremii. In Anglia, R. este dominata de personalitatea lui Shakespeare, a carui opera oglindeste dramatic atat crepusculul societatii medievale cat si tensiunile embrionare ale societatii moderne. In Germania, datorita unor conditii specifice, umanismul R. (Ulrich von Hutten, Hans Sachs s.a.) s-a dezvoltat si sub haina reformei religioase in lupta cu Biserica catolica, impunandu-se prin spiritul sau pronuntat popular si prin ideea unitatii nationale. Cartile populare care au circulat in sec. 15-16 („Burghezii din Schilda”, „Doctor Faust” si „Till Eulenspiegel”) au contribuit la raspandirea in mase a spiritului R. In arhitectura, artele plastice si decorative, stilul R. a aparut intai in Italia in sec. 15. In concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat dupa modelul operelor clasice greco-romane, dar fara a le copia, au detinut un rol hotarator. Viziunea unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structura a imaginilor artistice si orientarea lor spre oglindirea realitatii obiective si concrete, spre figurarea spatiului real. Cunoasterea artistica si cea stiintifica se impletesc in activitatea multor creatori de seama (L.B. Albertini, Leonardo da Vinci, A. Durer s.a.). Incercand sa patrunda legile frumusetii (de structura, proportii, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea stiintelor ajutatoare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistica etc.). In aprecierea operelor de arta, principalele criterii aveau in vedere claritatea, echilibrul si armonia ansamblului. In epoca R., rolul artistului a evoluat de la cel al mestesugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semneaza opera, proclamandu-si astfel individualitatea artistica. Sculptura si pictura se desprind de arhitectura si, pe langa arta monumentala (pictura murala si decoratiile sculpturale), se dezvolta pictura de sevalet si sculptura de postament. Desenul este apreciat ca opera de sine statatoare, iar gravura cunoaste o mare raspandire, raspunzand prin posibilitatea de multiplicare, ca si textul tiparit in noile tipografii, necesitatilor publicului numeros al oraselor. In Italia, R. cuprinde urmatoarele perioade: Prerenasterea (sec. 14), R. timpurie (sec. 15), R. (c. 1500-1530), R. tarzie (sfarsitul sec. 16) si are urmatoarele centre principale: in sec. 15 numeroase scoli locale la Florenta, Siena, Venetia, Padova, Urbino etc., iar in sec. 16 la Roma si Venetia. Arhitectura R. se caracterizeaza prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanta orizontala si zidurile pline. In sec. 15 s-au adoptat (prin renumitii arhitecti L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc. In sec. 16 s-a dezvoltat tema planului central cu elevatie piramidala (D. Bramante, Michelangelo), desavarsindu-se compozitia ritmica a fatadelor (ex. Palatul Pitti din Florenta). In sculptura, opera lui Donatello rezuma evolutia artei sec. 15, de la statuile care impodobeau biserica, la portretul laic si monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopa della Quercia, Verocchio, Luca della Robbia s.a.). In sec. 16, Michelangelo realizeaza deplina dezvoltare a sculpturii de ronde-bosse. In pictura, trasaturile innoitoare din creatia lui Giotto sunt dezvoltate, la inceputul sec. 15, in pictura murala de florentinul Masaccio, alaturi de Fra Angelico, Uccello etc., apoi, in a doua jumatate a sec., de Piero della Francesca, Mantegna, Botticelli, Signorelli etc., iar pictura de sevalet este ilustrata cu precadere la Venetia (familia Bellini). In sec. 16, apogeul picturii R. este atins in operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarotti (ultimul lucrand mai ales la Roma) si in cele ale venetienilor Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto. Artele decorative au atins un inalt nivel artistic (matasurile si catifele venetiene si genoveze, majolica din Faenza sau din Urbino, sticlaria de Murano etc.). Evolutia generala a stilului a fost de la simplitate (sec. 15) spre fast si maretie (sec. 16). In Tarile de Jos, inceputurile R. au loc in sec. 15 in pictura fratilor Van Eyck, a lui Memling etc. In arhitectura si in decoratie persista inca stilul gotic. In sec. 16, sub influenta artei italiene, ia nastere curentul romanist, cei mai de seama pictori raman insa credinciosi traditiilor populare locale, folosindu-le in largirea tematicii sau in crearea unei viziuni artistice moderne (H. Bosch, Pieter Brueghel cel Batran, Lucas van Leyden). In Germania, R. a avut loc la sfarsitul sec. 15 si in prima jumatate a sec. 16 numai in cateva orase, printre care Nurnberg. In arhitectura, in sculptura si in decoratie, fondul traditional gotic este asimilat in noua structura constructivista renascentista. In pictura, limbajul gotic expresionist ramane determinant in opera lui A. Durer, H. Holbein cel Tanar si L. Cranach se remarca o eliberare sub semnul tendintei de laicizare. Gravura are un rol major in concretizarea noilor conceptii artistice, opera lui A. Durer fiind in aceasta privinta reprezentativa. In Franta, arta R. se dezvolta abia in sec. 16 la Curtea regala, primele ei elemente apar in miniaturile lui Fouquet (sfarsitul sec. 16). Castelele de pe Loara reprezinta sinteze intra traditia gotica si influenta italiana, asimilata treptat in cadrul scolii de la Fontainebleau. Apare stilul original al R. franceze (aripa palatului Louvre, construita de arhitectul P. Lescot, si opera sculptorului J. Goujon). In artele plastice se remarca portretul (in sculptura G. Pilon, in desen si in pictura Jean si Francois Clouet s.a.). In artele decorative capata o mare dezvoltare tapiseria si ceramica (B. Palissy). In Spania, influenta artei italiene s-a manifestat direct, prin import de opere de arta, sau prin formarea unor artisti locali (Juan de Juanes, Alejo Fernandez etc.). In tarile din centrul si rasaritul Europei, stilul R. se manifesta mai ales in arhitectura. In Polonia este reprezentat prin Castelul Wawel din Cracovia (1507-1563) si prin capela funerara a lagełłonilor, capodopera a R. polone, prin loggia primariei din Poznań etc. In Cehia prin Pavilionul Belvedere din Praga, in Ungaria prin vestigiile palatului lui Matei Corvin de la Buda, iar in Rusia prin unele elemente integrate unor constructii din Kremlinul Moscovei, ca Palatul cu fatete dupa modelul Palatului diamantelor din Ferrara. In muzica, R. incepe in sec. 14, prelungindu-se pana spre sfarsitul sec. 16. Influenta R. se manifesta pentru prima oara in Italia, in „Ars nova florentina”, in care stilul polifonic devine caracteristic si pentru lucrarile laice, iar muzica, emancipandu-se de comandamentele ecleziastice, devine expresia sentimentelor laice. Poezia lirica a lui Dante si Petrarca e talmacita in muzica de Fr. Landino, Ghirardello, G. da Cascia etc. Forma muzicala predominanta este madrigalul. In Franta, P. de Cruce, G. de Machault, Cl. Janequin, Cl. de Jeune, G. Costeley sunt reprezentantii cei mai de seama ai spiritului R. In scoala franco-flamanda, in special compozitorii de origine franceza sunt exponentii idealului estetic al R., intruchipat in chansonul francez. O pregnanta nota individuala caracterizeaza influenta R. in lucrarile maestrilor stilului cromatic (L. Marenzio, G. di Venosa si C. de Rore). In muzica scolii venetiene (Andrea si Giovanni Gabrielli si A. Willaert) se observa diminuarea rolului polifoniei in favoarea armoniei. Palestrina si O. di Lasso (care a activat si in Germania, alaturi de H.L. Hassler), reprezentand culmea polifoniei vocale, exprima atat in lucrarile laice, cat si in cele liturgice, in modul cel mai cuprinzator, umanismul R. In epoca R. apar primele suite si sonate instrumentale. R. tarzie cunoaste aparitia genului inovator al operei, iar in domeniul muzici corale de ample proportii, cantata si oratoriul. In Tarile Romane, R. s-a manifestat prin umanismul transilvanean (sec. 15-16), iar mai tarziu in Moldova si in Tara Romaneasca, prin marii carturari din sec. 17 si inceputul sec. 18, umanismul romanesc, avand trasaturi specifice, generate de caracterul sau mediat si tardiv. Prin mijlocirea inaltului cler si a marii nobilimi, aflate in stranse relatii cu Roma, R. a influentat puternic arhitectura transilvaneana. Caracteristic stilului R. este capela Lazoi a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia. In acelasi stil au fost transformate, in sec. 16, si castele nobiliare. S-au construit pe plan dreptunghiular, cu curte interioara, castelele din Vintu de Jos, Cris si Sanmiclaus, cel din urma avand doua loggia suprapuse, formate din arcade in semicerc. Casele burgheze din orase au adoptat formele noi in special in decoratia portilor si a ferestrelor (casa Gollner din Sibiu, casa Halphard din Cluj s.a.).

