Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
INTREPRINDERE s.f. 1. Actiune pornita din initiativa personala. 2. Unitate economica de productie, de prestare de servicii sau de comert. [< intreprinde].

ONORARIU, onorarii, s. n. Plata, retributie data unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat in sfera ocupatiilor sale. [Var.: onorar s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium.

LIVRA, livrez, vb. I. Tranz. A furniza, a preda marfuri, a presta servicii etc. – Din fr. livrer.

PERMANENT, -A, permanenti, -te, adj. Care exista, care dureaza mereu sau mult timp fara a se schimba, care se petrece fara intrerupere; necontenit, neintrerupt. ◊ Ondulatie permanenta (si substantivat, n.) = ondulatie a parului facuta printr-un procedeu special, pentru a se mentine mai multa vreme. Par permanent (si substantivat, n.) = par cu ondulatie permanenta. ♦ Care functioneaza neintrerupt o perioada de timp determinata, exercitand anumite atributii. Comisie permanenta. ♦ (Despre salariati) Care este angajat definitiv in schema unei intreprinderi sau institutii sau care este asimilat salariatilor din schema. ◊ Armata permanenta = armata intretinuta neintrerupt de un stat prin recrutari periodice. ♦ (In vechea armata) Care presta serviciul militar fara intrerupere. – Din fr. permanent.

PLATI, platesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (in bani sau in natura) a unui bun obtinut sau cumparat, a unei consumatii etc. ◊ Expr. A plati cu capul (sau cu viata etc.) = a fi omorat pentru o greseala, o indrazneala, o fapta necugetata etc. A plati (cuiva) cu dobanda = a se razbuna (pe cineva) cu varf si indesat pentru o paguba sau o suferinta. ♦ A achita un impozit, o obligatie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morala), a scapa de o obligatie. 2. Tranz. A rasplati cu bani o munca efectuata, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a pretui, a face. ◊ Expr. A nu plati (nici) o ceapa (degerata) sau (nici) doua parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

STAGIU, stagii, s. n. 1. Perioada de timp in cursul careia un angajat incepator lucreaza pentru a dobandi experienta in profesiunea sau in specialitatea lui, pentru a-si dovedi aptitudinile profesionale si capacitatea de munca. ♦ Vechimea in munca a unui angajat (incepator). 2. (In sintagma) Stagiu militar = perioada de timp in care o persoana presteaza serviciu activ in cadrele armatei, pentru a se initia in problemele militare. 3. Perioada de timp care constituie o etapa in desfasurarea unei actiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. stagium.

DEZERTA, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A parasi in mod nejustificat unitatea din care face parte, locul in care presteaza serviciul sau campul de lupta (trecand uneori la inamic). ♦ Fig. A-si parasi indatoririle, obligatiile, a se sustrage de la indeplinirea lor. – Din fr. deserter.

TIMAR2, timaruri, s. n. (Mai ales la pl.) Denumire data, in evul mediu, in Imperiul Otoman, loturilor de pamant conferite, temporar, ostenilor, in schimbul obligatiei de a presta serviciul militar. – Din fr. timares.

EFECTUARE s. 1. v. desfasurare. 2. v. executare. 3. executare, indeplinire, prestare. (~ serviciului militar.)

ONORARIU s.n. Suma oferita pentru un serviciu prestat de o persoana cu profesiunea libera (avocat, medic etc.). // adj. V. onorar. [Pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium].

sortas, sortasi, s.m. (inv. si pop.) 1. persoana care a iesit la sorti. 2. tanar care era desemnat prin sorti sa presteze serviciul militar; sortar.

ONORARIU s. n. plata, retributie pentru un serviciu prestat de o persoana cu o anumita profesiune (avocat, medic etc.). (< fr. honoraires, lat. honorarium)

prestaTOR, -OARE adj., s. m. f. (persoana, intreprindere) care presteaza o munca, un serviciu. (< presta + -tor)

CAROL MARTEL, majordom al statului franc (715-741). A consolidat autoritatea centrala, exercitind conducerea efectiva a regatului; a secularizat o parte din proprietatile bisericesti, impartindu-le vasalilor sub forma de beneficii in schimbul prestarii serviciului militar. A infrint pe arabi la Poitiers (732).

ACREDITIV, acreditive, s. n. 1. Modalitate de decontare prin care o banca isi asuma responsabilitatea de a plati, din ordinul cumparatorului, in favoarea vanzatorului de marfuri sau servicii, o anumita suma, cu conditia ca vanzatorul sa prezinte documentele prevazute, care atesta livrarea marfurilor sau prestarea serviciilor promise. 2. Document financiar de decontare prin intermediul bancii sau al unei case de economii. – Din fr. accreditif, germ. Akkreditiv.

