HOROSCOP s. n. 1. tabel sinoptic cu pozitia astrilor in momentul nasterii unui copil, pe baza caruia astrologii prezic viitorul acestuia. 2. prezicere astrologica a destinului. 3. rubrica in unele publicatii continand preziceri pentru cei nascuti in fiecare dintre cele 12 zodii. (< fr. horoscope, lat. horoscopus, gr. horoskopos)

HARUSPICIU, haruspicii, s. m. (In Roma antica) Preot despre care se credea ca poate prezice viitorul prin examinarea maruntaielor animalelor jertfite. – Din lat. haruspex, -picis, fr. haruspice.

PROROC, proroci, s. m. Interpret al vointei lui Dumnezeu, capabil sa prezica viitorul; p. gener. persoana care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. [Var.: prooroc s. m.] – Din sl. proroku.

PROFET, profeti, s. m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pamant si capabil sa prezica viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoana care intuieste aparitia sau desfasurarea unor evenimente in viitor. – Din fr. prophete.

PROFETI, profetesc, vb. IV. Tranz. A face profetii, a prezice viitorul (in calitate de profet); a proroci, a profetiza, a prevesti. – Din profet.

PROROCI, prorocesc, vb. IV. Tranz. (In credintele religioase) A prezice viitorul, vointa divina; p. gener. a prevedea si a anunta evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: prooroci vb. IV] – Din proroc.

SIBILA, sibile, s. f. Femeie careia i se atribuia, in antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirata de zei. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla.

ASTROLOGIE f. Pseudostiinta care pretinde a prezice viitorul dupa pozitia si miscarea astrilor. [G.-D. astrologiei] /<fr. astrologie, lat. astrologia

BOB¹ ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu

CHIROMANTIE f. Practica superstitioasa care pretinde ca poate determina caracterul si prezice viitorul unei persoane prin interpretarea liniilor din palma. [Art. chiromantia; G.-D. chiromantiei; Sil. -ti-e] /<it. chiromanzia

DIVINATIE ~i f. livr. 1) Putere magica de a ghici viitorul. 2) prezicere a viitorului prin practici superstitioase. [Art. divinatia; G.-D. divinatiei; Sil. -ti-e] /<fr. divination, lat. divinatio, ~onis

A GHICI ~esc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deductie. ~ gandurile cuiva. ~ pe cineva dupa glas. 2) (ghicitori, sarade, enigme) A patrunde cu mintea, gasind explicatia. 3) A vedea foarte vag (din cauza departarii, a intunericului etc.); a intrezari; a intrevedea. 2. intranz. (in superstitii) A prezice viitorul (tragand cartile, in bobi etc.). /cf. bulg. gadkam

MAG magi m. 1) (in antichitate) Preot la popoarele orientale. 2) Persoana care prezice viitorul (dupa pozitia astrilor). 3) fig. Om invatat; persoana atotstiutoare; filozof. 4) Persoana care face vraji; vrajitor. 5) (in religia crestina) Rege mitic despre care se spune ca ar fi venit din orient la Bethleem sa se inchine lui Isus Hristos, la nasterea lui. 6) fig. Persoana care duce sau aduce vesti; vestitor. /<sl. magu

PASCALIE ~i f. 1) Calendar in care sunt indicate data Pastilor si a altor sarbatori religioase. 2) Carte astrologica populara dupa care se crede ca se poate prezice viitorul. /<ngr. pashalion

prezicATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. Persoana care prezice viitorul. /a prezice + suf. ~tor

PROFET ~ti m. 1) rel. Persoana, cu inspiratie divina, care prezice viitorul; proroc. 2) fig. Persoana care, patrunzand in esenta lucrurilor, prevede desfasurarea evenimentelor ulterioare; proroc; vizionar. /<fr. prophete

PROROC ~ci m. 1) rel. Persoana cu inspiratie divina care prezice viitorul; profet. 2) fig. Persoana care, patrunzand in esenta lucrurilor, prevede desfasurarea evenimentelor ulterioare; profet; vizionar. /<sl. proroku

ROJDANIC ~ce n. Carte pe baza careia se prezice viitorul omului potrivit zodiei in care s-a nascut. /<sl. rozdeniku

SIBILA ~e f. (in antichitatea greco-romana) Divinitate feminina legendara careia i se atribuia capacitatea de a prezice viitorul. /<lat. Sybilla, fr. sybille