DACIA, denumirea terit. locuit in Antic, de populatia geto-daca, corespunzand aproximativ terit. locuit apoi de romani. Mentionati pentru prima data in opera lui Herodot cu prilejul relatarii conflictului lor cu regele persan Darius I (514 i. Hr.), getii, „cei mai viteji si mai drepti dintre traci“, sunt prezentati in izvoare istorice mai tarzii (sec. 4— 2 i. Hr.) ca fiind organizati in uniuni de triburi raspandite pe intreg spatiul carpa¬to-danubian. Astfel, uniunea de triburi a geto-dacilor nord-dunareni opune rezistenta, in 335 i. Hr., lui Alexandru cel Mare in timpul expeditiei organizate de acesta in N Dunarii. Formatiunea condusa de Dromichaites obtine victorii (intre anii 300 si 292 i. Hr.) asupra suveranului macedonean Lisimah. Alti regi geti, de la N Dunarii de Jos, Zalmodegikos si Rhemaxos (la sfarsitul sec. 3 i. Hr. si inceputul sec. 2 i. Hr.), exercita asupra orasului grecesc Histria un protectorat militar si politic. Un alt conducator al unei uniuni tribale dacice din E Transilvaniei (si, probabil, S Moldovei), Oroles, lupta impotriva bastarnilor patrunsi la rasarit de Carpati, impiedicandu-i sa-si extinda stapanirea. In sec. 1 i. Hr., pe terit. D. ia fiinta statul geto-dacilor, al carui fauritor este Burebista. Creand o vasta stapanire (arhe) care ocupa un spatiu ce se intindea de la Dunarea Mijlocie pana la Haemus (M-tii Balcani) si Marea Neagra si dispunand de o puternica forta militara, Burebista a desfasurat o politica activa, purtand razboaie victorioase impotriva celtilor (boiii, taurisci, scordisci) din V Daciei si supunand cetatile grecesti vest si nord-pontice (Apollonia, Mesembria, Dionysopolis, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia) si intervenind in razboiul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.). Infrangerea acestuia din urma a ridicat in fata statului geto-dac pri¬mejdia ofensivei romane pregatite de Cezar. Este perioada cand incepe o vasta activitate de ridicare a unor puternice centre fortificate sau de refacere a altora mai vechi, amplasate pe inaltimi, promontorii izolate ori piscuri, cu o buna pozitie strategica, greu accesibile si utilizand la maximum configuratia terenului respectiv. Centrul din M-tii Orastiei, vasta zona de c. 200 km², a fost organizat intr-un sistem de fortificatii unic in felul sau in intreaga Europa. La realizarea acestei constructii au participat arhitecti si mesteri greci adusi de Burebista din orasele de pe malul Pontului Euxin. Descoperirile monetare atesta legaturi comerciale vaste, pana in spatiul Mediteranei rasaritene, in lumea greaca si romana. Marea bogatie de materiale arheologice cat si diversitatea lor pledeaza nu numai pentru o remarcabila prosperitate a societatii geto-dace din sec. 1 i. Hr.—1 d. Hr., dar si pentru afirmarea ideii ca in aceasta vreme stadiul primitiv, satesc al ase¬zarilor fusese depasit, unele incepand sa evolueze treptat spre aglomerari de tip urban. Multe dintre cetati aveau si rolul de centre religioase (dupa cum dovedesc edificiile de cult descoperite la Popesti, Pecica, Piatra Craivii etc.); centrul principal religios al geto-dacilor se afla insa pe muntele Kogaionon, identificat ipotetic cu Dealul Gradistii (Gradistea Muncelului), unde se afla azi ruinele sanctuarelor Sarmizegetusei si care a fost, probabil, capitala a statului dac din vremea lui Decebal. Impotrivindu-se tendintelor descentralizatoare ale nobilimii geto-dace, Burebista a fost inlaturat de la tron prin violenta (44 i. Hr.), iar intinsa sa stapanire destramandu-se temporar. Nucleul statului geto-dac intracarpatic a continuat sa existe, marele preot Deceneu, sfetnicul si cel mai apropiat colaborator al lui Burebista, asumandu-si si functia de rege al D. Dintre succesorii sai, pana la venirea la tron a lui Decebal, izvoarele atesta pe Comosicus, Scorilo si Duras-Diurpaneus. In celelalte reg. ale D. au existat in aceasta vreme formatiuni politice mai mici, precum cele conduse de Cotiso (probabil in Oltenia si Banat), Dicomes (in Campia munteana sau Moldova), Roles, Dapyx si Zyraxes (in Dobrogea). Timp de un secol si jumatate geto-dacii au luptat impotriva expansiunii romane, dar n-au putut impiedica cucerirea Dobrogei (28 i. Hr.) si, in sec. 1 d. Hr., pustiirea repetata a S Munteniei prin deplasarea fortata la S Dunarii a unor grupuri importante de geto-daci. In fata pericolului tot mai amenintator, cele mai multe triburi dacice s-au unit din nou, la sfarsitul sec. 1 d. Hr., formand un stat puternic condus de Decebal (87— 106). In timpul acestuia, D. a cunoscut epoca de maxima dezvoltare economica, politica si militara. Strateg talentat si diplomat iscusit, Decebal a organizat dese atacuri impotriva romanilor in S Dunarii, agravand conflictele cu acestia si declansand razboaiele din vremea lui Domitian si Traian. In cele din urma, geto-dacii au fost infranti in cursul celor doua razboaie daco-romane (101—102 si 105—106), iar regatul dac a fost desfiintat, o mare parte a terit. sau fiind transformat (106) in prov. romana. D. romana, denumire a prov. constituite in 106, dupa cucerirea D. de catre romani. Ramas pentru o vreme in D. dupa terminarea luptelor, Traian a creat din Transilvania (cu exceptia partii de SE), din Banat si din jumatatea apuseana a Olteniei o noua prov. romana imperiala de rang consular, administrata de imparat printr-un imputernicit al sau, cu titlul oficial de legatus Augusti pro praetore. S Moldovei, Muntenia, E Olteniei si reg. de SE a Transilvaniei au fost anexate prov. romane Moesia Inferior, primul guvernator al D. a fost Decimus Terentius Scaurianus, in timpul carmuirii caruia (106—111) a fost intemeiat si primul oras din D. romana, capitala prov., Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, careia ulterior i se va adauga si vechea denumire de Sarmizegetusa. Trupele romane (legiuni si unitati auxiliare), destul de numeroase, lasate in D. (legiunile XIII Gemina, I Adiutrix, IV Flavia Felix) erau masate in marea lor majoritate la granita de N si NV a prov. In 118—119, imparatul Adrian, dupa ce a reprimat o rascoala a populatiei autohtone si a respins atacurile sarmatilor, a efectuat prima impartire ad-tiva a prov. in: D. Superior (alcatuita din Banat si Transilvania) cu centrul la Apulum (azi Alba Iulia) si D. Inferior (alcatuita din Oltenia si SE Transilvaniei) cu centrul la Romula (azi Resca, com. Dobrosloveni, jud. Olt). Au fost pastrate sub observatie S Moldovei si Muntenia, romanii mentinandu-si aici doar unele capete de pod prin care controlau in continuare intregul terit. Granitele celor doua D. au fost puternic fortificate prin castre si castele. In 123, vizitand a doua oara D., Adrian a efectuat a doua impartire ad-tiva creand trei unitati: D. Porolissensis (reg. aflata la N de raul Aries si de cursul superior al Muresului pana la M-tii Mesesului si cursul raului Somes) cu centrul la Napoca (azi Cluj-Napoca), D. Superior cu centrul la Apulum (azi Alba Iulia) si D. Inferior cu centrul, probabil, la Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin). Trupele tuturor celor trei unitati ad-tive alcatuiau armata D. (exercitus Daciae), aflata sub comanda superioara a legatului imperial. Organizarea ad-tiva a D. din vremea lui Adrian s-a mentinut pana in anii 167—169, cand pe cea mai mare parte a D. Inferior a fost creata D. Malvensis, cu centrul la Malva (Romula). In provincia astfel organizata si aparata, incepand chiar din vremea lui Traian s-au asezat numerosi colonisti, veniti din toate partile Imperiului („ex toto orbe Romano“). Romanii au adus in D. formele de viata si de organizare administrativa proprii civilizatiei si culturii lor superioare, astfel ca in cei 165 de ani, cat a durat stapanirea Romei la N Dunarii, istoria noii prov. s-a impletit strans cu cea a lmp. Roman. In epoca romana, D. a cunoscut o deosebita dezvoltare economica si culturala. Au inflorit mestesugurile, mineritul, agricultura, constructiile; s-au construit drumuri, iar circulatia marfurilor s-a intensificat. S-au dezvoltat artele si s-a extins folosirea scrisului. Au fost intemeiate o serie de orase noi, dintre care Napoca, Apulum, Drobeta, Dierna, Ampelum, Ulpia Traiana, Romula, Porolissum, Potaissa, Tibiscum au primit, pe rand, datorita dezvoltarii lor urbane, rangul de municipium si colonia. Orase si targuri s-au nascut si din canabaele civile care se formau in jurul castrelor. Coloniile si municipiile aveau o administratie autonoma cu magistraturi similare celor de la Roma, insa marea majoritate a populatiei traia in mediul rural, in acele vici si pagi, raspandite pe tot cuprinsul prov. Dupa impartirea D. in trei unitati administrative, un cult imperial se oficia, la Ulpia Traiana, de catre un preot de grad superior cu prilejul unui concilium provinciarum Daciarum trium, la care se adunau delegati din toata prov. pentru a discuta probleme admi¬nistrative, economice si religioase de interes comun. Edictul emis de Caracalla (212), generalizand dreptul de cetatenie romana, a nivelat diferentele dintre colonistii romani, privilegiati, si marea masa a locuitorilor. Criza lmp. Roman din sec. 3 a avut aceleasi forme de manifestare si in D. Pentru a face fata repetatelor atacuri ale populatiilor barbare, care devastau provincia, lmp. Roman a fost in cele din urma nevoit, spre a intari cu trupe linia Dunarii, sa-si retraga din D. armata si administratia. Astfel, in 271 Aurelian a creat la S Dunarii o prov. noua cu acelasi nume (ulterior impartita in D. Ripensis si D. Mediterranea). Descoperirile arheologice facute in castre, orase, asezari si necropole, marele numar de trupe auxiliare formate in sec. 2—3 din daci, ca si numele dacice din inscriptii dovedesc persistenta populatiei autohtone sub stapanirea romana. Deosebit de semnificative in acest sens sunt necropolele bastinasilor geto-daci de la Soporu de Campie (jud. Cluj), Obreja (jud. Alba), Locusteni (jud. Dolj) si Enisala (jud. Tulcea). Vietuind in strans contact cu colonistii, dacii s-au roma¬nizat. Populatia daco-romana de limba latina rezultata din coexistenta autohtonilor si a colonistilor romani a ramas pe loc dupa retragerea armatei si a administratiei romane, legaturile economice, spirituale si chiar politice cu Imp. Roman ramanand neintrerupte. Cand, in sec. 4, crestinismul a devenit religie oficiala a Imp. Roman, adeptii noii religii, existenti in D. inca din sec. 2—3 d. Hr., s-au organizat in comunitati crestine, consolidand o data mai mult romanitatea nord-dunareana. Populatia daco-romana de limba latina, pastrand traditiile civilizatiei romane superioare, a iesit invingatoare din confruntarea cu numeroasele populatii care au strabatut in sec. 3—10 aceste terit., constituind componenta fundamentala in procesul de etnogeneza a romanilor.

HALIMA, carte populara alcatuita din fragmente ale colectiei de povestiri si basme arabe cunoscute sub titlul de „O mie si una de nopti”, imbogatita si cu alte povestiri si fabule orientale, traduse sau apocrife, din culegerea „O mie si una de zile” de Petis de la Croix. Realizata pentru prima data in lb. neogreaca (Aravicon Mithologhicon), la mijlocul sec. 18, aceasta selectie primeste numele de H. (inlocuindu-se cu aceasta numele povestitoarei Seherezada) si va fi tradusa, localizata si raspandita in numeroase manuscrise roman esti din a doua jumatate a sec. 18 si inceputul sec. 19. Prima versiune integrala in limba romana, datata 1783 si atribuita monahului Rafail de la manastirea Hurez, a fost tiparita de I. Gherasim Gorjanu, in patru vol., intre 1835 si 1838 („Halima sau povestiri mitologhicesti arabesti”).

CRECY-EN-PONTHIEU [cresi-ã-potio], localit. in N Frantei (Picardia); 1,6 mii loc. (1982). Aici, la 26 aug. 1346, in timpul Razboiului de 100 de Ani, oastea franceza a regelui Filip VI a fost infrinta de cea engleza, condusa de Eduard III. In aceasta lupta au fost folosite pentru prima data in Occident armele de foc.

SATURN 1. (In mitologia romana) Vechi zeu al agriculturii si viticulturii. Identificat cu Cronos din mitologia greaca. A guvernat in Latium, in epoca mitica de aur. Celebrat in luna dec., la Saturnalii, cand sclavii erau serviti de stapanii lor. 2. Planeta a sistemului nostru solar, vazuta pe cer ca un astru de marimea intai. Numita asa dupa zeul roman S. (1). Diametru: 121.000 km (mai turtita la poli). Se afla la 1.430 mil. km departare de Soare. Revolutie: 29,5 ani. Rotatie: 10 h 14 min. Atmosfera de metan si de hidrogen; se considera ca temperatura suprafetei este de -150ºC. Prezinta anotimpuri analoge celor terestre. Are zece sateliti, primul dintre ei, Titan, fiind descoperit de C. Huygens (1655). Particularitatea sa o constituie inelul (observat prima data de Galilei in 1610 si explicat de Huygens in 1662), concentric, foarte plat (grosimea sub 20 de km), avand diametrul interior de c. 150.000 km, cel exterior de c. 278.000 km si alcatuit din corpuri mici si din pulberi care graviteaza in jurul planetei, rotindu-se rapid pe orbite circulare. In anii 1980 si 1982 date importante despre S. au fost transmise de sondele spatiale Pionier II si Voyager 2. 3. Statiune balneoclimaterica estivala in jud. Constanta, pe tarmul Marii Negre, in complexul de statiuni Mangalia-Nord. Cuprinde numeroase hoteluri, vile, restaurante si baruri. 4. Racheta in trepte, dezvoltata de S.U.A. incepand din 1958; a fost utilizata pentru prima oara in 1961.

