STIL¹ ~uri n. 1) Mod specific de exprimare si prezentare artistica a realitatii intr-un anumit domeniu (in diferite perioade de timp). ~ in pictura. ~ in arhitectura. ~ clasic. ~ gotic. ~ national. 2) Ansamblu de procedee folosite intr-un domeniu de activitate. ~ de conducere. ~ de inot. 3) Totalitate a mijloacelor de limba specifice unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu sau unui anumit grup de vorbitori. ~ publicistic. ~ stiintific. ~ familiar. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stylos

BRIGADA, brigazi, s. f. 1. Mare unitate militara, formata dintr-un numar variabil de regimente, batalioane si divizioane. 2. Formatie (stabila) de lucru, compusa din muncitori organizati adesea pe echipe si pe schimburi sau pe faze de operatie, in vederea indeplinirii unei sarcini de productie. 3. (In sintagma) Brigada silvica = subunitate silvica formata din unul sau din mai multe cantoane, si condusa de un brigadier silvic. 4. (Iesit din uz; in sintagma) Brigada artistica = colectiv in cadrul miscarii artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viata colectivului din care facea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

TELECINEMATECA s. f. 1. Arhiva de filme a televiziunii. 2. Emisiune de televiziune in care se prezinta filme artistice din telecinemateca (1). – Din fr. telecinematheque.

TEATRU ~e n. 1) Institutie de cultura care se ocupa cu punerea in scena a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revista. ~ de papusi. ~ de opera. 2) Cladire in care se afla aceasta institutie. ◊ ~ de vara loc special amenajat intr-o gradina publica, unde au loc reprezentatii artistice vara. 3) prezentare pe scena a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scena opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (apartinand unui scriitor, unei scoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discutie aprinsa care atrage atentia celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfasurare (a unei actiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operatii (sau de razboi) zona in care are loc o actiune militara; camp de lupta. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. theatron, fr. theatre, germ. Theater

MUZEU, muzee, s. n. Institutie care se ocupa cu strangerea, pastrarea si expunerea obiectelor care prezinta interes istoric, stiintific, artistic etc.; cladire in care sunt pastrate si expuse astfel de obiecte. ◊ Loc. adj. De muzeu = a) rar, pretios; b) (ir.) invechit. – Din lat. museum, germ. Museum, fr. musee.

A EVOLUA ~ez intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a se afla in evolutie; a avansa; a inainta; a progresa; a se dezvolta; a propasi. 2) A-si urma cursul firesc; a decurge; a se desfasura. 3) (despre avioane, nave etc.) A descrie miscari circulare; a executa evolutii; a se roti. 4) (despre trupe) A-si schimba pozitia printr-o serie de manevre. 5) sport A sustine un meci; a juca. 6) (despre echipe, formatii artistice etc.) A se prezenta in fata publicului in cadrul unei competitii sportive sau in cadrul unui program artistic. /<fr. evoluer

COLECTIE s.f. 1. Serie de obiecte asemanatoare sau de aceeasi categorie, prezentand o valoare documentara, artistica etc. ♦ Culegere (de opere literare si stiintifice). ♦ Totalitatea publicatiilor unei biblioteci. 2. Puroi colectat intr-un tesut bolnav. [Gen. -iei, var. colectiune s.f. / cf. fr. collection, lat. collectio].

BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un numar) A doua oara; repetat. Numarul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjectie) Strigat prin care spectatorii solicita repetarea unei parti dintr-un program artistic. 2. S. n. Numar (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oara sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

DEMARCAJ ~e n. 1) v. A DEMARCA. 2) prezentare a unei lucrari straine (artistice sau stiintifice) drept creatie personala. /<fr. demarquage

PRODUCE, produc, vb. III. 1. Tranz. A realiza prin munca bunuri materiale, valori stiintifice sau artistice, a crea ceva (printr-o activitate oarecare); p. restr. a fabrica. 2. Tranz. (Folosit si absol.; despre pamant, plante etc.) A da roade. 3. Tranz. A realiza un profit, un venit. 4. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a da nastere; a provoca. 5. Refl. (Despre evenimente, actiuni etc.; la pers. 3) A se infaptui, a se realiza, a avea loc; a se intampla, a se petrece. 6. Refl. A se prezenta in fata spectatorilor cu un program artistic. 7. Tranz. (Livr.) A arata, a prezenta (ca dovada). – Din lat. producere.

CIRC s.n. 1. Reprezentatie al carei program cuprinde numere de gimnastica si de acrobatie, prezentare de animale dresate etc.; ansamblu artistic care da asemenea reprezentatii. 2. Incinta circulara unde se desfasoara exercitiile acrobatice sau ecvestre ale reprezentatiilor de circ (1). ♦ Incinta circulara descoperita unde aveau loc jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulara in regiunile inalte ale muntilor, formata prin eroziune sau prin actiunea unui ghetar; chiuveta (2) [in DN]. [Pl. -uri. / < lat. circus, cf. it. circo, fr. cirque].

