CAUTA, caut, vb. I. I. Tranz. 1. A incerca sa gaseasca pe cineva sau ceva; a umbla dupa... ◊ Expr. A cauta cuiva cearta (sau pricina) cu lumanarea = a provoca cearta cu orice pret. N-ai ce cauta (undeva) = nu exista motiv, este interzis sa vii sau sa te afli undeva. A cauta (pe cineva sau ceva) cu ochii = a incerca sa descopere (pe cineva sau ceva) intr-un grup, intr-o multime etc. A cauta cu gandul = a se sili sa-si aduca aminte. A cauta privirile cuiva = a incerca sa intalneasca privirile cuiva. ♦ Intranz. A cerceta, a scotoci, a cotrobai. ♦ A se deplasa undeva pentru a gasi pe cineva; a se interesa undeva de prezenta cuiva. 2. A incerca sa obtina ceva, a urmari ceva. ♦ Refl. (Despre marfuri) A avea cautare, a se cere. II. 1. Intranz. A se interesa, a se ocupa de... ◊ Expr. A-si cauta de treaba (sau de treburi, de nevoi, de cale, de drum) = a se preocupa numai de propriile treburi, a-si vedea de treaba. 2. Intranz. si tranz. A purta de grija (unui bolnav), a se ingriji de... ◊ Refl. Se cauta la doctor. ♦ A baga de seama, a fi atent. 3. Tranz. A-si da silinta, a se stradui sa... 4. Tranz. impers. A trebui, a se cuveni. III. 1. Intranz. A se uita, a privi, a urmari cu ochii. ◊ Expr. (Fam.) A-i cauta (cuiva) in coarne = a rasfata (pe cineva). ♦ Fig. A fi indreptat, orientat spre...; (despre fiinte) a se indrepta spre... 2. Tranz. A cerceta, a examina. 3. Intranz. A avea sau a da aspectul sau infatisarea de... 4. Intranz. si tranz. Fig. A lua in consideratie, a se lua dupa... Nu cauta ca-s mic. 5. Intranz. (In superstitii) A cerceta pozitia stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul. [Pr.: -ca-u-. – Var.: (pop.) cata vb. I] – Lat. *cautare.