JURASIC (‹ n. pr. Jura), a doua perioada a Mezozoicului, care se considera ca a durat 33 mil. de ani. Petrografic, se caracterizeaza prin toate tipurile de facies, de la cele continentale la batiale si abisale. Flora este reprezentata prin gimnosperme si prin aparitia angiospermelor. In cadrul faunei exista toate clasele si ordinele de vertebrate si de nevertebrate; la sfarsitul J. apar pasarile cu caracter primitiv (Archaeopteryx) iar mamiferele sunt reprezentate numai prin cateva tipuri inferioare de marsupiale sau de multituberculate. Miscarile orogenice au fost slabe, intensificandu-se in J. superior, fiind insotite de activitate vulcanica. Se diferentiaza pentru prima data trei zone climatice: boreala, ecuatoriala si australa. In depozitele din J. se gasesc zacaminte de fosfat de calciu, oolite, feruginoase, limonit, hematit etc. J. se imparte in: J. inferior (Liasic), J. mediu (Dogger) si J. superior (Malm).

CUVIER [cuvie], Georges (1769-1832), zoolog si paleontolog francez. A formulat legea corelatiei organelor, a clasificat pentru prima data mamiferele, pasarile, amfibiile si pestii in grupul vertebratelor. E explicat disparitia unor grupe de animale si aparitia altora in trecutul geologic al Pamintului prin teoria cataclismelor si a pus bazele anatomiei comparate.

LUNA (‹ lat. luna) s. f. I. (Cu regim de nume propriu) Satelitul natural al Pamantului, de forma aproape sferica, avand diametrul de 3476 km. Masa: 7,35 x 10²² kg (1,23% din cea a Pamantului). Distanta medie de la Pamant 384.000 km (356.000 la perigeu si 406.700 pa apogeu). L. are o miscare de revolutie in jurul Pamantului a carei durata este egala cu durata de rotatie in jurul propriei axe, astfel explicandu-se de ce prezinta aceeasi fata de Pamant. L. se vede pe cer datorita reflectarii luminii primita de la Soare. Accelerarea gravitatiei este de sase ori mai mica decat cea terestra. Perioada siderala a L. este de 27,321661 zile solare medii, iar cea sinodica de 29,3506 zile solare. Relieful L. este accidentat datorita numarului mare de cratere de provenienta meteoritica. Temperatura la suprafata L. variaza intre c. 130ºC pe partea insorita si c. -150ºC pe partea umbrita. In 1959, satelitul sovietic „Luna 2” a atins pentru prima data suprafata L. Prima aselenizare a fost realizata de statia sovietica „Luna 9”, la 31 ian. 1966, urmata de statia americana „Surveyor 1”, la 30 mai 1966. La 21 iul. 1969, cosmonautul american Neil Armstrong, comandantul navei cosmice „Apollo 11”, a facut primii pasi pe Luna. II. 1. Iluminare produsa de Luna pe Pamant, prin reflectarea luminii Soarelui; aspect al Lunii, faza a acesteia. ◊ L. noua = momentul cand Luna este in conjunctie cu Soarele si se vede o mica portiune din suprafata sa iluminata de acesta; aspectul Lunii in acest moment. L. plina = momentul cand Luna este in opozitie cu Soarele si se vede intregul sau disc iluminat de soare; Luna vazuta in intregime. V. patrar, crai-nou. ◊ Expr. A trai in luna sau a fi cazut (parca) din luna = a nu sti ce se petrece in jurul sau, anu fi la curent; a fi rupt de realitate. ♦ Timpul cat Luna se afla pe cer. ♦ (Adjectival) Foarte curat, stralucitor. (Adverbial) Parchetul lustruit luna. III. S. f. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Lunii in jurul Pamantului; lunatie. ◊ L. d*********a v. d********c. 2. Fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durata de 28 pana la 31 de zile. ◊ Loc. Pe luna = lunar (1). Cu luna = cu plata lunara.

ROUX [ru], Pierre Paul Emile (1853-1933), bacteriolog francez, elev al lui L. Pasteur, sub indrumarea caruia a studiat rabia. Director al Institutului Pasteur (1904-1933). Lucrari privind imunologia si serologia. A descoperit (1890), impreuna cu A. Yersin, e*******a difterica si a aplicat pentru prima data seroterapia difterica (1894). M. de onoare al Acad. Romane (1911).

SALCANTAY, varf in C********a Oriental (m-tii Anzi), in partea central-sudica a statului Peru, la NV de Cuzco; 6.271 m. Escaladat pentru prima data in 1952.

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

SANTA BARBARA, oras in S.U.A. (SV Californiei); 89,5 mii loc. (2000), situat pe tarmul str. Santa Barbara (care desparte litoralul Californiei de ins. S.B. din arh. Channel). Statiune balneara. Universitate (1946). Vizitat pentru prima data de Sebastian Vizcaino (1602). Intemeiat in 1782 de spanioli, oras din 1850.

PAX (in mitologia romana), zeita adorata pentru prima data ca personificare a pacii (de la lat. pax, pacis, „pace”) de catre imparatul Augustus.

PACIFIC, Oceanul ~, cel mai intins si mai adanc ocean al Pamantului, limitat de peninsulele Alaska si Ciukotka (la N), de Asia si Australia (la V), Americile de Nord si de Sud (la E) si Antarctida (la S). Comunica cu Oc. Arctic prin str. Bering, cu Oc. Atlantic prin str. Drake, str. Magellan si Canalul Panama, iar cu Oc. Indian prin marile si stramtorile din Arh. Malaez. In S comunica larg cu Oc. Indian si Oc. Atlantic. 165,3 mil. km² (179,7 mil. km² cu marile marginase – c. 50% din Supr. Oc. Planetar). Volum: 707,6 mil. km³ (iar cu marile marginase 723,7 mil. km³). Salinitatea medie: 34,9‰, max.: 36,5‰ si minima: 32‰. Temp. apei este in febr. 28ºC la Ecuator si -1ºC la lat. mari, iar in aug. 29ºC la Ecuator si +8ºC in N si 0ºC in S. Se intinde de la N la S pe 15,8 mii km, iar de la V la E pe 19,5 mii km. Ad. medie: 3.028 m; ad. max.: 11.033 (fosa Marianelor, cea mai mare adancime oceanica). Tarmuri abrupte insotite de lanturi muntoase. Paralel cu tarmurile vestice se intind siraguri de insule ce delimiteaza mari marginale. Regiunea sa periferica cuprinde zone cu seismicitate puternica si activitate vulcanica intensa („Cercul de foc al Pacificului”) si cu gropi abisale. In centru si SV se afla numeroase insule care formeaza Oceania, iar in partile marginale in N ins. Aleutine, in V Kurile, Sahalin, arhipelagul japonez, arh. Filipine, Noua Guinee, Noua Zeelanda, in E arh. Galapagos. Relieful fundului cuprinde cel mai mare numar de munti submarini (c. 1.400), in cea mai mare parte de origine vulcanica, formand o dorsala cu o latime considerabila si cu inaltimi de 2.000-3.000 m deasupra nivelului general al fundului; alt. max. se afla in partea de E a arh. Tonga, respectiv de 8.325 m, varful muntelui aflandu-se la 365 m sub nivelul apei. In alte cazuri, varfurile muntilor se ridica deasupra nivelului apei, aparand la suprafata ca insule vulcanice (ex. Mauna Kea, in Hawaii atinge 4.205 m deasupra nivelului marii) sau se afla la mica adancime, in jurul lor formandu-se insule coraligene. Curentii formeaza doua circuite: in emisfera nordica Curentul Ecuatorial de N, Kuroshivo (Kuroshio), Curentul P. de N si Curentul Alaskai – curenti calzi si Oyashivo (Oyashio), Kamceatka si Curentul Californiei – curenti reci; in emisfera sudica Curentul Ecuatorial de S, Curentul Australiei de E – curenti calzi si Curentul P. de S, Curentul Perului (Humboldt) – curenti reci. In zona ecuatoriala se formeaza contracurentii ecuatoriali de N si de S. Un fenomen natural aparte, care se manifesta in partea central-sudica a P., este El Nino. Strabatut de importante cai de navigatie. Principalele porturi: Vladivostok, Vancouver, San Francisco, Los Angeles, Valaparaiso, Shanghai, Sidney. Flora si fauna bogata si variata. Importante zone de pescuit (c. 60% din cantitatea de peste de peste pescuit pe glob). P. a fost descoperit la 29 sept. 1513 de conchistadorul spaniol Vasco Nunez de Balboa, in urma expeditiei de traversare a istmului Panama, care l-a numit Mar del Sur (Marea Sudului). Traversat pentru prima data de Magellan, care i-a atribuit numele Mar Pacifico(Marea Linistita). Este strabatut de meridianul de 180º, care constituie (cu mici abateri legate de impartirea administrativa a arhipelagurilor) linia internationala de schimbare a datei. – Batalia din ~, ansamblul operatiunilor militare duse in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial intre Japonia si S.U.A., asistata de aliatii ei (1941-1945).

INGRIJIRE, ingrijiri, s. f. Actiunea de a (se) ingriji si rezultatul ei. I. 1. Grija purtata unei fiinte, unui lucru; solicitudine. ◊ Personal de ingrijire = personal care se ocupa de curatenia dintr-o institutie. ◊ Expr. A da primele ingrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav etc. 2. Bagare de seama, atentie. II. (Inv.) Ingrijorare, teama. – V. ingriji.

primaT³, primati, s. m. Cel mai inalt grad in vechea ierarhie a bisericii ortodoxe si catolice. ◊ (Adjectival; in sintagma) Mitropolit primat = (in trecut) titlu dat primului mitropolit al unei tari; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

OBSERVARE, observari, s. f. 1. Actiunea de a observa si rezultatul ei. ♦ (Rar) Observatie (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executata asupra inamicului si a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, in scopul obtinerii unor date. 3. prima faza a cercetarii statistice, care consta in inregistrarea unitara a datelor privind caracteristicile unitatilor unei colectivitati statistice. – V. observa.

LOGOGRAF, logografi, s. m. Denumire data primilor istorici greci care incercau sa reconstituie istoria triburilor si a oraselor grecesti pe baza legendelor si a cronicilor. – Din fr. logographe.

SALVARE, salvari, s. f. 1. Actiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, fiinta, circumstanta salvatoare. 2. Serviciu medical destinat sa dea primul ajutor accidentatilor sau bolnavilor care au nevoie de o interventie medicala urgenta. ♦ Vehicul special amenajat care transporta accidentati sau grav bolnavi la o institutie spitaliceasca de urgenta; ambulanta. – V. salva.

SANITAR, -A, sanitari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se refera la sanatate, privitor la sanatate; (despre legi, masuri, servicii etc.) destinat ocrotirii si ingrijirii sanatatii publice. Serviciu sanitar. ♦ Punct sanitar = cea mai mica unitate de asistenta medicala, functionand in intreprinderi sau in locuri de munca izolate. Agent sanitar (si substantivat, m.) = persoana din cadrul personalului medical mediu al unui spital sau al unui serviciu medical, care se ocupa (in mediul rural) cu ingrijirea bolnavilor, cu executarea masurilor de dezinfectie in cazuri de epidemii etc. Spirt sanitar = spirt folosit ca dezinfectant extern, impropriu pentru baut. 2. S. m. Soldat instruit pentru a da primul ajutor ranitilor si a se ingriji de ridicarea si transportarea lor de pe campul de lupta. – Din fr. sanitaire.

OARA s. data. (prima ~.)

ALFA m. invar. 1) Nume dat primei litere a alfabetului grecesc. ◊ De la ~ si omega de la inceput pana la sfarsit. A fi ~ la omega a fi factorul principal. 2) fiz.: Particula ~ particula care consta din doi protoni si doi neutroni. /<ngr. alfa

OARA ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. in componenta numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile cand se produce o intamplare sau un fapt care se repeta; data. prima ~. A treia ~. De cinci ori. ◊ Ori de cate ori de fiecare data. /<lat. hora

VIZIR ~i m. inv. Demnitar in Imperiul Otoman si in alte tari musulmane. ◊ Mare ~ nume dat primului ministru in Imperiul Otoman. /<turc. vezir

LARVA s.f. (Biol.) Nume dat primei forme pe care o au la iesirea din ou unele animale care se dezvolta prin metamorfoza. [< fr. larve, cf. lat. larva – masca].