ZODIAC ~ce n. 1) Zona a boltii ceresti care se intinde de o parte si de alta a eclipticii, fiind strabatuta de Soare in decursul unui an si cuprinzand 12 zodii. ◊ Semnele ~cului figurile simbolice ale celor 12 zodii. 2) Totalitate a celor 12 zodii, cuprinse de o astfel de zona a boltii ceresti. 3) Carte pe baza careia se prezice viitorul omului potrivit zodiei in care s-a nascut. [Sil. -di-ac] /<ngr. [kiklos]zodiakos

GEOMANTIE s.f. Pretinsa arta de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pamant sau prin analiza unor gramajoare de pamant aruncate. [Gen. -iei. / < lat. geomantia, cf. fr. geomancie].

GEOSCOPIE s.f. Pretinsa arta de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfintitul si rasaritul Soarelui. [Gen. -iei. / < fr. geoscopie, cf. gr. ge – pamant, skopein – a examina].

DIVINATIE s.f. (Liv.) Pretinsa putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinatie s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].

HARUSPICIU s.m. Preot la etrusci care pretindea ca prezice viitorul dupa maruntaiele jertfelor naturii. ♦ (P. ext.) Ghicitor. [< lat. haruspex, fr. aruspice].

pascalau, pascalai, s.m. (reg.) persoana care prezice viitorul din pascalie; pascalitor, ghicitor.

pascali, pascalesc, vb. IV (inv.) a prezice viitorul din pascalie; a profeti.

pascalitor, pascalitoare, s.m. si f. (inv. si pop.) persoana care prezice viitorul din pascalie; zodier, astrolog, profet, prezicator.

bricelat s. n. – Obicei popular din Trans., care consta in a prezice viitorul fetelor. – V. vergelat. Germ. Britsche (Draganu, R. fil., II, 105-17).

CHIROGNOMONIE s. f. arta de a prezice viitorul, de a cunoaste caracterul cuiva dupa forma si aspectul mainilor sale. (< fr. chirognomie)

DIVINATIE s. f. pretinsa putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio)

GEOMANTIE s. f. pretinsa arta de a prezice viitorul cu ajutorul unor puncte trasate pe pamant sau prin analiza unor gramajoare de pamant. (< fr. geomancie, lat. geomantia)

GEOSCOPIE s. f. pretinsa arta de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfintitul si rasaritul Soarelui. (< fr. geoscopie)

HARUSPICIU s. m. preot la etrusci care prezicea viitorul dupa maruntaiele jertfelor si pe baza observarii fenomenelor naturii. (< fr. haruspice, lat. haruspex, -icis)

ghici (ghicesc, ghicit), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – Var. (inv.) gici. Mr. angucescu, angucire. Origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadaci „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci, redusa ulterior. Cf. si bg. gatkam „a propune o ghicitoare”, gadam „a ghici”. Der. de la ghioc, propusa de Laurian si pastrata de Scriban, nu pare posibila. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindusa-de-toamna, Colchicum autumnale); ghicitura, s. f. (cimilitura); ghiceala, s. f. (cimilitura).

GHICI, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a intelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deductie); a intui, a prevedea, a intrezari. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = la intamplare sau in mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (in superstitii) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gaci vb. IV] – Et. nec.

MANTICA s. f. prezicere a viitorului pornind de la semnele ceresti, zborul pasarilor, fenomenele naturale etc. – Din it. mantica, fr. mantique.

ASTROLOGIE s. f. (In antichitate si in evul mediu) prezicere a viitorului pe baza studierii pozitiei si miscarii astrilor, a constelatiilor sau a unor fenomene ceresti. – Din fr. astrologie, lat. astrologia.

CITI, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronuntand cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinta de cele scrise. ♦ A rosti, a urmari un text cu glas tare pentru a comunica cuiva continutul lui. ♦ A descifra o partitura muzicala, urmarind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicatiile topografice ale unei harti sau ale unui plan si a reconstitui dupa ele conformatia terenului. ♦ A inregistra, a deslusi indicatiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gandul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A invata, a studia (parcurgand scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (In superstitii; in expr.) A citi in stele = a prezice cuiva viitorul dupa pozitia stelelor. A citi (cuiva) in palma = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinandu-i liniile din palma. [Var.: (pop.) ceti vb. IV] – Din sl. citati, cisti.