DA², dau, vb. I. I. Tranz. 1. A intinde, a inmana cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masa, o petrecere etc. = a oferi o masa, a organiza o petrecere etc. A(-si) da buna ziua (sau buna seara, binete etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispozitie, la indemana, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a inchiria. A da cu (sau in) arenda = a arenda. A da (cu) imprumut = a imprumuta. A da inapoi = a inapoia, a restitui. A da in primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva in (sau pe din) doua = a imparti in doua parti egale; a injumatati. A(-i) da (cuiva) un numar (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumita varsta; a aprecia (cu aproximatie) cati ani mai are cineva de trait. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcina spre executare. A da cuiva o problema de rezolvat. ◊ Expr. A da cuiva de lucru = a) a insarcina pe cineva cu o munca; a procura cuiva o ocupatie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A incredinta pe cineva in seama, in paza, in grija, pe mana cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva in posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i darui. 5. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de barbat (respectiv de sotie) pe cineva = a casatori cu... 6. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a..., a oferi in locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arata ca pretuim mai mult pe unul decat pe celalalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara multumit cu... ♦ A oferi, a plati. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Imi dau capul, spune cineva pentru a-si arata deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvarli. Sa dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) d******i (sau la d***u, naibii, in plata Domnului etc.) ori a-l da incolo = a nu voi sa stie (de cineva sau de ceva), a renunta la... A da pe gat (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o data, in cantitati mari). ♦ A trimite sau a aseza pe cineva intr-un loc pentru o anumita indeletnicire. L-a dat la scoala. ♦ A mana, a duce un animal la pascut, la iarba etc. 10. A aseza, a orienta ceva intr-un anumit mod, pozitie sau directie. Isi daduse pe ochi palaria rotunda. ◊ Expr. A da la (sau intr-o) o parte = a indeparta. A da usa (sau poarta etc.) de perete = a impinge in laturi, a deschide larg usa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinta. 11. (In expr. si loc.) A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da gauri = a gauri. (Reg.; despre tesaturi) A da in unda = a spala, a clati. A da lectii (sau meditatii) = a preda lectii in afara scolii. A da o telegrama = a expedia o telegrama. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice in ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc) = a descoperi, a arata; a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da insemnatate = a acorda atentie. A-si da (cu) parerea = a-si expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grabi, a zori. A da la mana = a pune la dispozitia cuiva, a inmana cuiva ceva. A da o lupta, o batalie = a purta o lupta, o batalie; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut in mod oficial ca cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigat etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigat etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaste”, „a intelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A ingadui, a permite, a lasa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mana sa... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea sa...; a-i veni (cuiva) bine la socoteala, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soarta, noroc etc.) A randui, a destina, a sorti. ◊ Expr. S-apoi da, Doamne, bine! = apoi a fost strasnic! Ce-o (sau cum a) da targul si norocul = cum se va nimeri. (Bine ca) a dat Dumnezeu! = in sfarsit, in cele din urma. ♦ Intranz. (In practicile superstitioase; in expr.) A da in carti (sau cu cartile) = a prezice viitorul. 16. (Impreuna cu obiectul formeaza locutiuni verbale) A da sfaturi = a sfatui. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul sau obstescul sfarsit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a sustine un examen in fata unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din maini. ◊ Expr. A da din umeri = a inalta din umeri in semn de nedumerire, de nestiinta, de nepasare. A da din gura = a vorbi mult. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se mai opri (din mers, din vorba etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Da-i cu..., se spune pentru a arata o succesiune de actiuni. 2. A spala, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre doua sau mai multe persoane) A-si da cu cotul sau (tranz.) a-si da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-si) atrage atentia, a-si face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorba usturatoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scapa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palma. ♦ A trage cu o arma de foc. Am invatat sa dau cu pusca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge pana la... Calul fugea de da cu burta de pamant. 4. (Urmat de determinari locale sau modale) A se duce catre..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da incolo, incoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo pana colo; fig. a se framanta, a incerca in toate chipurile. A nu sti incotro sa (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu sti ce sa mai faca, cum sa mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o intoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva in (sau prin) gand (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gand (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ A da de fund = a ajunge pana in fund; p. ext. a ajunge la capat, la sfarsit¹. A-i da (cuiva) de urma = a gasi pe cel cautat. A da de d***u = a o pati. A da de rusine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a intampina o rusine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a baga de seama, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit punct, a nimeri intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se intinde pana la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri in..., a intra, a cadea in... ◊ Expr. A da in gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre par) A intra, a ajunge in... Ii da parul in ochi. ◊ (Despre lumina) A cadea intr-o directie oarecare. 9. (In expr.) A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in copt (sau in parg) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a incepe sa planga. A(-i) da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata sa se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afara” sau „pe din afara”) A iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide in fierbere) A da in foc = a se umfla, a curge afara din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 11. A incepe sa..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregati sa... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. si tranz.) A (se) da jos = a (se) cobori. ♦ Refl. A se aseza undeva. 2. Refl. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A se napusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata”, „de-a rostogolul”, „in leagan” etc.) A se deplasa intr-o anumita directie, a aluneca, a se rostogoli, a se legana. ◊ Expr. A se da in vant dupa... = a-si da toata osteneala sa obtina ceva; fig. a tine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe langa cineva, a incerca sa intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau in partea..., a se alatura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua dupa cineva sau dupa ceva. 7. Refl. A se lasa in voia cuiva; a se lasa stapanit, coplesit de... 8. Refl. A nu opune rezistenta; a ceda. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (Inv. si fam.; despre armate, cetati, comandanti) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinari introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la munca. ◊ Expr. A se da in vorba cu cineva = a intra in vorba cu cineva. 10. Refl. (In expr.) A se da drept cineva = a voi sa treaca drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, da, dam, dati, dau; imperf. dadeam si dam; perf. s. dadui (reg. dedei si detei); m. m. ca perf. dadusem si dasem (reg. dedesem si detesem); prez. conjunctiv pers. 3 sa dea (reg. sa deie). – Lat. dare.

HARUSPICIU, haruspicii, s. m. (In Roma antica) Preot despre care se credea ca poate prezice viitorul prin examinarea maruntaielor animalelor jertfite. – Din lat. haruspex, -picis, fr. haruspice.