PREROGATIVA s.f. 1. Centurie care isi dadea prima votul in conditiile din vechea Roma. 2. Autoritate, privilegiu, avantaj acordat cuiva prin lege sau prin uz. [< fr. prerogative, cf. lat. praerogativa].

primORDIU s.n. Nume dat primelor frunze ale unei plante. [Var. primordie s.f. / < germ. primordium, cf. lat. primordium, primordia – origine].

AMBULANTA s.f. Instalatie medicala temporara, amenajata pentru a da primele ajutoare ranitilor in apropierea campului de lupta. ♦ Vehicul destinat transportului ranitilor si al bolnavilor in stare grava. [< fr. ambulance].

SALVARE s.f. 1. Actiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, fiinta, circumstanta salvatoare. 2. Serviciu medical care da primul ajutor celor accidentati sau bolnavilor in stare foarte grava. ♦ Camioneta, masina special amenajata pentru transportul celor accidentati sau bolnavi, la un spital de urgenta. [< salva].

LANDAMAN s. n. titlu dat primului magistrat, in unele cantoane din Elvetia. (< germ. Landamaun)

SALVARE s. f. 1. actiunea de a (se) salva; fiinta, circumstanta salvatoare. 2. serviciu medical care da primul ajutor celor accidentati sau bolnavilor. 3. camioneta pentru transportul celor accidentati sau bolnavi, la un spital de urgenta. (< salva)

BOYLE [bɔil], Robert (1627-1691), fizician si chimist irlandez. A dat prima definitie a elementului chimic (1661) si a pus bazele analizei chimice calitative. A descoperit, in acelasi timp cu E. Mariotte, ca produsul dintre presiunea si volumul unui gaz perfect, supus unei transformari izoterme, ramine constant (legea B.-Mariotte).

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

arhont m. (vgr. arhon, arhontos. V. arhon). Titlu dat primilor magistrati in vechile republici grecesti. – Si -onte.

RUSANESTI 1. Lac de acumulare realizat pe cursul inf. al Oltului, in arealul com. Rusanesti, dat in folosinta in 1989. 2. Com. in jud. Olt., situata in C. Romanati, pe dr. Oltului; 4.978 loc. (2005). Hidrocentrala cu patru grupuri energetice (primul dat in exploatare in 1989, iar cel de-al patrulea la 20 mart. 1992), cu o putere instalata totala de 53 MW. Pana la 17 febr. 1968, com. R. s-a numit Rusanestii de Jos. In satul R. se afla biserica Adormirii Maicii Domnului (sec. 19), iar in satul Jieni, biserica de lemn Sf. Ioan Botezatorul (sec. 18), adusa aici in 1836 din jud. Teleorman.

AMBULANTA, ambulante, s. f. Instalatie sanitara mobila, in spatele frontului, care da ranitilor primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentati sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.

INTAIETATE s. f. Insusirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) intaietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -ta-ie-] – Intai + suf. -atate.

PERPETUUM MOBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil sa functioneze neincetat, efectuand lucru mecanic sau producand energie, fara sa primeasca energie din exterior sau consumand numai din energia termica a unui singur corp, fara a se afla in contact si cu un alt corp mai rece decat primul. 2. Denumire data unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcatuite din note scurte si de valoare egala, a caror succesiune repetata lasa impresia unei miscari continue. – Loc. lat.

REGAT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ♦ Vechiul regat = nume dat dupa primul razboi mondial (pana la instituirea republicii) teritoriului Romaniei, de dinaintea acestui razboi. – Rege + suf. -at.

REGATEAN, -A, regateni, -e, s. m. si f. Denumire data, dupa primul razboi mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

SINAXA s. f. Nume dat adunarilor primilor crestini. – Din fr. synaxe, ngr. sinaxis.

AMBULANTA ~e f. 1) Formatie sanitara militara, care da ranitilor primul ajutor. 2) Vehicul pentru transportul la spital al accidentatilor si bolnavilor. /<fr. ambulance

INTAI¹ adv. La inceput; in primul rand; inainte de toate; dintai. ◊ Mai ~, mai ~ de toate, ~ si-ntai sau mai ~ si ~ inainte de toate. (Pentru) intaia data (pentru) prima oara (sau data). /<lat. antaneus

ALDIMINE s.f. pl. Substante care deriva de la aldehide prin inlocuirea gruparii aldehidice si care, prin reducere, dau amine primare. [< fr. aldimines].

EBOSA vb. I. tr. A prelucra (prin aschiere, prin gaurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degrosa. 2. A da o prima forma unei opere de arta. [P.i. 3,6 -seaza, ger. -sand. / < fr. ebaucher].

TERTIO adv. (Liv.) In al treilea rand; a treia data. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „al treilea”, „tert”. [Pron. -ti-o. / < lat., fr., it. tertio].

SINAXA s.f. Nume dat adunarilor primilor crestini. [< fr. synaxe, cf. gr. synaxis – adunare].

ALDIMINE s. f. pl. substante care deriva de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare. (< fr. aldimines)

AMBULANTA s. f. 1. formatie sanitara care da ranitilor primele ajutoare pe campul de lupta. 2. vehicul destinat transportului accidentatilor si al bolnavilor in stare grava. (< fr. ambulance)

EBOSA vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o prima forma unei opere de arta; a schita. (< fr. ebaucher)

prima s. f. 1. suma care se plateste initial sau periodic de catre asigurat societatii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor marfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensa acordata de stat pentru incurajarea unei activitati comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = prima, in bani sau sub forma unor scutiri de taxe si impozite, acordata de stat exportatorilor pentru incurajarea exportului anumitor marfuri. 3. retributie suplimentara acordata cuiva pentru indeplinirea exemplara sau depasirea unor conditii de calitate si cantitate privind productia. 4. prima pozitie sau garda la scrima. 5. (muz.) cel mai mic interval, intre doua trepte de aceeasi inaltime. ◊ treapta intai de la o treapta data. (< fr. prime)

SINAXA s. f. denumire data adunarilor primilor crestini. (< fr. synaxe, gr. synaxis)

AMBULANTA, ambulante, s. f. Formatie medicala mobila care da ranitilor primele ajutoare pe campul de lupta. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentati sau grav bolnavi. – Fr. ambulance.

prima¹, prime, s. f. 1. Suma de bani acordata cuiva peste salariul de baza ca recompensa pentru calitatea deosebita a muncii depuse; premiu (acordat in sistemul de salarizare). ◊ prima de export = suma de bani sau scutire de taxe, de impozite acordata ca stimulent unor exportatori pentru exportarea anumitor marfuri. prima de asigurare = suma de bani pe care asiguratul o plateste (periodic) celui care asigura, pentru asumarea riscului. prima de economie = Suma platita deponentilor de catre unele case de economii, peste nivelul ratei dobanzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format intre doua trepte de aceeasi inaltime prin repetarea notei date. – Din fr. prime.

CUMINECA, cuminec, vb. I. Refl. si tranz. (In practicile religiei crestine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartasi, a (se) griji. ♦ Tranz. A anula, a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat, o greseala. [Var.: cuminica vb. I] – Lat. *comminicare (= communicare).

MERTIC, mertice, s. n. 1. Masura veche pentru cereale, egala cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de faina cuprinsa intr-un mertic (1). 2. (Inv.) Plata in natura (sau in bani) care se lua la mori pentru macinat; p. restr. ratie, portie de mancare. ◊ Expr. A(-si) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bataie. [Pl. si: merticuri] – Din magh. mertek.

MOSI, mosesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ajutorul necesar unei femei la nastere; a da nou-nascutului primele ingrijiri, a-i taia buricul. 2. Intranz. si refl. (Fam.) A lucra incet, a se trudi mult la un lucru, a se cazni (fara succes); a se mocai, a se mocosi. – Din moasa.

REINTERPRETA, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificand sau imbunatatind prima interpretare); a da o noua interpretare. – Din fr. reinterpreter.

BUSTEAN ~eni m. 1) Tulpina a unui copac curatata de crengi; trunchi. 2) Bucata groasa de lemn de foc; butuc; buturuga. 3) fig. fam. Persoana lipsita de pricepere si de simtire; om nepriceput si nesimtit. ◊ A dormi ~ a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute. A (se) lamuri ~ a da (sau a primi) o explicatie neclara; a lasa (sau a ramane) nelamurit. /Orig. nec.

NAZAREENI s.m. pl. 1. Denumire data de evrei primilor crestini. 2. Adepti ai unei secte de fanatici crestini din Ungaria din sec. XIX. 3. Grup de pictori germani instalati la Roma la inceputul sec. XIX, care se inspirau din idealismul naiv al primitivilor italieni. [Pron. -re-eni, sg. nazareean. / < fr. nazareens].

VEDETA s.f. I. Mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ Mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) Rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].

NAZAREENI s. m. pl. 1. denumire data de evrei primilor crestini. 2. adepti ai unei secte de fanatici crestini din Ungaria si SUA. 3. grup de pictori germani instalati la Roma la inceputul sec. XIX, care se inspirau din idealismul naiv al primitivilor italieni. (< fr. nazareens)

VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)

COCHIN, oras in SV Indiei (Kerala), pe Coasta Malabar, port la M. Arabiei; 685,8 mii loc. (1981, cu suburbiile). Rafinarie de petrol. Santier de constr. navale. Ind. textila si alim. Factorie portugheza intemeiata de Vasco da Gama (1502), apoi primul fort european in India (1503) construit de navigatorul A. a Albuquerque. Ocupat de englezi (1635-1663, 1795-1947).

NERO (Tiberius Claudius Drusus Germanicus) (pe numele adevarat Lucius Domituis Claudius N.), imparat roman (54-68 d. Hr.), ultimul din dinastia iulio-claudica. A instituit o guvernare autoritara si cruda, soldata cu asasinate, printre care cel al mamei sale Agrippina, al fratelui sau Britannicus, al sotiei sale Octavia si al lui Seneca, profesorul si mentorul sau. In ultimii ani ai domniei a avut numeroase aparitii grotesti in public in calitate de conducator de care de curse, cantaret si actor, impunand adulatia, prin teroare, din partea apropiatilor sai si neglijand problemele statului. In timpul sau, un urias incendiu a mistuit Roma (64 d. Hr.); banuit de acest fapt, N. a dat vina pe primii crestini, incepand persecutiile impotriva lor. S-a sinucis dupa izbucnirea rascoalei legiunilor din Spania si Africa.

abscisa s. f. 1. (mat.) numar real care indica pe o axa lungimea si sensul segmentului cuprins intre originea axei si un punct dat, determinand pozitia acestuia. 2. prima coordonata carteziana (orizontala) a unui punct. (< fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

SPERT, sperturi, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Suma de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect si ilegal, cuiva, pentru a-i castiga bunavointa, in special pentru a-l determina sa-si indeplineasca (mai cu ravna) sau sa-si incalce obligatiile de serviciu; mita, mituiala. 2. Spertuiala. – Din germ. Sperrzeug „manunchi de speracle”.

SPERTUIALA, spertuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi spert; mituiala. – Spertui + suf. -eala.

LOCAS, locasuri, s. n. 1. (Astazi rar) Incapere, casa; locuinta. ◊ Locas sfant (sau dumnezeiesc) = biserica, manastire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locas = a primi pe cineva in casa; a adaposti, a gazdui. 2. Spatiu lasat liber intr-o piesa sau intr-un sistem tehnic, in care urmeaza sa intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lacas s. n.] – Din magh. lakas (dupa loc).

A da ≠ a lua, a primi

A primi ≠ a alunga, a da, a refuza, a respinge

GRUND s.n. 1. prima vopsea care se da pe piesele care urmeaza sa fie vopsite. ♦ Strat de vopsea alba care se intinde pe o panza inainte de a o picta. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zidarie, peste care se aplica apoi tencuiala propriu-zisa. [< germ. Grund].