PRODUCE vb. III. 1. tr. A crea, a face, a realiza (ceva). 2. tr. A aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. tr. A pricinui, a cauza. 4. refl. A se prezenta in public cu un numar artistic. [P.i. produc. / < lat. producere, cf. fr. produire].

BRIGADA s. f. 1. formatiune (stabila) de lucru format din muncitori, organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ formatiune de politie intr-un anumit scop, cu un anumit profil. ◊ ~ artistica = echipa de artisti amatori care prezinta programe scurte, inspirate din viata colectivului din care fac parte. 2. echipa de specialisti care controleaza si indruma activitatea unei institutii, intreprinderi etc. 3. mare unitate militara din doua sau trei regimente din aceeasi arma, mai mica decat divizia. ◊ mare unitate navala din sase-noua nave mijlocii (distrugatoare, submarine) sau doua-trei nave mici (vedete) ◊ ~azi internationale = mari unitati militare constituite in Spania din voluntari de diferite nationalitati in razboiul din 1936-1939. 4. subunitate silvica din mai multe cantoane (3) si supravegheata de un brigadier (2). (< fr. brigade, rus. brigada)

PRODUCE vb. I. tr. 1. a crea, a face, a realiza (ceva). 2. a aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. a pricinui, a cauza. II. refl. 1. a se prezenta in public cu un numar artistic. 2. (despre evenimente, fenomene etc.) a se intampla, a se petrece. (< lat. producere)

CUBISM s. n. Miscare artistica aparuta la inceputul sec. XX, care prezinta obiectele din realitate descompuse in cele mai simple figuri geometrice, fara a tine seama de asemanarea exterioara cu obiectele reprezentate. – Din fr. cubisme.

P*********E ~i f. 1) Interpretare obscena si imorala a problemelor legate de s*x. 2) Lucrare pretins artistica (scriere, desen, pictura, fotografie etc.), care prezinta scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Fapta sau vorba obscena. /<fr. p**********e

A PORTRETIZA ~ez tranz. (persoane) A prezenta in forma de portret (prin mijloace artistice). /portret + suf. ~iza

A REDA redau tranz. 1) (un obiect oarecare) A da din nou; a restitui; a inapoia; a intoarce. 2) fig. (ganduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alt mijloc (artistic); a zugravi; a exprima; a reflecta. Cartea reda zbuciumul autorului. /re- + a da

SPECTACOL ~e n. 1) prezentare in fata publicului a unor opere artistice (teatrale, coregrafice, cinematografice, de circ etc.); reprezentatie. 2) Ansamblu de lucruri sau de fapte care se ofera privirii, provocand anumite reactii; scena impresionanta; priveliste. ◊ A se da in ~ a aparea in public intr-o lumina ridicola. /<fr. spectaculum, fr. spectacle, it. spettacolo

A ZUGRAVI ~esc 1. tranz. 1) (pereti) A acoperi cu un strat de apa de var sau de huma (si coloranti), iar uneori si cu desene care imita tapetul. 2) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta in imagini cu ajutorul pensulei si al culorilor; a picta. 3) A reprezenta sau a sugera prin desen; a desena. 4) (litere) A scrie caligrafic; a caligrafia. 5) (ganduri, sentimente, idei etc.) A prezenta prin cuvinte sau printr-un mijloc artistic; a exprima; a reflecta; a reda. 6) A face sa se zugraveasca; a desena; a contura; a profila. 2. intranz. A fi zugrav; a practica ocupatia de zugrav. /Din zugrav

prezenta vb. I. 1. refl., tr. A aparea sau a face sa apara in fata cuiva, a (se) infatisa. 2. tr., refl. A se recomanda. 3. tr. A infatisa publicului sinteza unei activitati, rezultatul unor cercetari, un program artistic sau muzical etc. 4. tr. (Mil.) A prezenta arma = a manui arma dupa anumite prescriptii pentru a da onorul sau in cadrul unei ceremonii. [P.i. prezint, 3,6 prezinta. / < fr. pesenter, cf. lat. praesentare].