PROFETI, profetesc, vb. IV. Tranz. A face profetii, a prezice viitorul (in calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet.

PROROCI, prorocesc, vb. IV. Tranz. (In credintele religioase) A prezice viitorul, vointa divina; p. gener. a prevedea si a anunta evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: prooroci vb. IV] – Din proroc.

SIBILA, sibile, s. f. Femeie careia i se atribuia, in antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirata de zei. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla.

ASTROLOGIE f. Pseudostiinta care pretinde a prezice viitorul dupa pozitia si miscarea astrilor. [G.-D. astrologiei] /<fr. astrologie, lat. astrologia

BOB¹ ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu

A CAUTA caut 1. tranz. 1) A incerca sa gaseasca. ~ o carte. ~ prietenul. ~ izvorul. ◊ ~ cu ochii (pe cineva sau ceva) a incerca sa descopere pe cineva sau ceva (intr-o multime). ~ pe d****l a) a fi imprevizibil; b) a-si provoca neplaceri. N-ai ce cauta (undeva sau la cineva) nu exista motiv pentru a pleca undeva sau la cineva. 2) A incerca cu insistenta sa obtina. ~ bani. ~ slava. ~ ajutor. ◊ ~ pricina a cauta motiv de cearta. 3) (urmat, de obicei, de un verb la modul conjunctiv) A depune eforturi; a face tot posibilul. Cauta sa te intorci mai repede. 4) A privi cu atentie; a examina; a cerceta. 5) A avea in grija; a ingriji. ~ un bolnav. 6) (mai ales in constructii negative) A lua in considerare. Nu cauta ca-s tanar. 2. intranz. 1) A-si indrepta ochii (pentru a vedea); a se uita; a privi. ◊ ~ (cuiva) in coarne a rasfata; a intra in voie. 2) A manifesta interes; a se interesa. ~ de sanatate. 3) A avea grija; a ingriji. ~ de un bolnav. 4) pop. (in superstitii) A prezice viitorul (dand in carti, in bobi etc.); a ghici. 5) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A solicita cu insistenta; a intreba. Marfa aceasta este cautata. 6) (mai ales in constructii negative) A tine cont; a avea in vedere; a se uita. /<lat. cautare

CHIROMANTIE f. Practica superstitioasa care pretinde ca poate determina caracterul si prezice viitorul unei persoane prin interpretarea liniilor din palma. [Art. chiromantia; G.-D. chiromantiei; Sil. -ti-e] /<it. chiromanzia

A GHICI ~esc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deductie. ~ gandurile cuiva. ~ pe cineva dupa glas. 2) (ghicitori, sarade, enigme) A patrunde cu mintea, gasind explicatia. 3) A vedea foarte vag (din cauza departarii, a intunericului etc.); a intrezari; a intrevedea. 2. intranz. (in superstitii) A prezice viitorul (tragand cartile, in bobi etc.). /cf. bulg. gadkam

MAG magi m. 1) (in antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoana care prezice viitorul (dupa pozitia astrilor). 3) fig. Om invatat; persoana atotstiutoare; filozof. 4) Persoana care face vraji; vrajitor. 5) (in religia crestina) Rege mitic despre care se spune ca ar fi venit din orient la Bethleem sa se inchine lui Isus Hristos, la nasterea lui. 6) fig. Persoana care duce sau aduce vesti; vestitor. /<sl. magu

PASCALIE ~i f. 1) Calendar in care sunt indicate data Pastilor si a altor sarbatori religioase. 2) Carte astrologica populara dupa care se crede ca se poate prezice viitorul. /<ngr. pashalion

PREZICATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care prezice viitorul. /a prezice + suf. ~tor

PROFET ~ti m. 1) rel. Persoana, cu inspiratie divina, care prezice viitorul; proroc. 2) fig. Persoana care, patrunzand in esenta lucrurilor, prevede desfasurarea evenimentelor ulterioare; proroc; vizionar. /<fr. prophete

PROROC ~ci m. 1) rel. Persoana cu inspiratie divina care prezice viitorul; profet. 2) fig. Persoana care, patrunzand in esenta lucrurilor, prevede desfasurarea evenimentelor ulterioare; profet; vizionar. /<sl. proroku

