BINE adv., s. n. sg. I. Adv. 1. In mod prielnic, in mod favorabil, avantajos, util. ◊ Expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o invatatura, o intamplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (sa...) = a(-i) veni cuiva la indemana; a fi avantajat de o situatie prielnica. ◊ (In formule de salut) Bine ai (sau ati) venit (sanatos, sanatosi)! ◊ (Referitor la sanatate) A se simti bine. A(-i) face (cuiva) bine (mancarea, bautura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ti-e bine? = a) (ce), nu esti sanatos? ai o slabiciune fizica?; b) (ce), esti nebun? nu esti in toate mintile? 2. In concordanta cu regulile eticii sociale, in mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Sa te porti bine cu oricine. ♦ Expr. (Fam. si ir.) Bine ti-a facut! = asa trebuia, asa se cuvenea sa-si faca (pentru purtarea ta urata, condamnabila)! ♦ In concordanta cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Canta si danseaza bine. Cu rochia asta iti sade bine. ◊ Barbat sau femeie bine facut(a) = barbat sau femeie chipes(a). ♦ In concordanta cu adevarul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine ca asa stau lucrurile. Sa stiu bine ca mor, si nu ma las pana nu-mi aflu dreptatea! ◊ De-a binelea = de-adevarat, cu adevarat. ♦ (Avand valoarea unei afirmatii) Bine, am sa procedez cum vrei tu! ◊ Expr. (Ca) bine zici = (ca) zici asa cum trebuie. Ei bine... = dupa cum spuneam... ♦ Cu grija, cu atentie. Uita-te bine si invata. 3. Deplin, in intregime, complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani si mai bine. ♦ Mult si prielnic. A plouat bine. A mancat si a baut bine. II. S. n. sg. 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ◊ Om de bine = om care actioneaza in folosul, in sprijinul, care ajuta pe cei din jurul sau. ◊ Expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Sa-ti (sau sa va) fie de bine! = a) sa-ti (sau sa va) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (gresit) impotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lauda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blandete, cu intelegere, cu bunavointa fata de cineva suparat, irascibil sau indarjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca stiinta. 4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, placut la vedere. – Lat. bene (in sensul II 3, calc dupa gr. Agathos, germ. das Gut).

BINE² n. 1) ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etc.); fapta buna. ◊ Cu ~le cu blandete si cu bunavointa. A-i face cuiva ~ a ajuta pe cineva. A-i face cuiva ~ cu ceva a imprumuta pe cineva cu ceva. 2) Stare de satisfactie. A ajunge la ~. /<lat. bene