INCASO (‹ it.) s. n. Modalitate de plata si de credit practicata in relatiile comerciale internationale, prin care exportatorul transmite bancii sale documente din care rezulta indeplinirea obligatiilor contractuale de livrare; in fapt, exportatorul acorda un credit importatorului pana la data incasarii contravalorii marfii expediate sau serviciului prestat, fara a avea certitudinea efectuarii platii de catre importator. Setul de documente este transmis de banca exportatorului bancii importatorului care efectueaza plata, dupa ce a stabilit corectitudinea documentelor primite. Se mai numeste si i. documentar.

GOSPODARIE, gospodarii, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobila a) unui locuitor, indeosebi a unui taran (si a familiei sale); casa1. ♦ Unitate formata dintr-o locuinta si din persoanele (inrudite) care o locuiesc, traind in comun; persoanele (inrudite) care locuiesc impreuna, avand buget comun si valorificand in comun bunurile dobandite prin munca lor. 2. Activitate casnica (a gospodinei); menaj. 3. (Iesit din uz) Unitate de productie agricola, de prestari de servicii etc. (de stat, cooperatista sau particulara). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei institutii (publice) etc.; institutie sau ansamblu de institutii care asigura aceasta conducere, administrare. Gospodarie comunala.Gospodar + suf. -ie.

OFERTA, oferte, s. f. 1. Propunere facuta de o persoana altei persoane pentru vanzarea-cumpararea unor marfuri, pentru angajarea intr-o slujba, participarea la o actiune, prestarea unor servicii etc.; (concr.) act, document scris prin care se face o astfel de propunere. 2. Totalitatea marfurilor destinate consumului, aflate in circulatie. – Din it. offerta, germ. Offerte.

SUSTRAGE, sustrag, vb. III. 1. Tranz. A-si insusi, prin frauda sau prin viclenie, un lucru care apartine altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a impiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi siretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scapa de ceva. [Perf. s. sustrasei, part. sustras] – Din fr. soustraire (dupa trage).

COOPERATIVA, cooperative, s. f. 1. Organizatie economica formata prin asocierea liber consimtita a unui grup de persoane (mici producatori, meseriasi, consumatori), pentru producerea, cumpararea, desfacerea in comun a unor produse, pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii. ◊ (In trecut) Cooperativa Agricola de Productie = unitate economica socialista autonoma, realizata prin asocierea taranimii, bazata pe proprietatea cooperatista asupra mijloacelor de productie si a productiei. Cooperativa mestesugareasca = unitate economica autonoma, in care se uneste de bunavoie un grup de meseriasi pentru a lucra in comun cu mijloace aduse de ei in proprietate comuna sau cumparate in comun. 2. (Concr.) Magazin de desfacere al unei organizatii cooperatiste de consum sau de productie. – Din fr. cooperative

COOPERATIE, s. f. 1. Cooperare. 2. Asociere, uniune de persoane in intreprinderi cooperatiste (de productie, de consum, de desfacere, de credit, prestari de servicii etc.). – Din fr. cooperation, rus. kooperatiia.

MESERIE, meserii, s. f. Profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, care permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriasului; calificarea profesionala a meseriasului; mestesug, mesterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Scoala de meserii = scoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificati. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intr-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupatie; preocupare. – Din mesereare (inv. „slujba, functie” < lat.).

DESERVI2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu in folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea in grija supravegherea si dirijarea functionarii unei masini. – Din fr. desservir, lat. deservire.

SCUTIRE, scutiri, s. f. Actiunea de a scuti si rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plati anumite dari etc.; (concr.) document, act care contine un asemenea privilegiu. – V. scuti.

COST1 s. n. Suma de bani cheltuita pentru producerea sau cumpararea unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vietii = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare si nealimentare, precum si a serviciilor utilizate, pe o familie, intr-o perioada determinata. Pret de cost = (in productie) totalul cheltuielilor necesare pentru fabricarea unui bun oarecare; (in circulatia marfurilor) suma de bani platita pentru un bun cumparat in scop de revanzare. ◊ Expr. A vinde sub cost = a vinde o marfa cu un pret mai mic decat pretul de cost1. A vinde in cost = a vinde o marfa cu un pret egal pretului de cost1. – Din costa (derivat regresiv).