ROJDANIC ~ce n. Carte pe baza careia se prezice viitorul omului potrivit zodiei in care s-a nascut. /<sl. rozdeniku

SIBILA ~e f. (in antichitatea greco-romana) Divinitate feminina legendara careia i se atribuia capacitatea de a prezice viitorul. /<lat. Sybilla, fr. sybille

ZODIAC ~ce n. 1) Zona a boltii ceresti care se intinde de o parte si de alta a eclipticii, fiind strabatuta de Soare in decursul unui an si cuprinzand 12 zodii. ◊ Semnele ~cului figurile simbolice ale celor 12 zodii. 2) Totalitate a celor 12 zodii, cuprinse de o astfel de zona a boltii ceresti. 3) Carte pe baza careia se prezice viitorul omului potrivit zodiei in care s-a nascut. [Sil. -di-ac] /<ngr. [kiklos]zodiakos

GEOMANTIE s.f. Pretinsa arta de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pamant sau prin analiza unor gramajoare de pamant aruncate. [Gen. -iei. / < lat. geomantia, cf. fr. geomancie].

GEOSCOPIE s.f. Pretinsa arta de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfintitul si rasaritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. geoscopie, cf. gr. ge – pamant, skopein – a examina].

DIVINATIE s.f. (Liv.) Pretinsa putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinatie s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].

HARUSPICIU s.m. Preot la etrusci care pretindea ca prezice viitorul dupa maruntaiele jertfelor naturii. ♦ (P. ext.) Ghicitor. [< lat. haruspex, fr. aruspice].

pascalau, pascalai, s.m. (reg.) persoana care prezice viitorul din pascalie; pascalitor, ghicitor.

pascali, pascalesc, vb. IV (inv.) a prezice viitorul din pascalie; a profeti.

pascalitor, pascalitoare, s.m. si f. (inv. si pop.) persoana care prezice viitorul din pascalie; zodier, astrolog, profet, prezicator.

bricelat s. n. – Obicei popular din Trans., care consta in a prezice viitorul fetelor. – V. vergelat. Germ. Britsche (Draganu, R. fil., II, 105-17).

CHIROGNOMONIE s. f. arta de a prezice viitorul, de a cunoaste caracterul cuiva dupa forma si aspectul mainilor sale. (< fr. chirognomie)

DIVINATIE s. f. pretinsa putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio)

GEOMANTIE s. f. pretinsa arta de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pamant sau prin analiza unor gramajoare de pamant. (< fr. geomancie, lat. geomantia)

GEOSCOPIE s. f. pretinsa arta de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfintitul si rasaritul Soarelui. (< fr. geoscopie)

ghici (ghicesc, ghicit), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – Var. (inv.) gici. Mr. angucescu, angucire. Origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadaci „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci, redusa ulterior. Cf. si bg. gatkam „a propune o ghicitoare”, gadam „a ghici”. Der. de la ghioc, propusa de Laurian si pastrata de Scriban, nu pare posibila. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindusa-de-toamna, Colchicum autumnale); ghicitura, s. f. (cimilitura); ghiceala, s. f. (cimilitura).

