OSMOTERAPIE s. f. metoda terapeutica constand din injectii intravenoase de solutii supraconcentrate, destinate a mari presiunea osmotica in sistemul de vase sangvine, in scopul drenarii tesuturilor. (< fr. osmotherapie)

HIPERTONIC, -A, hipertonici, -ce, adj. (Despre solutii) Care are o presiune osmotica superioara unei alte solutii. – Din fr. hypertonique.

HIPOTONIC, -A, hipotonici, -ce, adj. (Despre o solutie) Care are o presiune osmotica inferioara altei solutii. ◊ Ser hipotonic = ser a carui concentratie moleculara este inferioara celei a sangelui. – Din fr. hypotonique.

OSMOMETRIE, osmometrii, s. f. Parte a fizicii care studiaza determinarea presiunilor osmotice. – Din fr. osmometrie.

OSMOMETRU, osmometre, s. n. Instrument pentru masurarea presiunii osmotice a unei solutii. – Din fr. osmometre.

OSMOREGLARE, osmoreglari, s. f. Ansamblul proceselor prin care se asigura o valoare relativ constanta a presiunii osmotice a lichidelor din organism. – Osmo[za] + reglare.

OSMOTIC, -A, osmotici, -ce, adj. Care tine de osmoza, privitor la osmoza, al osmozei. ◊ presiune osmotica = presiune care apare in solutii si care produce fenomenul de osmoza. – Din fr. osmotique.

OSMOMETRU ~e n. Instrument pentru masurarea presiunii osmotice. /<fr. osmometre

HIPERTONICITATE s.f. Crestere a presiunii osmotice; hipertonie. [Cf. fr. hypertonicite].

HIPOTONICITATE s.f. (Fiz.) Scadere a presiunii osmotice; hipotonie. [Cf. fr. hypotonicite].

IZOTONIC, -A adj. (Despre solutii) Cu aceeasi presiune osmotica; izoosmotic. [Var. isotonic, -a adj. / < fr. isotonique]

IZOTONIE s.f. 1. Echilibru molecular intre doua solutii separate de o membrana organica si care au aceeasi presiune osmotica; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea acelasi numar de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune].

OSMORECEPTOR s.m. (Biol.) Terminatie nervoasa sensibila la variatiile presiunii osmotice. [< fr. osmorecepteur].

OSMOTIC, -A adj. Referitor la osmoza, specific osmozei. ◊ presiune osmotica = diferenta de presiune care exista intre o solutie si solventul ei, separat de aceasta printr-o membrana semipermeabila pentru ca solventul sa nu poata trece prin membrana in solutie. [< fr. osmotique].

HIPERTONIC, -A adj. (Despre solutii) Care are o presiune osmotica superioara unei alte solutii. [< fr. hypertonique].

HIPOTONIC, -A adj. (Despre solutii) Care are o presiune osmotica inferioara unei alte solutii. ◊ Ser hipotonic = ser a carui concentratie moleculara este inferioara celei a sangelui. [< fr. hypotonique].

OSMOMETRIE s.f. Parte a fizicii care trateaza despre determinarea presiunilor osmotice. [Gen. -iei. / < fr. osmometrie].

OSMOMETRU s.n. Instrument pentru masurarea presiunii osmotice. [< fr. osmometre, cf. gr. osmos – impuls, metron – masura].

OSMOREGLARE s.f. Asigurarea unei presiuni osmotice constante a lichidelor din organism. [< osmo²- + reglare].

HIPERTONIC, -A adj. (despre solutii) care are o presiune osmotica superioara unei alte solutii. (< fr. hypertonique)

HIPOTONIE s. f. 1. scadere a presiunii osmotice. 2. diminuare a tonicitatii musculare. (< fr. hypotonie)

IZOTONIC, -A adj. 1. (despre solutii) cu aceeasi concentratie moleculara si presiune osmotica; izoosmotic. 2. contractie ~a = contractie a unui muschi cu scurtare maxima, tensiunea ramanand aceeasi. (< fr. isotonique)

IZOTONIE s. f. 1. echilibru molecular intre doua solutii separate de o membrana organica si care au aceeasi presiune osmotica; izoosmie. 2. proprietate a unor nuclee atomice de a avea acelasi numar de neutroni. (< fr. isotonie)

OSMO²-, -OSMIE elem. „impuls”, „presiune osmotica”. (< fr. osmo-, -osmie, cf. gr. osmos)

OSMOL s. m. unitate de masura a presiunii osmotice, presiunea exercitata de o molecula-gram asupra unui corp neionizat dizolvat intr-un litru de apa. (< fr. osmole)

OSMOMETRIE s. f. parte a fizicii care se ocupa cu determinarea presiunilor osmotice. (< fr. osmometrie)

OSMOMORFOZA s. f. reactie morfogenetica, ca urmare a schimbarii presiunii osmotice. (< fr. osmomorphose)

OSMORECEPTOR s. m. terminatie nervoasa sensibila la variatiile presiunii osmotice. (< fr. osmorecepteur)

OSMOREGLARE s. f. autoreglare a presiunii osmotice din celulele sau tesuturile organismelor vii. (dupa fr. osmoreglage)

OSMOTROPISM s. n. tropism datorat variatiei de presiune osmotica. (< fr. osmotropisme)

OSMOZA (‹ fr. {i}; {s} gr. osmos „impingere”) s. f. 1. Trecere a unui solvent printr-o membrana semipermeabila, care separa doua solutii de compozitii sau concentratii diferite; se produce de la o solutie mai diluata spre cea mai concentrata (pana la echilibrarea presiunilor osmotice). Fenomenul a fost descoperit de abatele J.A. Nollet (1748) si studiat, in sec. 19, de K. Vierozdt, care a introdus termenul in circuitul stiintific. 2. Fig. Intrepatrundere, influenta reciproca intre doua sau mai multe fenomene, elemente etc.

osmotic, -A adj. referitor la osmoza. ♦ presiune ~a = presiune in solutii, determinand fenomenul de osmoza. (< fr. osmotique)

osmotic ~ca (~ci, ~ce) Care tine de osmoza; propriu osmozei. ◊ Fenomen ~ osmoza. presiune ~ca presiune care apare in solutii si provoaca fenomenul de osmoza. /<fr. osmotique