ORACOL, oracole, s. n. (In antichitate) Raspuns profetic pe care, potrivit unor credinte, anumite divinitati il dadeau celor veniti sa le consulte pentru a cunoaste viitorul; prevestire, prezicere, profetie; lacasul unde se faceau aceste profetii. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; sentinta cu caracter infailibil; p. ext. persoana care da aceasta hotarare. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sententios si enigmatic. [Var.: oracul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.

ORNITOMANTIE s.f. (Ant.; la romani) prezicere a viitorului dupa zborul pasarilor. [Gen. -iei. / < fr. ornithomancie, cf. gr. ornis – pasare, manteia – ghicire].

VATICINATIE s.f. Pretinsa prezicere a viitorului; profetie, oracol; vaticiniu. [Gen. -iei, var. vaticinatiune s.f. / < fr. vaticination, lat. vaticinatio].

MANTICA s. f. prezicere a viitorului prin interpretarea semnelor ceresti, a zborului pasarilor, a fenomenelor naturale etc. (< fr. mantique, it. mantica, gr. mantike)

VATICINATIE s. f. pretinsa prezicere a viitorului; profetie, oracol; vaticiniu. (< fr. vaticination, lat. vaticinatio)

ZODIE, zodii, s. f. 1. Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului (1); p. gener. constelatie, planeta. ♦ Interval de timp determinat cand Soarele se afla intr-un astfel de sector. 2. Constelatie corespunzand unei anumite luni a anului in care se naste cineva si avand, dupa unele credinte, o influenta (buna sau rea) asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzator; p. ext. destin, ursita. ◊ Expr. (Glumet) A se naste in zodia porcului = a fi foarte norocos, a avea noroc porcesc. A sa naste in zodia ratelor = a fi mereu insetat. A-i da (cuiva) in zodii = a-i prezice cuiva soarta, viitorul dupa pozitia stelelor. 3. (Rar) Ursitoare. – Din ngr. zodhion.

pasca s. f. – 1. (Inv.) Miel pascal la evrei. – 2. Hostie pascala. – 3. Cocatura pentru sarbatoarea de Pasti. – Var. inv. pasha. Mgr. πάσχα; der. prezinta dificultatea fonetica, dar exista si in pascalie (var. pascalie), s. f. (zodiac, calendar de lunga durata), din mgr. πασχαλία. Der. din lat. pascha (Tiktin; Candrea) sau din sl. pascha (Cihac) este dubioasa; din sl. provine numai var. inv. – Der. pascali, vb. (a prezice timpul si viitorul pe baza de zodiac, a ghici, a profetiza); pascalitor, s. m. (astrolog); pascuta, s. f. (covrigel dat de pomana in Saptamina Patimilor). – Cf. Paste.

GHICI vb. 1. v. intui. 2. a afla, a descoperi, (rar) a banui. (Ai ~ ce-am vrut sa spun.) 3. v. banui. 4. a dezlega. (A ~ o cimilitura.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (frantuzism inv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

PREZIS, -A, prezisi, -se, adj. 1. (Despre evenimente, fapte etc.) A carui producere sau aparitie este anuntata dinainte. 2. (Despre viitor, destin) Care este cunoscut anticipat prin divinatie. – V. prezice.

prezicATOR, -OARE, prezicatori, -oare, s. m. si f. Persoana care se indeletniceste cu ghicitul viitorului cuiva in carti, in cafea, in palma etc.; ghicitor. – prezice + suf. -ator.

A prezicE prezic tranz. A stabili din timp prin deductie sau prin intuitie, aducand la cunostinta; a prevesti. ◊ ~ viitorul a pretinde ca se poate afla viitorul (ghicind in carti, in palma, in bobi etc.). /pre- + a zice

ORACOL s.n. 1. Raspuns al unei divinitati la intrebarile adresate de obicei prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; (p. ext.) raspunsul obtinut; prezicere, prevestire, profetie. ♦ Loc unde se faceau prezicerile. 2. Persoana despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; (p. ext.) cel care da aceasta hotarare. [Var. oracul s.n. / < lat. oraculum, cf. it. oracolo].

ORACOL s. n. 1. (ant.) raspuns profetic al anumitor divinitati la intrebarile adresate prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profetie. ◊ loc unde se faceau asemenea preziceri. 2. cel despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ◊ hotarare data de o persoana cu autoritate. (< lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)

prezicE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunta dinainte ce se va intampla, orientandu-se dupa anumite indicatii prezente, dupa intuitie, rationament etc. A ghici viitorul cuiva (in carti, in cafea, in palma etc.). – Pre¹- + zice (dupa fr. predire).