TARIF s. pret, taxa. (prestari de servicii cu ~ moderat.)

deservi (a face un rau serviciu, a actiona in dauna cuiva, a presta un serviciu) vb. → servi

BIROU ~ri n. 1) Masa de scris (cu sertare). 2) Camera intr-o institutie, unde este instalata masa de scris si mobilierul necesar si unde lucreaza functionarul acestei institutii; cabinet. ~l directorului. 3) Sectie administrativ-cancelareasca a unei institutii. 4) Institutie cu caracter gospodaresc si financiar, care presteaza anumite servicii populatiei. 5) Organ electiv de conducere al unor organizatii politice, de masa, obstesti. [Sil. bi-rou] /<fr. bureau, rus. biuro

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~.Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

COOPERATIVA ~e f. 1) Unitate economica constituita prin asocierea, pe baza liberului consimtamant, a unui grup de meseriasi, mici producatori etc. pentru producerea, cumpararea sau desfacerea in comun a unor produse, pentru prestarea unor servicii etc. 2) inv. Unitate comerciala in care marfurile se pastreaza, se expun si se vand direct consumatorilor; magazin. [Sil. co-o-] /<fr. cooperative

COST ~uri n. Suma de bani cheltuita pentru cumpararea, producerea, extragerea unui produs sau pentru prestarea unui serviciu. ◊ Pret de ~ totalitate a cheltuielilor facute pentru producerea si desfacerea unui produs. /v. a costa

A LIVRA ~ez tranz. 1) (marfuri, materiale, provizii etc.) A da in posesiune in mod sistematic (in baza unor intelegeri prealabile); a furniza. 2) (servicii) A presta la comanda contra unei plati. [Sil. li-vra] /<fr. livrer

NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

TARIF ~e n. 1) Sistem de norme (oficiale) de retribuire a diferitelor prestari de servicii. 2) Tabel care cuprinde taxele pentru serviciile publice. /<ngr. tarifa, fr. tarif

FEUDA s.f. Domeniu primit in stapanire de un vasal de la seniorul sau in schimbul recunoasterii suzeranitatii seniorului, pentru faptul ca ii pastra credinta si se obliga sa-i presteze anumite servicii. [Pron. fe-u-, var. feud s.n. / < it. feudo, cf. lat. feudum].

OFERTA s.f. 1. Propunere in legatura cu vanzarea sau cu cumpararea unei marfi, cu angajarea intr-o slujba, cu prestarea unui serviciu etc.; (p. ext.) cerere scrisa prin care se face o asemenea propunere. 2. Totalitatea marfurilor oferite pe piata intr-un anumit moment. [< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta].

PAUSAL s.n. Sistem de plata pentru beneficiarii prestarilor de servicii comunale la care instalatiile nu sunt inzestrate cu aparate de masurat cantitatile consumate, suma calculandu-se cu aproximatie pe baza capacitatilor instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. [< germ. Pauschale].

BENEFICIAR, -A s. m. f. cel care beneficiaza de ceva. ◊ persoana, intreprindere, institutie pentru care se executa o lucrare, se presteaza diferite servicii. (< fr. beneficiaire, lat. beneficiarius)

COMISION s. n. 1. insarcinare data unei persoane de a face ceva; serviciu facut cuiva in urma unei asemenea insarcinari. 2. insarcinare data unei intreprinderi comerciale de a face o operatie de cumparare, de vanzare etc. ◊ cota din suma unei operatii comerciale in comision, retinuta de cel care face (sau mijloceste) operatia. 3. remuneratie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu. (< fr. commission)

CONTRACT s. n. 1. conventie, intelegere scrisa prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ♦ ~ de munca = contract potrivit caruia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; ~ colectiv de munca = contract incheiat de o institutie sau intreprindere cu muncitorii si functionatii respectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract intre doua intreprinderi prin care o parte se obliga sa livreze anumite produse, sa presteze un serviciu sau sa execute o lucrare, iar cealalta sa plateasca pretul marfii sau al lucrarii, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ului social = teorie rationalista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii intre oameni. 3. (bridge) numar de levate la care s-a angajat un jucator. (< lat. contractus, fr. contrat)

COOPERATIVA s. f. 1. organizatie economica formata prin asocierea liber consimtita a unui grup de persoane care concentreaza mijloace de productie si forte de munca pentru producerea, cumpararea, desfacerea in comun a unor produse, pentru acordarea de credite, prestarea de servicii. 2. magazin de marfuri organizat pe principii cooperatiste, unde se desfac diferite produse. (< fr. cooperative)