INITIA, initiez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) introduce intr-un domeniu de activitate in care nu a lucrat; a da cuiva sau a capata primele cunostinte. 2. Tranz. A face inceputul, a pune bazele unei actiuni, a organiza o miscare, o activitate. [Pr.: -ti-a] – Din fr. initier, lat. initiare.

REALTOI, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² inca o data o planta la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Re¹- + altoi².

VADIT¹, vadita (vaditi, vadite) Care se vede dintr-o data; care se observa la prima vedere; evident. /v. a (se) vadi

prima³ s.f. (Muz.) Interval de o singura treapta (format din doua sunete avand aceeasi denumire); prima treapta de la o treapta data (repetarea aceluiasi sunet). [< fr. prime, cf. lat. prima].

AMORSA s. f. 1. dispozitiv de aprindere a unei incarcaturi; capsa. ◊ cantitate de pulbere asezata intre dispozitivul de aprindere si incarcatura de azvarlire a unei lovituri de artilerie. 2. banda neagra, opaca, de celuloid, care serveste la incarcarea-descarcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumina. ◊ (cinem.) detaliu plasat in prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 3. a drumului = primul tronson terminat al unui drum. 4. nada, momeala (pentru pesti). 5. (cib.) serie de instructiuni care permit introducerea unui program. (< fr. amorce)

TEHNOLOGIE s. f. 1. stiinta a metodelor si a mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor si a datelor. 2. ansamblul proceselor, al metodelor, operatiilor etc. pentru realizarea unui anumit produs (< fr. technologie)

ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevarat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a ingadui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.

EVIDENT ~ta (~ti, ~te) si adverbial Care se vede dintr-o data; care se observa de la prima vedere; vadit. /<fr. evident, lat. evidens, ~ntis

PROBABILITATE ~ati f. 1) Caracter probabil. ◊ Dupa toate ~atile dupa cat se pare. 2) mat. Caracteristica numerica a gradului posibilitatii de realizare a unui eveniment sau fenomen. ◊ Teoria ~atilor ramura a matematicii care, dupa probabilitatile unor evenimente intamplatoare, permite aflarea probabilitatilor altor evenimente intamplatoare, legate de primele. Calculul ~atilor calcul matematic care da posibilitatea sa se afirme daca un eveniment va avea loc sau nu, in functie de alte evenimente cunoscute. /<fr. probabilite, lat. probabilitas, ~atis

admite (admit, admis), vb. – 1. A primi ca bun, a considera ca adevarat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. < Fr. admettre. – Der. (din fr.) admisibil, adj.; admisiune, s. f.; inadmisibil, adj.

EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].

ADMITE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a ingadui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere, dupa fr. admettre)

premiu (premii), s. f. – Distinctie, recompensa. Lat. praemium (sec. XIX). – Der. premiant, s. m. (elev care se plaseaza pe unul din primele locuri in clasa); premia, vb. (a recompensa, a da un premiu); premier, s. m. (primul ministru), din fr. premier (ministre); premiera, s. f. (spectacol de inceput), din fr. premiere.

ADMITE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevarat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a ingadui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a inscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr. admettre (lat. lit. admittere).

STOC, stocuri, s. n. Cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.) existente, la un moment dat, ca rezerva in depozitul unui magazin, al unei intreprinderi, intr-o piata in vederea asigurarii continuitatii productiei sau a desfacerii. – Din fr., engl. stock.

BOTEZ ~uri n. 1) Ritual crestin de primire in randul credinciosilor a unui nou-nascut, constand in afundarea lui in apa sfintita si in atribuirea unui prenume. ◊ Nume de ~ nume dat unui copil la botez. ~ul focului prima participare la o lupta. 2) Apa folosita pentru savarsirea acestui ritual. 3) Petrecere organizata cu prilejul acestui ritual; cumetrie. /v. a boteza

SECUND¹ ~da (~zi, ~de) Care urmeaza imediat dupa primul (loc, timp, importanta, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second

START ~uri n. 1) Loc de unde incepe o competitie sportiva. 2) prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anunta participantii la o proba sportiva sa ia pozitia cuvenita pentru a incepe competitia. 3) Moment de inceput al unei actiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

APARENTA, aparente, s. f. Infatisare exterioara, vizibila si adeseori inselatoare a unui lucru, a unei fiinte sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. In aparenta = judecand dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a da unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda un rau launtric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).

HARTIE, hartii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ Hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. Hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) Categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.

FACTOR, factori, s. m. I. 1. Element, conditie, imprejurare care determina aparitia unui proces, a unei actiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei inmultiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat. Factor comun = numar care imparte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Marime a carei valoare intra prin multiplicare intr-o relatie care caracterizeaza un sistem fizico-chimic. 4. Marime caracteristica pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilita prin raportul altor doua marimi diferite. II. Functionar al postei care duce corespondenta la destinatie; postas. [Acc. si: (II) factor] – Din fr. facteur, lat. factor.

DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre intaiul si al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. A doua oara = data urmatoare; cu alta ocazie. Al doilea = dupa primul, pe urma. (Pop.) De-al doilea = a doua oara. ◊ Expr. A pune (sau a lasa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanta secundara. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.

REFUZA, refuz, vb. 1. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ti se ofera. ♦ A nu da ceva ce ti se cere, a nu consimti la ceva, a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunta la ceva. – Din fr. refuser.

FACTOR ~i m. 1) Conditie esentiala care determina aparitia unui proces sau fenomen; element care contribuie la producerea unui fenomen sau proces. 2) mat. Element constitutiv al unui produs; termen al unei inmultiri. ◊ ~ prim fiecare dintre numerele prime la care se imparte exact un numar dat. ~ comun numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume. 3) fiz. Raport dintre doua valori ale aceleiasi marimi. ~ de presiune. /<fr. fracteur, lat. factor, ~oris

primIRE ~i f. 1) v. A primI. ◊ Sala de ~ incapere pentru musafiri, vizitatori. A da in ~ a inceta de a mai fi responsabil. A lua in ~ a) a lua (pe cineva sau ceva) pe raspunderea sa; b) a incepe a certa (pe cineva). 2) Mod de a primi pe cineva. /v. a primi

ARHI- Element prim de compunere savanta care inseamna „foarte” si da substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ. [Scris si archi-. / < fr., lat. archi- < gr. archein – a comanda, a porunci].

APERTURA s.f. 1. Deschidere, deschizatura. 2. Grad de deschidere a gurii in timpul articulatiei unui fonem. ♦ Caracteristica a aparatelor microscopice, fotografice etc. data de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersectie al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture].

HASTATI s.m.pl. (Ant.) Nume dat soldatilor veterani inarmati cu lance, care formau prima linie dintr-o legiune romana. [< lat. hastati, cf. hasta – lance].

fagadui (-uesc, fagaduit), vb. – 1. (Inv.) A gazdui, a primi. – 2. (Inv.) A consimti. – 3. A promite, a-si da cuvintul, a se angaja. Mag. fogadni „a primi” si a promite (daR; Galdi, Dict., 89), cf. fagadau. – Der. fagada, s. f. (promisiune); fagadas, s. n. (promisiune, obligatie); fagaduiala, s. f. (promisiune, angajament, obligatie); fagaduinta, s. f. (promisiune); fagaduitor, adj. (promitator); fagaduita, s. f. (inv., promisiune); fagaduitura, s. f. (inv., promisiune). Din rom. provine in bg. din Trans. fagaduva (Miklosich, Bulg., 121).

APERTURA s. f. 1. deschizatura, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator in timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristica a aparatelor microscopice, fotografice etc. data de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersectie al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura)

FACTOR s. m. 1. conditie, element, imprejurare care poate determina, influenta sau explica un proces, un fenomen, o actiune etc. ♦ ~ de productie = componenta a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale. 2. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs. ♦ ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se imparte exact un numar dat; ~ comun = numar sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume. 3. marime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentand raportul a doua marimi de natura diferita. 4. coeficient; postas. 5. functionar, agent postal care distribuie corespondenta. (< fr. facteur, lat. factor)

REFUZA vb. I. tr. a nu primi, a nu accepta, a respinge. ◊ a nu da (ceva ce ti s-a cerut). ◊ a se priva de, a renunta la ceva. II. refl. a se sustrage, a se eschiva. III. intr. (mar.; despre vant) a se roti spre prora navei. (< fr. refuser)

CALITATE, calitati, s. f. 1. Totalitatea insusirilor esentiale care determina un fenomen si care, schimbandu-se prin salturi in urma acumularilor cantitative, dau nastere altui fenomen cu trasaturi esentiale superioare primului. 2. Insusire (buna sau rea), fel de a fi (bun sau rau); (prin restrictie) caracteristica pozitiva, insusire buna. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate buna, de valoare. 3. Pozitie, situatie, titlu care confera un drept. ◊ Loc. conj. In calitate de... = cu dreptul de..., ca..., fiind... – Fr. qualite (lat. lit. qualitas, -atis).

DOCENTISTI ({s} gr. dokeo „a parea, a da impresia”) s. m. pl. Grupare eretica crestina primara, constituita pe baza credintei ca Iisus a avut doar un trup aparent, negandu-i astfel suferinta pe cruce, dar recunoscandu-i divinitatea. Erezia se regaseste si in Islam.

APARENTA, aparente, s. f. Infatisare exterioara (si adesea neconforma cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. In aparenta = dupa exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparentele = a reusi sa dea unui lucru, unei situatii etc. o infatisare care sa ascunda o realitate neplacuta. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

VIZIR, viziri, s. m. Nume dat ministrilor (sau inaltilor dregatori) din tarile musulmane. ◊ Mare-vizir = nume dat in Imperiul Otoman dregatorului care indeplinea functia de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.

SALBATICIE, salbaticii, s. f. 1. Stare in care se afla animalele salbatice; p. ext. insusire a ceea ce este salbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; fapta de om salbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu salbaticie = fioros, salbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mana omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singuratate. ♦ Timiditate, sfiosenie. 5. prima perioada din istoria societatii primitive, care incepe o data cu constituirea aspectului actual al omului si cu aparitia limbajului articulat. 6. Stare de inapoiere, lipsa de civilizatie; primitivism. ♦ Loc unde nu a patruns civilizatia. [Var.: (pop.) salbatacie s. f.] – Salbatic + suf. -ie.

VEDE f. la pl. Nume dat culegerii de texte religioase si literare, care reprezinta primele documente scrise din India. /<fr. vedas

GRAHAM s.n. Produs de panificatie (paine, chifle, pesmeti) preparat din faina integrala continand obligatoriu germeni si tarate; denumirea a fost data dupa nutritionistul american Sylvester Graham care a creat primul sortiment de paine, in forma de cozonac dreptunghiular, din acest tip de faina.

REFUZA vb. I. 1. tr. A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ti s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunta la ceva. 2. intr. (Mar.; despre vant) A se roti spre prora navei. [P.i. refuz. / < fr. refuser].

ADMITE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevarat. ♦ A ingadui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A inscrie, a primi (la un examen). [< lat. admittere, cf. fr. admettre].

INFANTE, -A s. m. f. titlul dat copiilor regilor Spaniei si Portugaliei, in afara de primul nascut. (< sp. infante)

starui (staruiesc, staruit), vb. – 1. (Inv.) A se baza, a consista. – 2. A persevera, a continua. – 3. A permanentiza, a dura, a dainui in aceleasi conditii. – 4. (Inv.) A-si indrepta privirea, a avea in vedere. – 5. A insista, a persista, a se incapatina. – 6. A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti. Pare formatie culta, pornind de la stare, pentru a obtine cu ajutorul suf. nuantele pe care limbile romanice le indica prin intermediul pref. (Tiktin; Candrea), cf. dare si darui, tirg si tirgui etc. Apare pentru prima oara la Cantemir. In evolutia sa semantica ar fi putut sa se sprijine pe pol. staworac „a insista”, cf. ceh. starati „a insista” (Cihac, II, 363; Conev 98); dar aceasta coincidenta ar putea fi intimplatoare. Der. staruinta, s. f. (permanenta, persistenta; insistenta; perseverenta; favoare, protectie); staruitor, adj. (insistent).