CAUTA, caut, vb. I. I. Tranz. 1. A incerca sa gasesti pe cineva sau ceva; a umbla dupa... ◊ Expr. A cauta (cuiva) cearta sau pricina (cu lumanarea) = a cauta prilej de cearta cu orice pret. A cauta (pe cineva sau ceva) cu ochii = a incerca sa descoperi (pe cineva sau ceva) intr-un grup, intr-o multime etc. A cauta cu gandul = a se sili sa-si aduca aminte. A cauta privirile cuiva = a incerca sa intalnesti privirile cuiva. ♦ Intranz. A cerceta, a scotoci. ♦ A se deplasa undeva pentru a gasi pe cineva; a se interesa undeva de prezenta cuiva. 2. A incerca sa obtii ceva, a urmari ceva. Du-te de cauta noua piei de bivol (ISPIRESCU). ◊ Expr. N-ai ce cauta (undeva) = nu exista motiv, e interzis sa te afli sau sa vii (undeva).** Refl. (Despre marfuri) A avea trecere, a se cere. II. 1. Intranz. A se interesa, a se ocupa de... ◊ Expr. A-si cauta de treaba (sau de treburi, de nevoi) = a-si vedea de ocupatiile sale, fara a se amesteca in treburile altora. A-si cauta de drum (sau de cale) = a-si continua drumul, a-si vedea de treburile sale. 2. Intranz. si tranz. A purta de grija (unui bolnav), a se ingriji de... ◊ Refl. Se cauta la doctor. ♦ A baga de seama, a fi atent. Pe mine cautati sa nu ma smintiti (CREANGA). 3. Tranz. A-si da silinta, a se stradui sa... Tata-sau il trimitea intr-una sa caute a se capatui (ISPIRESCU). 4. Tranz. impers. A trebui, a se cuveni. Cata sa stim cum se misca si cu cine se aduna (SADOVEANU). III. 1. Intranz. A se uita, a privi, a urmari cu ochii. ◊ Expr. (Fam.) A cauta (cuiva) in coarne = a rasfata (pe cineva). ♦ Fig. A fi indreptat, orientat spre...; (despre fiinte) a se indrepta spre... 2. Tranz. A cerceta, a examina. ◊ Expr. A cauta o pasare de ou = a examina o pasare pipaind-o, pentru a-si da seama daca are ou. 3. Intranz. A avea sau a da aspectul sau infatisarea de... Ochii osteniti si parul nepieptanat... cautau a melancolie (DELAVRANCEA). 4. Intranz. si tranz. Fig. A lua in consideratie, a se lua dupa... Nu cauta ca-s mic (CREANGA). 5. Intranz. (In superstitii) A cerceta pozitia stelelor, a bobilor etc. pentru a prezice viitorul. [Var.: cata vb. I] – Lat. *cautare.

PROROC, proroci, s. m. Interpret al vointei lui Dumnezeu, capabil sa prezica viitorul; p. gener. persoana care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. [Var.: prooroc s. m.] – Din sl. proroku.

PROFET, profeti, s. m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pamant si capabil sa prezica viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoana care intuieste aparitia sau desfasurarea unor evenimente in viitor. – Din fr. prophete.

DIVINATIE ~i f. livr. 1) Putere magica de a ghici viitorul. 2) prezicere a viitorului prin practici superstitioase. [Art. divinatia; G.-D. divinatiei; Sil. -ti-e] /<fr. divination, lat. divinatio, ~onis

HARUSPICIU s. m. preot la etrusci care prezicea viitorul dupa maruntaiele jertfelor si pe baza observarii fenomenelor naturii. (< fr. haruspice, lat. haruspex, -icis)

HOROSCOP s. n. 1. tabel sinoptic cu pozitia astrilor in momentul nasterii unui copil, pe baza caruia astrologii prezic viitorul acestuia. 2. prezicere astrologica a destinului. 3. rubrica in unele publicatii continand preziceri pentru cei nascuti in fiecare dintre cele 12 zodii. (< fr. horoscope, lat. horoscopus, gr. horoskopos)

GHICI, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a intelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deductie); a intui, a prevedea, a intrezari. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la intamplare sau in mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (in superstitii) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gaci vb. IV] – Et. nec.

MANTICA s. f. prezicere a viitorului pornind de la semnele ceresti, zborul pasarilor, fenomenele naturale etc. – Din it. mantica, fr. mantique.

ASTROLOGIE s. f. (In antichitate si in evul mediu) prezicere a viitorului pe baza studierii pozitiei si miscarii astrilor, a constelatiilor sau a unor fenomene ceresti. – Din fr. astrologie, lat. astrologia.

CITI, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronuntand cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinta de cele scrise. ♦ A rosti, a urmari un text cu glas tare pentru a comunica cuiva continutul lui. ♦ A descifra o partitura muzicala, urmarind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicatiile topografice ale unei harti sau ale unui plan si a reconstitui dupa ele conformatia terenului. ♦ A inregistra, a deslusi indicatiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gandul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A invata, a studia (parcurgand scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (In superstitii; in expr.) A citi in stele = a prezice cuiva viitorul dupa pozitia stelelor. A citi (cuiva) in palma = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinandu-i liniile din palma. [Var.: (pop.) ceti vb. IV] – Din sl. citati, cisti.