A SE PRODUCE ma produc tranz. 1) (despre evenimente, actiuni, procese etc.) A avea loc; a se petrece; a se disputa. 2) (despre artisti) A se prezenta in fata publicului in cadrul unui program artistic; a evolua. /<lat. producere

CIRC, circuri, s. n. 1. Gen de spectacol care cuprinde numere de gimnastica de acrobatie, prezentare de animale dresate, momente comice bufe etc.; ansamblu artistic care organizeaza astfel de spectacole. 2. Constructie de forma rotunda, cu locurile pentru spectatori asezate in amfiteatru si avand la mijloc o arena circulara, unde au loc spectacole de circ (1). ♦ Incinta neacoperita, in forma de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulara (cu aspect de amfiteatru) formata prin actiunea de eroziune a unui ghetar, de obicei in regiunile muntoase inalte; caldare. Circ lunar = crater lunar. – Din fr. cirque, lat. circus.

ROL ~uri n. 1) Parte dintr-o reprezentatie, interpretata de un artist. ~ principal. 2) prezentare pe scena a unui personaj dintr-o opera artistica (teatrala, cinematografica etc.). Actorul a interpretat un ~ generos. 3) Atributie pe care o are cineva sau ceva in cadrul unui intreg (sistem); functie. ~ul omului in societate. ◊ A juca un ~ a avea o anumita influenta. A-si juca ~ul pana la capat a-si indeplini misiunea in toate privintele. /<fr. role, germ. Rolle

REPREZENTATIE, reprezentatii, s. f. prezentare pe scena a unei opere dramatice, a unui program artistic etc; spectacol. [Var.: reprezentatiune s. f.] – Din fr. representation, lat. repraesentatio, -onis.

A INFATISA ~ez tranz. 1) A face sa se infatiseze. 2) (obiecte) A pune in fata; a prezenta; a arata. 3) (realitatea in arta) A reda prin mijloace artistice; a reprezenta; a oglindi; a reda. Tabloul ~eaza un rasarit de soare. 4) rar (insotit de un pronume in dativ) A plasmui in minte; a-si inchipui; a-si imagina. 5) A reda prin forma sa concreta; a reprezenta. Decorul ~eaza o padure. 6) A exprima prin sine ca exponent; a reprezenta. ~ republica. /in + fatis

REPREZENTATIE ~i f. prezentare pe scena a unei opere dramatice, a unui program artistic etc.; spectacol. [G.-D. reprezen-tatiei; Sil. -ti-e] /<fr. representation, lat. representatio, ~onis

FOTOGRAFISM n. Curent extrem in arta plastica si in pictura care prezinta lucrurile zugravite cu o fidelitate exagerata, fara elemente de creatie artistica; naturalism extrem. /<germ. Photographismus

TIPIC, -A Care are, care prezinta particularitatile proprii unui tip; caracteristic, specific. // s.n. Totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprima in mod veridic esenta realitatii. [Cf. fr. typique, it. tipico, lat. typicus].

PLAGIAT², -A, plagiati, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau stiintifice) Care a fost insusit (integral sau partial) de la altcineva si prezentat drept creatie personala. [Pr.: -gi-at] – V. plagia.

VERISM s.n. Curent artistic si literar aparut in Italia in sec. XIX, tributar influentei naturalismului francez, care isi propune sa prezinte realitatea asa cum este, fara a exclude aspectele vulgare si hidoase. [Cf. it. verismo, fr. verisme].

VERISM s. n. curent artistic si literar aparut in Italia la sfarsitul sec. XIX, care, sub influenta naturalismului francez, isi propunea sa prezinte realitatea vietii cotidiene, intemeiata pe observatie si analiza, pe veridicitate. (< it. verismo, fr. verisme)

TIPIC, -A I. adj. care prezinta particularitatile proprii unui tip; caracteristic, specific. II. s. n. 1. caracterul a ceea ce este specific. 2. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprima in mod veridic esenta realitatii. (< fr. typique, lat. typicus)

INTRODUCERE, introduceri, s. f. Actiunea de a (se) introduce si rezultatul ei. 1. Bagare, varare. ♦ Includere, inserare, inglobare; punere in practica. 2. Capitol al unei lucrari sau parte de la inceputul ei, in care se prezinta, in linii generale, intentiile acesteia, elementele sau notiunile fundamentale necesare intelegerii ei; introductie. ♦ Partea de la inceput a unei compozitii (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare stiintifica in care se expun notiunile generale, elementare sau pregatitoare ale unui domeniu de cunostinte. – V. introduce.

COMUNICARE s.f. 1. Actiunea de a comunica si rezultatul ei. 2. Instiintare, informatie, stire; raport. 3. Contact, relatie, legatura. 4. prezentare intr-un cerc restrans de specialisti a unei contributii personale intr-o problema stiintifica; lucrare care face obiectul unei comunicari. ◊ Comunicare artistica = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de arta. [< comunica].

COMPOZITIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc un compus; structura. ♦ Compus; amestec. 2. Opera artistica, in special muzicala. ♦ Modul de organizare interna a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; arta de a compune muzica potrivit anumitor reguli. ♦ Mod in care a fost compusa o bucata muzicala; structura muzicala. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic si rational al unei imagini. ♦ Gen de pictura care reprezinta personaje in actiune. 5. Interpretare a unui rol de catre un actor, care prezinta trasaturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisa a unui elev in care se dezvolta o tema oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Forma de tipar constituita din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozitiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio].

A REFLECTA¹ reflect tranz. 1) A face sa se reflecte. Oglinda reflecta obiectele. 2) fig. (ganduri, sentimente etc.) A prezenta prin cuvinte sau prin alte mijloace de expresie; a reda; a exprima; a zugravi. Fata sa nu reflecta nimic. 3) A reda prin mijloace artistice; a oglindi; a infatisa; a reprezenta. /<fr. refleter, lat. reflectere, germ. reflektieren

BOCCACCIO, Giovanni (1313-1375), scriitor renascentist italian. Intemeietorul prozei artistice italiene. Comentator al lui Dante, prieten si admirator al lui Petrarca. Capodopera sa, „Decameronul”, culegere de o 100 de nuvele, savuros tablou de moravuri, prezinta, printr-o mare varietate de tipuri surprinse in ipostaze revelatorii, o adevarata „comedie umana”. A denuntat cu umor prejudecatile si excesele ascetismului medieval, opunindu-le idealul omului renascentist. Romanele sale, impletind ironia cu senzualitatea („Fiammetta”), prefigureaza proza psihologica moderna. Idilele pastorale („Poemul nimfelor de la Fiesole”, „Poemul nimfelor lui Ameto”) reinvie lumea mitologica, cu un proaspat simt al naturii. Lucrari de eruditie in limba latina.

A REprezenta reprezint tranz. 1) A reda intr-o forma concreta; a infatisa. 2) (lucruri absente sau abstracte) A face sa apara in forma concreta (prin intermediul unui alt obiect care ii corespunde). 3) (persoane sau colectivitati) A actiona ca exponent, ca imputernicit, ca delegat; a infatisa. ~ tara. 4) (realitatea in arta) A reda prin mijloace artistice; a infatisa; a oglindi; a reflecta. 5) A evoca prin mijloace plastice. Tabloul reprezinta niste ruine. 6) A insemna prin sine; a constitui; a marca. 7) (imagini percepute anterior) A reproduce in memorie. 8) (piese de teatru) A prezenta publicului prin mijloace scenice; a juca. /<fr. representer, lat. repraesentare

INVENTIE, inventii, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnica dintr-un domeniu al cunoasterii care prezinta noutate si progres fata de stadiul cunoscut pana atunci. 2. Afirmatie care sustine ca adevarate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciuna. 3. Cautarea si alegerea ideilor si argumentelor adecvate intr-un discurs sau a ideilor si temelor corespunzatoare intr-o creatie artistica. 4. (Muz.; in forma inventiune) Mica piesa muzicala in stil contrapunctic, imitativ, specifica barocului. [Var.: inventiune s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis.

prezenta vb. I. tr., refl. 1. a aparea, a face sa apara in fata cuiva, a (se) infatisa. 2. a (se) recomanda. II. tr. 1. a avea, a constitui un anumit aspect, o infatisare etc. 2. a infatisa publicului sinteza unei activitati, rezultatul unor cercetari, un program artistic sau muzical etc. 3. (mil.) a ~ arma = a manui arma pentru a da onorul. (< fr. presenter, lat. praesentare)

INVENTIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de productie, care prezinta noutate sau progres in raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ◊ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri inchipuite, neadevarate; (p. ext.) nascocire, plasmuire; minciuna. 3. gasirea argumentelor intr-un discurs sau a temelor si formelor celor mai expresive si mai potrivite intr-o creatie artistica. (< fr. invention, lat. inventio)

BRINCOVENESC, -EASCA (‹ Brincoveanu) adj. Care apartine epocii lui Brincoveanu. ♦ Arta b. = denumire data creatiei artistice din Tara Romaneasca, de la sfirsitul sec. 17 si din primele decenii ale sec. 18. Dezvoltata cu precadere in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, se caractecterizeaza in arhitectura prin folosirea foisoarelor si a logiilor, printr-o bogata decoratie sculptata si pictata. Repertoriul ornamental este variat, realizind o originala sinteza intre elementele de inspiratie orientala si occidentala, integrate viziunii autohtone (manastirea Hurezi, palatele de la Mogosoaia, Potlogi). Ansamblurile de fresca prezinta tendinte realiste in tratarea portretelor (Pirvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare inflorire, caracterizindu-se prin bogatia ornamentatiei, care foloseste mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) si zoomorfe.