INFANTE, -A, infanti, -te, s. m. si f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (si al Portugaliei), in afara de primul nascut; persoana care poarta acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante.

A MOS/I ~esc 1. tranz. 1) (femei) A ajuta in timpul nasterii in calitate de moasa. 2) (copii nou-nascuti) A ingriji in primele ore dupa nastere; a taia cordonul ombilical. 3) fig. A da sfaturi insistente si inutile. 2. intranz. A lucra incet si fara spor. /Din moasa

MONO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „unu”, „singur”, „unic”, „o data”. [Var. mon-. / < fr. mono-, cf. gr. monos].

INFANTE, -A s.m. si f. Titlu dat copiilor regilor Spaniei (si ai Portugaliei) in afara de primul nascut. [< sp. infante].

LUA vb. 1. v. inhata. 2. a apuca, a prinde, (inv. si reg.) a sprijini, (prin Transilv.) a agamba. (~ copilul in brate.) 3. v. rapi. 4. v. aseza. 5. v. scoate. 6. v. imbraca. 7. v. cumpara. 8. v. imprumuta. 9. v. contracta. 10. v. confisca. 11. v. fura. 12. v. cuceri. 13. v. incasa. 14. a extrage, a scoate. (A ~ un pasaj din ...) 15. v. ridica. 16. v. apuca. 17. v. coti. 18. a merge, a se tine, a veni. (Se da jos si se ~ dupa car.) 19. v. transporta. 20. v. angaja. 21. v. primi. 22. v. obtine. 23. v. servi. 24. v. trata.

CITIRE ~i f. v. A CITI. ◊ A da ~ a citi in fata publicului. Carte de ~ manual pentru clasele primare. /v. a citi

PREPARATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care prepara. 2) Persoana care da lectii particulare unui elev; meditator; pedagog; repetitor. 3) Persoana care ocupa prima treapta a corpului didactic universitar. /a prepara + suf. ~tor

BARBAR, -A s.m. si f. 1. Nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine care nu vorbea latina sau greaca; strain. 2. (La pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman in primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care apartine unui asemenea popor. 3. (Fig.; adesea adj.) Om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. [Acc. si barbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros – strain, cf. fr. barbare].

deda (dedau, dedat), vb. – 1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obisnui, a se familiariza. Origine incerta. Se considera in general ca reprezentant direct al lat. dedere, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Puscariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este insa atestat uzul sau popular, sau anterior sec. XIX. Dupa Tiktin si Scriban, ar fi formatie neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curind prima opinie.

ATLAS¹ (‹ fr.; {s} gr. Atlas) s. n. Culegere de harti, grafice, planse, desene asupra unui subiect dar, sistematizata dupa diferite criterii, cu scopul de a da un ansamblu coerent (a. geografic, geologic, ceresc, istoric, folcloric, lingvistic). primul a. geografic a fost intocmit in doua jumatate a sec. 16 de catre G. Kremer (Mercator); primul a. geografic romanesc a fost intocmit de Gh. Asachi in 1838.

PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. Suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.

PREPARATOR, -OARE, preparatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care pregateste ceva, care serveste pentru pregatire; pregatitor. 2. S. m. si f. Persoana care prelucreaza anumite materiale pentru a obtine un produs. 3. S. m. si f. Membru al corpului didactic universitar care ocupa prima treapta din ierarhia invatamantului superior. 4. S. m. si f. Persoana care da lectii particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. preparateur.

primIRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare in posesiune a unui bun care ti-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) in primire = a preda, a incredinta (cuiva ceva). A lua (ceva) in primire = a prelua (ceva); a receptiona. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in primire = a) a lua (pe cineva) in grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l indruma), a purta de grija; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reprosuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l intampina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) in care este permis accesul publicului intr-un loc; b) (despre incaperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini fata de ceva. 4. Admitere a cuiva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie. – V. primi.

TIMP s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimtite.) 2. v. perioada. 3. v. rastimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durata. 7. rastimp, (Transilv.) scopot. (In acest ~, el era plecat la cumparaturi.) 8. (FIZ.) timp de injumatatire = perioada de injumatatire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. data. 13. v. ragaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bataie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)

CHIAR¹ adv. 1) Tocmai; intocmai; anume; exact. ~ el. ~ acum. 2) Pana si; inca si. Si-ar da ~ si viata. 3) Intr-adevar; cu adevarat; in realitate. ~ pleaca! 4) Inca. ~ din prima zi. 5) (precedat de nici) Nici macar. Nici ~ parintii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propozitie concesiva introdusa prin daca) Si daca. Intru ~ daca nu ma pofteste nimeni. /<lat. clarus

MATERIAL, -A I. adj. 1. alcatuit din materie; (fil.) care apartine realitatii obiective, existand independent de constiinta si in afara ei. ◊ palpabil, concret, real. 2. care consta in bunuri (economice). II. s. n. 1. materie prima sau semifabricata din care se fac diverse bunuri. 2. totalitatea informatiilor, a datelor necesare pentru intocmirea unei lucrari stiintifice, literare etc. (< fr. materiel, lat. materialis, germ. materiel)

solz (-zi), s. m. – 1. Placa mica tegumentara; scuama. – 2. Lama, placa de metal al unei armuri. – 3. Pulbere pe aripile fluturilor. – 4. (Arg.) Bani. Origine necunoscuta. Der. din lat. sǒlidum (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 302; Philippide, Principii, 148; Puscariu, Dacor., VII, 480; Puscariu, Lr., 187) sau din sl. sluzu „muci” (Cihac, II, 354; Candrea), care apare o singura data cu sensul de „solz”, neconsolidat in sl., nu pare posibil, in primul rind pentru ca pentru ca asemenea caz pl. ar trebui sa fie *solji, ca minz, piez sau, ca in cazul lui viteaz, breaz etc. Prezenta lui -zi pledeaza in favoarea unei creatii, expresive, desi ideea sa nu este clara. Cf. bulz. – Der. solzi, vb. (a acoperi cu solzi); solzos, adj. (acoperit cu un strat ca de solzi).

BRINCOVENESC, -EASCA (‹ Brincoveanu) adj. Care apartine epocii lui Brincoveanu. ♦ Arta b. = denumire data creatiei artistice din Tara Romaneasca, de la sfirsitul sec. 17 si din primele decenii ale sec. 18. Dezvoltata cu precadere in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, se caractecterizeaza in arhitectura prin folosirea foisoarelor si a logiilor, printr-o bogata decoratie sculptata si pictata. Repertoriul ornamental este variat, realizind o originala sinteza intre elementele de inspiratie orientala si occidentala, integrate viziunii autohtone (manastirea Hurezi, palatele de la Mogosoaia, Potlogi). Ansamblurile de fresca prezinta tendinte realiste in tratarea portretelor (Pirvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare inflorire, caracterizindu-se prin bogatia ornamentatiei, care foloseste mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) si zoomorfe.

OSPATA, ospatez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) in casa ca oaspete, oferindu-i mancare si bautura; a da de mancare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. si refl. (Inv. si pop.) A manca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.

VEDE s. f. pl. Nume dat culegerii de texte religioase si literare scrise in sanscrita veche, care reprezinta primele documente literare din India. – Din fr. Vedas.

ARHIDIACON, arhidiaconi, s. m. primul diacon de pe langa un episcop; p. ext. titlu onorific care se da diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonu.

FELDSPAT ~ti m. 1) mai ales la pl. Nume generic dat unui mineral care intra in componenta mai multor roci, intrebuintat ca materie prima in industria sticlei, a ceramicii si ca piatra semipretioasa. 2) Piatra semipretioasa din acest mineral. /<germ. Feldspath, fr. feldspath

VEDE s. f. pl. denumire data unor culegeri de texte religioase si poetice, scrise in sanscrita veche, reprezentand primele documente literare ale Indiei. (< fr. Veda)

ARHIDIACON, arhidiaconi, s. m. primul diacon de pe langa un episcop; p. ext. titlu onorific care se da diaconilor. [Pr.: -di-a-] – Slav (v. sl. arhidijakonu < gr.).

1) achiu n., pl. uri, rar e (fr. acquit, achitare). La biliard, prima bila izbita ca sa se decida care jucator va juca intii: a da achiu (fr. donner l' acquit).

LANSA, lansez, vb. I. Tranz. 1. A pune (pentru prima oara) in circulatie, a difuza, a raspandi, a face (larg) cunoscut. ♦ Spec. A da drumul pe apa unui vas nou construit sau reparat, a-l face sa pluteasca pentru prima oara (dupa construire sau reparare). ♦ A emite un decret, un mandat de arestare etc. 2. A arunca, a azvarli (spre un obiectiv). ♦ A arunca, a indrepta spre tinta un anumit fel de armament. ♦ Refl. A se arunca cu putere, a face o saritura indrazneata. ♦ Refl. Fig. A se angaja cu indrazneala intr-o actiune. – Din fr. lancer.

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

PLATA plati f. 1) Achitare a unei datorii (banesti). 2) Contravaloare a unei marfi. ◊ Cu ~ cu bani. 3) Recompensa pentru un serviciu. ~ in bani. ~ in natura. 4) Rasplata data cuiva pentru faptele sale (bune sau rele). ◊ A-si lua (sau a-si primi) ~a a fi pedepsit dupa merit. A lasa in ~a Domnului a lasa in pace. [G.-D. platii] /<sl. plata

LOCALISM s. n. 1. caracter local. 2. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice si sociale generale. 3. folosire a unor cuvinte numai local. 4. orientare sociopedagogica din prima jumatate a sec. XX care isi propunea valorificarea conditiilor locale in procesul educativ. (< germ. Lokalismus)

KANĀda (ULUKA) (sec. 5 i. Hr.), invatat indian. Intemeietor al scolii Vaisesika. I se atribuie prima expunere sistematica, sub forma de aforisme, a conceptiei acesteia („Vaisesika-sutra”).

MATERIAL s.n. 1. Materie prima sau semifabricata din care se fac diverse bunuri. 2. Totalitatea lucrarilor, a informatiilor si a datelor folositoare pentru intocmirea unei lucrari stiintifice, literare etc. [Pron. -ri-al, pl. -le, -luri. / cf. fr. materiel].

MATERIAL² ~e n. 1) Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte. 2) Produs textil; tesatura; materie. 3) Ansamblu de date (informatii, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrari literare sau stiintifice. 4) Totalitate de fapte, date sau informatii (referitoare la o anumita problema sau domeniu de activitate). [Sil. -ri-al] /<fr. materiel, lat. materialis

RAC¹ raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea bruna-verzuie (rosie dupa fierbere), avand prima pereche de picioare in forma de cleste. ◊ Rosu ca ~ul cu fata foarte rosie. A da inapoi (sau indarat) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelatie situata in dreptul Soarelui, cand acesta ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordica. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku

TEZA s.f. 1. Afirmatie, propozitie care trebuie demonstrata. ♦ Sustinere; idee principala dezvoltata intr-o scriere oarecare, intr-o cuvantare. 2. (In filozofia lui Hegel) prima etapa a triadei, care este negata de antiteza (3) [in DN]. 3. Lucrare scrisa, trimestriala, semestriala etc. data de elevi in clasa in prezenta profesorilor. ♦ Lucrare scrisa, facuta in vederea sustinerii unui examen de licenta, de doctorat etc. [< fr. these, cf. lat., gr. thesis].