ORACOL, oracole, s. n. (In antichitate) Raspuns profetic pe care, potrivit unor credinte, anumite divinitati il dadeau celor veniti sa le consulte pentru a cunoaste viitorul; prevestire, prezicere, profetie; lacasul unde se faceau aceste profetii. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; sentinta cu caracter infailibil; p. ext. persoana care da aceasta hotarare. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sententios si enigmatic. [Var.: oracul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.

ORNITOMANTIE s.f. (Ant.; la romani) prezicere a viitorului dupa zborul pasarilor. [Gen. -iei. / < fr. ornithomancie, cf. gr. ornis – pasare, manteia – ghicire].

VATICINATIE s.f. Pretinsa prezicere a viitorului; profetie, oracol; vaticiniu. [Gen. -iei, var. vaticinatiune s.f. / < fr. vaticination, lat. vaticinatio].

MANTICA s. f. prezicere a viitorului prin interpretarea semnelor ceresti, a zborului pasarilor, a fenomenelor naturale etc. (< fr. mantique, it. mantica, gr. mantike)

VATICINATIE s. f. pretinsa prezicere a viitorului; profetie, oracol; vaticiniu. (< fr. vaticination, lat. vaticinatio)

ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. gener. constelatie, planeta. ♦ Interval de timp determinat cand Soarele se afla intr-un astfel de sector. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa unele credinte, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzator; p. ext. destin, ursita. ◊ Expr. (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A sa naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul dupa pozitia stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zodhion.

pasca s. f. – 1. (Inv.) Miel pascal la evrei. – 2. Hostie pascala. – 3. Cocatura pentru sarbatoarea de Pasti. – Var. inv. pasha. Mgr. πάσχα; der. prezinta dificultatea fonetica, dar exista si in pascalie (var. pascalie), s. f. (zodiac, calendar de lunga durata), din mgr. πασχαλία. Der. din lat. pascha (Tiktin; Candrea) sau din sl. pascha (Cihac) este dubioasa; din sl. provine numai var. inv. – Der. pascali, vb. (a prezice timpul si viitorul pe baza de zodiac, a ghici, a profetiza); pascalitor, s. m. (astrolog); pascuta, s. f. (covrigel dat de pomana in Saptamina Patimilor). – Cf. Paste.

GHICI vb. 1. v. intui. 2. a afla, a descoperi, (rar) a banui. (Ai ~ ce-am vrut sa spun.) 3. v. banui. 4. a dezlega. (A ~ o cimilitura.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (frantuzism inv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

PREZIS, -A, prezisi, -se, adj. 1. (Despre evenimente, fapte etc.) A carui producere sau aparitie este anuntata dinainte. 2. (Despre viitor, destin) Care este cunoscut anticipat prin divinatie. – V. prezice.

PREZICATOR, -OARE, prezicatori, -oare, s. m. si f. Persoana care se indeletniceste cu ghicitul viitorului cuiva in carti, in cafea, in palma etc.; ghicitor. – prezice + suf. -ator.

A prezice prezic tranz. A stabili din timp prin deductie sau prin intuitie, aducand la cunostinta; a prevesti. ◊ ~ viitorul a pretinde ca se poate afla viitorul (ghicind in carti, in palma, in bobi etc.). /pre- + a zice

ORACOL s.n. 1. Raspuns al unei divinitati la intrebarile adresate de obicei prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; (p. ext.) raspunsul obtinut; prezicere, prevestire, profetie. ♦ Loc unde se faceau prezicerile. 2. Persoana despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; (p. ext.) cel care da aceasta hotarare. [Var. oracul s.n. / < lat. oraculum, cf. it. oracolo].

ORACOL s. n. 1. (ant.) raspuns profetic al anumitor divinitati la intrebarile adresate prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profetie. ◊ loc unde se faceau asemenea preziceri. 2. cel despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ◊ hotarare data de o persoana cu autoritate. (< lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)

prezice, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunta dinainte ce se va intampla, orientandu-se dupa anumite indicatii prezente, dupa intuitie, rationament etc. A ghici viitorul cuiva (in carti, in cafea, in palma etc.). – Pre¹- + zice (dupa fr. predire).