COST1 s. n. totalitatea cheltuielilor, exprimate in bani, efectuate pentru producerea unui bun, executarea unei lucrari, prestarea unui serviciu etc. (< it. costo, germ. Kostos)

DESERVI2 vb. tr. 1. a presta un serviciu in folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a ingriji o masina, un agregat in timp ce functioneaza. (< fr. desservir, lat. deservire)

FEUDA s. f. domeniu primit in stapanire de un vasal de la seniorul sau in schimbul recunoasterii suzeranitatii acestuia, pentru faptul ca ii pastra credinta si se obliga sa-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it. feudo, lat. feudum)

INTREPRINDERE s. f. 1. actiune pornita din initiativa personala; rezultat al unei activitati. 2. unitate economica de productie, de constructii, prestari de servicii sau de comert. (< intreprinde)

OFERTA s. f. 1. propunere in legatura cu vanzarea sau cu cumpararea unei marfi, cu angajarea intr-o slujba, cu prestarea unui serviciu etc.; document in care se face o astfel de propunere. 2. totalitatea marfurilor oferite spre vanzare. (< fr. offerte, germ. Offerte, it. offerta)

PAUSAL, -A adj. global, forfetar. ◊ tarif (sau pret) pausal = sistem de plata pentru prestarile de servicii comunale, pentru consumul de energie, apa etc., suma calculandu-se cu aproximatie pe baza capacitatilor instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. ◊ asigurare pausala = asigurare de bunuri, persoane sau riscuri pe baza platii unei prime de asigurare unice (medii). (< germ. pauschal)

SCUTEALA, scuteli, s. f. 1. (Pop.) Adapost. 2. (Inv.) Privilegiu de a nu presta anumite servicii, de a nu plati anumite dari. ◊ Ostas de scuteala = scutelnic (2). – Din scuti + suf. -eala.

FRANCIZA, francize, s. f. Dreptul acordat de o intreprindere cu renume altei intreprinderi prin care aceasta din urma poate sa exploateze drepturile de proprietate intelectuala sau industriala ale francizorului, in schimbul unei contributii financiare, in scopul producerii sau livrarii de bunuri sau al prestarii de servicii. – Din fr. franchize

COST (‹ costa) s. n. Cheltuiala (exprimata in bani) efectuata pentru obtinerea (producerea sau cumpararea) unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vietii = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare si nealimentare, a serviciilor utilizate, necesare unei familii, intr-o perioada determinata de timp. ◊ Costuri directe = cheltuieli de productie, stabilite pe unitatea de produs in in functie de ceea ce se consuma efectiv si nemijlocit pentru crearea bunurilor respective. ◊ Costuri indirecte = cheltuieli conventionale a caror marime pe unitatea de produs nu poate fi determinata decat prin procedee conventionale.

deservire (proasta servire, prestare a unui serviciu) s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri

prestare ~ari f. v. A PRESTA. ◊ ~ari de servicii efectuare a unor servicii (reparatii, confectionari etc.) in scopul satisfacerii unor necesitati de consum. /v. a presta

EFECTUA vb. 1. v. desfasura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 4. v. opera. 5. a face, a intreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-si) executa, a(-si) face, a(-si) indeplini, a presta, a-si satisface. (A ~ serviciul militar.)

INDEMNIZATIE ~i f. 1) Suma de bani, acordata cuiva in afara retributiei, pentru acoperirea unor cheltuieli exceptionale (deplasare in interes de serviciu, transfer etc.) sau pentru prestarea unei munci speciale in afara functiei de baza. 2) Suma de bani platita salariatilor pentru timpul concediului. 3) Despagubire pentru un prejudiciu sau pentru o paguba suferita. /<fr. indemnisation

prestare s. f. actiunea de a presta; prestatie. ♦ ~ a juramantului = depunere a juramantului in conditii prevazute de lege; ~ ari de servicii = activitate care consta in confectionarea, repararea, intretinerea etc. unor bunuri materiale, in efectuarea unor servicii pentru satisfacerea unor nevoi de consum. (< presta)

MILITAR, -A, militari, -e, s. m. si f., adj. l. S. m. si f. Persoana care face parte din cadrele armatei sau care isi face stagiul militar; ostas, ostean. 2. Adj. Care apartine armatei sau militarilor (1), privitor la armata sau la militari, specific armatei sau militarilor; facut dupa principii proprii armatei; militaresc, ostasesc. ◊ serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligati sa-l presteze toti barbatii valizi ai unei tari. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de catre armata. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militar.