ORGANON (‹ ngr., fr.) s. n. Nume dat in mod traditional celor sase tratate de logica ale lui Aristotel („Categoriile”, „Despre interpretare”, „Analiticele prime”, „Analiticele secunde”, „Topica”, „Respingerile sofistice”) si reflectand conceptia peripateticienilor care sustineau ca logica nu este o parte a filozofiei, ci un instrument al tuturor cercetarilor. Prin extindere, termenul se foloseste la desemnarea unei logici sau a unei metode (Fr. Bacon, Novum Organum).

CONSTITUTIE (‹ fr., lat.) s. f. I. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; este conditionata ereditar de si ontogenetic si determina caracterul reactiilor fata de actiunea agentilor externi; structura, alcatuire. 2. Conformatie. II. Legea fundamentala a unui stat, care reflecta stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernamint si organizare statala, precum si drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor. prima c. a fost Constitutia americana de la 1787, urmata de Constitutia franceza de la 1791. In sec. 19 si la inceputul sec. 20, constitutia scrisa s-a generalizat in Europa si Asia, iar mai apoi si in Africa. In Romania, prima c. a fost adoptata la 1866. Au urmat c. de la 1923 si 1938. Alte c. au fost adoptate in anii 1948, 1952, 1965, 1991.

NAFTALINA f. Substanta cristalizata, alba, cu miros patrunzator, intrebuintata ca mijloc de combatere a moliilor si ca materie prima in industria colorantilor. ◊ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitarii. /<fr. naphtaline

ANONYMUS CARANSEBESIENSIS (sau LOGOSHIENSIS), denumire data atit autorului necunoscut al uni dictionar roman-latin manuscris din jurul anului 1700, cit si dictionarului insusi (primul dictionar biling cu romana ca limba de baza, scris cu litere latine). S-a emis ipoteza ca autorul ar fi Mihail Halici.

ARHEOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramura specializata a stiintei istorice, avind ca obiect colectarea, ordonarea si interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoasterea istoriei (preistoriei) si a civilizatiilor antice in lipsa stirilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sint: practice (de descoperire pe teren) si teoretice (de ordonare si interpretare a materialului descoperit). A. ca stiinta s-a constituit in sec. 17, cind s-a trecut la o cercetare sistematica si la interpretarea vestigiilor antice ca marturii sau argumente in sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. In sec. 18 are loc explorarea sistematica a unor vechi centre antice, creindu-se primele santiere si scoli arheologice nationale. primele sapaturi arheologice sistematice de pe terit. Romaniei s-au facut in sec. 19, creatorul scolii nationale de arheologie fiind. V. Parvan.

EX ABRUPTO (lat.) dintr-o data – Exordium ex abrupto, intrare directa in subiect, fara introducere. Procedeu oratoric utilizat, de pilda, de Cicero in primul discurs impotriva lui Catalina. V. si Quousque tandem (abutere, Catilina, patientia nostra)?

URSAR (‹ urs) s. m. (Rar) Persoana (de obicei de etnie roma) care are ursi dresati pe care ii pune sa joace, dand un fel de spectacole prin sate. In Romania au existat u., cu deosebire in sec. 19 si in prima jumatate a sec. 20, dupa care aceste spectacole au fost interzise iar ursii eliberati. Sporadic se mai practica in tari din Pen. Balcanica, dar se fac eforturi pentru eliminarea lor.

primI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua in posesiune sau a accepta ceea ce ti se ofera, ti se da, ti se datoreaza; a obtine, a capata; spec. a incasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunostinta de o stire, de o dispozitie etc. ♦ A fi obiectul spre care se indreapta o actiune sau care sufera efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a iesi in intampinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a gazdui. ♦ A avea oaspeti; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (in interes profesional, personal etc.); a acorda o audienta. 3. A admite, a include, a incadra pe cineva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie etc. ♦ A cuprinde, a ingloba, a include. 4. A consimti la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A imbratisa o teorie, o doctrina, o conceptie religioasa; a adera la... ♦ A manifesta o anumita atitudine fata de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati.

TEU, teuri, s. n. 1. Rigla de desen prevazuta la un capat cu o rigla mai mica, perpendiculara pe prima. 2. Dispozitiv indicator in forma de T, folosit pe un aeroport pentru a arata directia si sensul vantului. 3. Nume dat unor obiecte care au forma literei T. – Din fr. te.

PROTODORIC, -A adj. (Arhit.) Doric primar, doric de inceput. ◊ Ordin protodoric = denumire data fazei de elaborare a ordinului doric grec (sec. VII-VI i.e.n.). [< fr. protodorique, cf. gr. protos – primul, dorikos – doric].

INITIA vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ♦ A indruma in practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, intr-o arta, intr-o meserie etc. 3. tr. A incepe, a pune bazele unei activitati etc. [Pron. -ti-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a incepe].

MORTALITATE s. f. raportul dintre numarul de decese si numarul total al populatiei dintr-un teritoriu, intr-o perioada data; letalitate. ♦ ~ generala = frecventa in promile a deceselor dintr-un anumit teritoriu, intr-o anumita perioada; ~ infantila = frecventa deceselor in primul an de viata la o mie de nascuti vii. (< fr. mortalite, lat. mortalitas)

halal s. n. – 1. dar, cadou. – 2. Multumire, recunostinta. – 3. Noroc, fericire. – Mr. halane. Tc. halal (Seineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „permis”, alb. halalj, bg., sb. halal „fericire”. primele doua sensuri sint inv. (sec. XVIII), ultimul mai ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „sa-ti fie de bine”, bg. halal da e „sa fie cu noroc”; echivaleaza cu sp. „enhorabuena”.

primar (primara), adj. – 1. In expresia: var primar. – 2. (S. m.) Reprezentant al conducerii centrale in orase si comune. – 3. (S. m., Arg.) Client care nu da bacsis. – Mr. (ver) primar. Lat. prῑmārius (Puscariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it. primaio. Cuvint mostenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de institutie, in 1874, si se sprijina pe fr. maire. – Der. primareasa, s. f. (nevasta de primar, primarita); primarie, s. f. (localul, sediul unde lucreaza primarul); primariat, s. f. (slujba de primar).

BOBOC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care incepe sa se deschida. 2. Pui de gasca sau de rata. ◊ Expr. A paste (sau a pazi) bobocii = a-si pierde vremea degeaba. A da (mancare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Incepator intr-un domeniu; om lipsit de experienta; ageamiu; p. restr. recrut; student in primul an. – Din ngr. bubuki.

MARTURISI, marturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a sustine. ♦ Spec. A face o depozitie in fata unei instante. ♦ (Inv.) A propovadui, a predica o credinta, o invatatura morala. 2. Intranz., Tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaste (ca adevarat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe fata, a arata fara ocol. 5. Tranz. si refl. A (se) destainui. ♦ Refl. A se spovedi. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.

COMPOZITIE, compozitii, s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire. 2. Opera, bucata, compunere artistica, in special muzicala. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intr-o forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intr-un tablou, astfel incat se se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentand personaje in actiune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazandu-se in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercitiu scolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.

BONIFICATIE s.f. Bonificare. ♦ Compensatie in bani care se da pentru o dauna, reprezentand o reducere sau o marime a unui profit. ♦ (Sport) Avantaj constand din imbunatatirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasati intr-o competitie. [Gen. -iei. / cf. fr. bonification].

AVANGARDISM (‹ avangarda) s. f. 1. Miscare intelectuala din primele decenii ale sec. 20, caracterizata prin cautarea unor solutii radicale, revolutionare, printr-o ruptura hotarita cu trecutul si traditiile. 2. Denumire generica data unor curente si grupari literar-artistice (f******m, cubism, dadaism, suprarealism etc.) aparute la inceputul sec. 20, care incercau sa sparga canoanele artei traditionale, academice, recurgind la formule indraznete, uneori excentrice. In literatura si arta romana a. devine o prezenta activa indeosebi in perioada interbelica, grupindu-se in jurul publicatiilor „Contemporanul”, „75 H.P.”, „Integral”, „Unu”, „Punct” s.a.

CEREALA, cereale, s. f. Nume generic dat unor plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.) ale caror seminte servesc ca hrana omului sau animalelor si ca materie prima in industria alimentara; grane, bucate. [Pr.: -re-a-] – Fr. cereale (lat. lit. cerealis).

MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Larva cu coada a batracienilor in prima faza de dezvoltare, avand branhii in loc de plamani. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, incet in miscari. ♦ Epitet glumet dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.

TUMOARE s.f. Nume generic dat excrescentelor patologice, constituite dintr-un tesut de formatie noua rezultat dintr-o activitate anormala a celulelor. // (In forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumora s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor].

ACADEMIE (‹ fr., gr.) s. f. 1. Societate de savanti, literati, artisti etc.; institutie superioara de cultura a carei misiune este sa contribuie la dezvoltarea stiintelor si artelor. Traditiile academice dateaza inca din antichitate (Academia platonica). A. au luat fiinta in a doua jumatate a sec. 15 in Italia, iar primele a. nationale au fost: Academia Franceza, 1635; Societatea Regala din Londra, 1662; Societatea de Stiinte din Berlin, 1700; Academia de Stiinte din Petersburg, 1725. 2. Nume dat unor scoli de invatamint superior.

PARGUIALA, parguieli, s. f. prima faza de coacere a fructelor, cand acestea incep sa-si schimbe culoarea si cand creste continutul lor in zahar. ◊ Loc. vb. A da in parguiala = a incepe sa se coaca. [Pr.: -gu-ia-] – Pargui + suf. -eala.

MANSETA s.f. 1. Capatul de jos (rasfrant) al manecii unei camasi barbatesti sau al pantalonilor. 2. Garnitura de etansare de forma unui inel rasfrant, confectionata din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagina a unui ziar (anuntand o stire importanta etc.). ♦ Indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cuprinzand datele necesare identificarii periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care trateaza aceeasi tema; (p. ext.) spatiu rezervat acestor texte. 5. (La scrima) Lovitura data cu antebratul. [< fr. manchette, germ. Manschette].

MANSETA s. f. 1. capat (rasfrant) al manecii unei camasi barbatesti, al pantalonilor etc. 2. garnitura de etansare de forma unui inel rasfrant, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagina a unui ziar (anuntand o stire importanta etc.). ◊ indicatie bibliografica in partea de jos a copertei interioare a publicatiilor periodice, cu datele necesare identificarii periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care trateaza aceeasi tema; spatiul rezervat. 5. (scrima) lovitura data cu antebratul. (< fr. manchette, germ. Manschette)

bir interj. – 1. Strigat cu care ciobanii isi aduna si conduc turmele. – 2. Indica o senzatie de frig intens. Creatie expresiva; pentru diferitele sale sensuri, cf. Puscariu, Dacor., I, 84-6. Cu prima acceptie, rr bilabial se foloseste in mai multe limbi, cf. sp. arre; la al doilea, insasi v******a imita tremuratul. Cf. si Philippide, II, 700. dat fiind caracterul evident expresiv, pare curioasa incercarea lui Densusianu, GS, I, 58, de a explica acest cuvint prin iraniana (cf. Rosetti, II, 111). Der. biriiac, s. m. (miel); birii, vb. (a striga oile; a vorbi impiedicat, a mormai; a trosni). Ultimul uz (cf. Sadoveanu, au biriit ca un tunet alte potirnichi) pare o greseala datorita confuziei cu pirii. Var. a barai, care apare in unele dictionare, ar putea fi o ortografie gresita.

OTTONIAN, Stilul ~, nume dat stilului definitoriu al artei (pictura, sculptura si alte arte vizuale) din Sfantul Imperiu German in sec. 10 si 11 (in timpul imparatilor Ottoni si a primilor lor succesori din Casa Saliana, 950-1050), caracterizat prin importanta acordata reprezentarii figurii umane si prin gesturile emfatice ale personajelor. Denumirea provine de la numele lui Otto I cel Mare.

PANAGHIE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconita (emailata) cu chipul Fecioarei Maria, purtata de ierarhi pe piept. 2. Bucata de prescura care se mananca in manastiri, in prima saptamana dupa Pasti. ♦ Prescura facuta la patruzeci de zile dupa inmormantarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghia.

