PASTOR s. m. preot protestant. (< lat. pastor, germ. Pastor)

PASTOR, pastori, s. m. preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor.

PASTOR ~i m. preot protestant. /<germ. Pastor, lat. pastor

PONTIF ~i m. 1) (in Roma antica) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (in biserica catolica si protestanta) preot de rang superior; prelat. 3) Sef suprem al bisericii catolice. ◊ Marele ~ papa de la Roma. 4) fig. depr. Persoana care se crede o autoritate indiscutabila intr-un domeniu. /<fr. pontife

PRELAT ~ti m. (in biserica catolica si protestanta) preot de rang superior. /<fr. prelat, lat. praelatus

PASTOR s.m. preot protestant. [Cf. lat. pastor, germ. Pastor].

MINISTRANT s. m. ajutor de preot in ritualul catolic sau protestant. (< it. ministrante, germ. Ministrant)

MINISTRU s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. ♦ ~ general = superior general al ordinului calugarilor minoriti. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister)

PREZBITERIANISM s. n. Doctrina religioasa protestanta din Anglia care nu recunoaste autoritatea episcopilor, ci numai pe cea a preotilor. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. presbyterianisme.

PREZBITERIANISM s.n. Confesiune protestanta raspandita in Anglia si in alte tari, care nu recunoaste autoritatea episcopilor. [Cf. fr. presbyterianisme, cf. gr. presbyteros – preot].