GAZ² s.n. 1. Nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculara foarte mica. 2. Denumire populara pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanatii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas].

MANdat s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].

PAS² s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)

REGINA ~e f. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Condu-catoare absoluta a tarii; suverana. ~a An-gliei. 2) Sotie de rege. 3) fig. Persoana care domina o anumita sfera prin calitatile sale exceptionale; prima in genul sau. ~a frumu-setii. ◊ ~a-noptii a) planta erbacee cu flori albe sau violete, care se deschid noaptea, raspandind un miros puternic; b) denumire data Lunii. 4) Albina femela care depune oua; matca. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege), care poate fi miscata in orice directie; dama. [G.-D. regi-nei] /<lat. regina

CVADRATURA s. f. 1. (mat.) problema construirii unui patrat cu o arie data. ◊ calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan marginit de o curba inchisa. ♦ a cercului = problema (nesolutionabila) a construirii, cu rigla si compasul, a unui patrat cu aria egala cu a unui cerc dat; (fig.) problema imposibil de rezolvat. 2. (astr.) pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe Pamant au o diferenta de longitudine de 9⁰s. ◊ (pl.) fazele primului si ultimului patrar al Lunii. (< fr. quadrature)

BARTHOU [bartu], Jean-Louis (1862-1934), om politic francez. prim-min. (mart.-dec. 1913). Ca ministru de Externe (febr.-oct. 1934), a urmarit mentinerea statu-quo-ului postbelic si asigurarea securitatii colective in Europa. Asasinat la Marsilia, o data cu regele Aleksandru I al Iugoslaviei. M. de onoare al Acad. Romane (1934).

REFERENDUM (‹ fr.; {s} lat. [ad] referendum „spre a fi supus [adunarii]”) s. n. (Dr.) Consultare a cetatenilor, care trebuie sa raspunda prin „da” sau „nu”, asupra unui proiect de lege de o deosebita importanta sau asupra altor probleme de stat. Optional rezultatul r. poate figura in Constitutia unui stat. primul r. pentru ratificarea unei Constitutii s-a desfasurat in Massachusetts S.U.A. (1778). In Europa un r. pentru ratificarea unor legi s-a tinut in cantonul elvetian Sankt Gallen (1831). primul r. (plebiscit) tinut in Romania (10/22-14-26 mai 1864), prin care a fost sanctionata o noua Constitutie (Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris) si o noua lege electorala.

SALUTA vb. I. tr. A intampina, a da cuiva un semn de respect, de consideratie, rostind un cuvant, o fraza, o formula uzuala de politete, de simpatie etc. la intalnire sau la despartire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestatie vie. [P.i. salut. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].

INITIA vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) in randul celor care practicau un anumit cult. ◊ a indruma in practica unei religii. 2. a incepe, a pune bazele unei activitati etc. II. tr., refl. a da cuiva, a capata cunostintele necesare intr-o stiinta, arta, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)

MANdat s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)

bobirnac n., pl. e (d. borbonac, care se izbeste si cu sfirla). Fam. Lovitura data cu unu din cele patru degete (mai ales aratatoru ori cu mijlociu) dupa ce a fost despecat din degetu cel mare, sfirla. Fig. Iron. Mustrare, observatiune: a primi bobirnace.

SÃO NICOLAU, ins. in arh. Capul Verde (Oc. Atlantic), in Rep. Capul Verde, la 640 km V de tarmul Africii; 388 km²; 48 km lungime. Oras pr.: Villa da Ribeira Brava. Relief muntos, de origine vulcanica, cu alt. max. de 1.304 m (m-tii Gordo). Plantatii de arbori de cafea si de portocali. Culturi de porumb. Una dintre primele ins. colonizate de portughezi din acest arh. (sec. 15).

PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

PRACTIC, -A I. adj. 1. referitor la practica. ◊ care tinde catre o actiune, catre o realizare; care realizeaza ceva, da rezultate concrete; util. ◊ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de actiune; indemanatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei si dezvoltarii societatii, in primul rand procesul productiei materiale. ◊ aplicare a cunostintelor teoretice; (p. ext.) experienta, rutina. ◊ stagiu pe care il face un student sau un elev intr-o intreprindere. 2. ansamblu de metode si de procedee aplicate si verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioara specifica unui cult, unei credinte etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, dupa fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)

top (-pi), s. m. – 1. Panglica, funda. – 2. Porecla data motilor, care obisnuiesc sa-si impleteasca parul. Germ. Zopf, prin intermediul sas. tsop (Borcea 216). In ciuda afirmatiei acestui autor, nu are nimic in comun cu topirlan, cel putin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturala, intre top si toapa.

Aglauros (sau Agraulos) 1. Fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. Fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.

RECESIV, -A (‹ fr.) adj. 1. (GENET.) (Despre o insusire determinata genetic a unuia dintre parinti) Care este mascata la urmasi de insusirea dominanta sau alternativa corespondenta de la celalalt parinte, deci nu se manifesta la heterozigoti in F₁ (prima generatie de urmasi) dar poate sa apara in generatiile urmatoare daca ambii parinti sunt purtatori ai genei respective (de ex. la om gena care determina culoarea albastra a ochilor este recesiva). 2. Care da indarat, care este pe cale de a disparea; care exista in stare latenta.

soacat (-ti), s. m. – 1. Soarece. – 2. German, neamt (nume injurios, dat si altor straini din Europa de V.). – Var. soacata, (1) socit. Origine incerta, poate expresiva cf. sb. sokac „sirb catolic”, pe care Candrea il propune ca etimon al rom., dar care nu poate explica primul sens din rom. Legatura cu slov. stakor „soarece” (Cihac, II, 391) este indoielnica. Pentru var., cf. Byck-Graur 26. – Der. socatesc, adj. (nemtesc; occidental; ciudat); socatie, s. f. (limba pocita). Cf. sogan, sont.

PAVLOVA, Anna Pavlovna (1881-1831), balerina rusa. Balerina (din 1899), apoi prim-balerina (1906) la teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg. Din 1909, a fost prim-balerina in compania Baletele ruse, a lui Deaghilev, devenind una dintre primele partenere ale lui V. Nijinski. Roluri de mare intensitate lirica, create cu o tehnica desavarsita („Silfidele”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Giselle”). Stabilita la Londra (din 1910), a creat propria sa companie cu care a dat spectacole in mai multe tari ale lumii, inclusiv in Rusia (1913-1914). Celebra pentru interpretarea din „Moartei lebedei”, coregrafie creata special pentru ea de M. Fokin, pe muzica lui Saint-Saens.

SIGNATURA s. f. 1. semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar a unei carti, care usureaza legatorului numerotarea colilor. 2. mic sant taiat in blocul de litere care inlesneste zetarului recunoasterea pozitiei ei. 3. (mat.) a unei substitutii = (pentru o substitutie data) numarul +1 daca substitutia echivaleaza cu un numar par de traspozitii, numarul -1 daca acesta echivaleaza cu un numar impar de transpozitii. (< fr. signature)

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

KARAVELOV 1. Liuben K. (1834-1879), scriitor si om politic bulgar. Nuvele si povestiri realiste („Bulgarii de alta data”, „Este vina destinului?”). A editat la Bucuresti ziarele „Svoboda” (Libertatea) (1869-1872) si „Nezavisimosti” (Independenta) (1873-1874). Membru al Comitetului Central Revolutionar Bulgar, constituit la Bucuresti. 2. Petko K. (c. 1843-1903), om politic bulgar. Frate cu K. (1). Fondator si lider al Partidului Liberal. prim-min. al Bulgariei (1880-1881, 1884-1886, febr.-dec. 1901).

RECENSAMANT (dupa fr. recensement) s. n. Forma speciala de inregistrare statistica de mare amploare, de obicei periodica si exhaustiva, in care culegerea datelor despre fenomenele supuse observarii se face direct de catre observatorii speciali trimisi la fata locului. ◊ Recensamantul populatiei = r. al carui scop il constituie stabilirea pe intreg teritoriul unei tari, la un moment dat, dupa un program unitar, dupa principalele sale caracteristici demografice, economice, religioase si social-culturale; s*x, varsta, stare civila, nationalitate, nivel de instruire, ocupatie, ramura de activitate etc. Adesea se realizeaza concomitent si un r. al locuintelor. In epoca moderna primele r. au avut loc in S.U.A. (1790), Franta si Marea Britanie (1801). In Principatele Unite prima incercare de r. dateaza din 1859, din initiativa domnitorului I. Al. Cuza. R. in Romania au avut loc in anii: 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011.

CARIOTIP (‹ fr. {i}; {s} gr. karyon „nucleu” + typos „caracter”) s. n. (GENET.) Reprezentare grafica sau microfotografica a cromozomilor unei celule, aranjamentul acestora fiind comun pentru toate celulele unui organism sau unei specii date. C. uman se realizeaza utilizind clasificarea numerala, in care cromozomii sint dispusi in ordine de marime crescinda (de la 1 la 22), recunoasterea lor facindu-se dupa pozitia centromerului si lungimea bratelor; sint repartizati in 7 grupe, numite dupa numarul de ordine al primului si ultimului cromozom, cu exceptia celor de s*x (X, Y), care, pentru a se evita orice confuzie, nu sint numerotati, pastrindu-si numele specific. V. idiom, genom, cod genetic.

caftan n., pl. e (turc. kaftan, d. pers. haftan, caftan; ngr. kaftani, bg. sirb. rut. rus. pol. kaftan. Cp. cu chepeneag). Un fel de mantie ornata cu fir de aur si de argint si cu minicile [!] lungi pina la pamint pe care sultanu o daruia vizirilor, pasilor hanului Crimeii, principilor Ardealului si domnilor romanesti cind intrau in functiune ori ca rasplata p. un serviciu sau chear [!] p. o veste buna. (La rindu lui, domnu daruia si el caftane boierilor din primele trei clase, iar cei-lalti erau numiti pin [!] pitac. Toti curtenii purtau caftan. Pe la 1848, perzindu-si [!] insemnatatea onorifica, caftanu disparu din moda pastrindu-l numai Jidanii batrini). Fig. Boierie: in domnia lui Caragea toate slujbele si caftanele se dau pe parale (Ghica, 36). Iron. Rar. Bataie [!], trinteala: na si tie un caftan!

SANTIAGO DE LOS CABALLEROS, oras in N Rep. Dominicane, situat pe Rio Yaque del Norte, la 56 km S de Puerto Plata; centrul ad-tiv al provinciei Santiago; 365,4 mii loc. (2002). Piata agricola pentru tutun, cafea, cacao, fructe tropicale, trestie de zahar s.a. Ind. prelucr. a lemnului (mobila) si tutunului (tigarete), pielariei, farmaceutica, jucariilor (papusi) si alim. (rom, produse lactate). Universitate catolica (1962), Universitate politehnica (1974). Parcul Duarte. Catedrala Santiago el Mayor. Fundat, probabil, de Cristofor Columb in 1494 sau de fratele acestuia, Bartolomeu Columb, in 1495, fiind printre primele asezari din America. In 1504, 30 de cavaleri (caballeros) din Ordinul Sf. Iacob (Santiago) s-au stabilit la Santiago, denumind asezarea S. de la C. Orasul a fost ruinat de cutremurele din 1562 si 1842 si mistuit de incendiul din 1863, fiind refacut de fiecare data.

deretica (deretic, dereticat), vb. – 1. (Inv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curatenie, a curata. – Var. der(a)dica, dereteca, diretica, d(i)radica, der(e)dica. Lat. *dēradicāre „a dezradacina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortes 127), ipoteza confirmata de prima var., si de sensul vechi: cf. voi darateca pre cei fara de lege (Biblia 1688). Totusi, Puscariu 503; Tiktin si Scriban prefera sa se refere la lat. *directicāre, de la rectus.