ABRAZOR, abrazoare, s. n. Unealta alcatuita dintr-un material abraziv (natural sau artificial), folosita la prelucrarea prin aschiere. – Cf. abraziune.

RABOTEZA, raboteze, s. f. Masina-unealta care serveste la prelucrarea prin aschiere a metalului; masina de rabotat. – Din fr. raboteuse.

POLIZOR¹, polizoare, s. n. Masina-unealta folosita la prelucrarea prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul unei pietre abrazive in forma de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o miscare de rotatie. – Din fr. polissoir.

SABLON, sabloane, s. n. 1. Model in marime naturala al unei piese, care serveste la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin aschiere ori prin deformare, pentru limitarea unor portiuni de suprafata pe care se aplica o vopsea etc. ♦ Instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile sau unghiurile unei piese in curs de fabricatie. 2. Fig. Formula stereotipa; repetare mecanica, lipsita de interes si de originalitate a unui model oarecare; cliseu verbal. – Din germ. Schablone.

RINDEA ~ele f. 1) Unealta de tamplarie formata dintr-un corp (de lemn sau de metal) in care este fixat un cutit (sau mai multe), folosita la prelucrarea prin aschiere a lemnu-lui. ◊ A da la ~ a rindelui; a gelui. 2) Unealta de lacatusarie, folosita pentru netezirea pie-selor confectionate dintr-un metal sau aliaj moale. [Art. rindeaua] / < turc. rende

STRUJNITA ~e f. rar Unealta de tamplarie formata dintr-un corp (de lemn sau de metal) in care este fixat un cutit (sau mai multe), folosita pentru prelucrarea prin aschiere a pieselor de lemn; rindea; gealau. /<sb. struznica

STRUNG ~uri n. tehn. Masina-unealta pentru prelucrarea prin aschiere a unor piese (de metal, de lemn etc.) in procesul unei miscari de rotatie. ~ automat. A da la ~. /<sl. strungu

MORTEZA s.f. Masina pentru prelucrarea prin aschiere a metalelor, la care cutitul se deplaseaza in lungul piesei de prelucrat. [Cf. fr. mortaiseuse].

RABOTEZA s.f. Masina pentru prelucrarea prin aschiere a metalului sau a unor piese de lemn; masina de rabotat. [< fr. raboteuse].

MORTEZA s. f. 1. masina pentru prelucrarea prin aschiere a metalelor, la care cutitul se deplaseaza in lungul piesei de prelucrat. 2. unealta pentru mortezare. (< fr. mortaise)

ABRAZOR, abrazoare, s. n. Unealta alcatuita dintr-un material abraziv, folosita la prelucrarea prin aschiere.

FREZA¹, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere un material cu freza. ◊ Masina de frezat = masina-unealta destinata prelucrarii prin aschiere a suprafetelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule aschietoare; freza¹ (2). – Din fr. fraiser.

FATETA, fatete, s. f. 1. Fiecare dintre fetele (slefuite ale) unei pietre pretioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrari, care impreuna alcatuiesc un ansamblu. 2. (In sintagma) Fateta de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. (Tipogr.) Placa de fonta care serveste ca fundament pentru un cliseu sau pentru o placa de stereotipie. – Din fr. facette (refacut dupa fata).

MORTEZA, morteze, s. f. Masina de prelucrare prin aschiere a suprafetelor metalice cu profil complex, cu ajutorul unor cutite speciale. – Din fr. mortaise.

DEGROSA, degrosez, vb. I. Tranz. A efectua operatia de prelucrare prin aschiere a unei piese brute, spre a o aduce la dimensiunile apropiate de cele finale. – Din fr. degrossir (prin apropiere de ingrosa).

MORTEZA ~e f. Masina de prelucrare, prin aschiere, a suprafetelor metalice cu profil complex. /<fr. mortaise

FATETA s.f. 1. Fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. Fateta de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. Ochi cu fateta = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placa de fonta folosita pentru fixarea placilor de stereotipie. [< fr. facette, dupa fata].

ABRAZARE s.f. Operatie de prelucrare prin aschiere cu ajutorul unui abraziv; abraziune. [Cf. abraziune, abraziv].

ALEZA vb. I. tr. A da unui cilindru (de masina) dimensiunile cerute printr-o prelucrare prin aschiere; a slefui o gaura conica sau cilindrica dintr-o piesa metalica. [< fr. aleser].

FATETA s. f. 1. fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. ~ de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. ochi de e = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placa de fonta pentru fixarea placilor de stereotipie. (< fr. facette)

BROSARE (‹ fr.) s. f. 1. Actiunea de coasere si de lipire a copertilor unei carti, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o tesatura, prin introducerea in rost a unui fir special de batatura in timpul teserii. 3. Operatie de prelucrare prin aschiere cu o brosa (2) a suprafetei unei piese.

RABOTARE (‹ rabota) s. f. Operatie de prelucrare prin aschiere a suprafetelor plane a pieselor metalice de dimensiuni mari, in care unealta aschietoare se misca rectiliniu alternativ pe o directie perpendiculara pe axa ei; rabotaj; rabotat.

SPAN², spanuri, s. n. 1. Aschie provenita din prelucrarea la strung, la freza a metalelor, a lemnului etc. 2. Despicatura taiata din butuci de brad, din care se fac sindrile sau doage. – Din germ. Span.

ABRAZOR ~oare n. Unealta facuta dintr-un material abraziv, care serveste la prelucrarea materialelor prin aschiere. /Din abraziune

PORTCUTIT ~e n. (la masini-unelte) Dispozitiv pentru fixarea cutitelor (in procesul prelucrarii pieselor prin aschiere). /port- + cutit

FREZA¹ ~e f. 1) Unealta cu unul sau mai multe taisuri, folosita la prelucrarea materialelor dure prin aschiere. 2) Masina de frezat. 3) Masina agricola formata dintr-un ax rotitor, prevazut cu gheare sau cu cutite, folosita la afanarea si la maruntirea solului. /<fr. fraise

SPAN ~uri n. 1) Aschie desprinsa in procesul prelucrarii metalelor la strung sau la freza. 2) Despicatura din trunchiul unui copac din care se fac doage sau sindrila. /<germ. Span

BROSA, brose, s. f. 1. Bijuterie feminina prevazuta cu un ac, care se poarta prinsa de rochie, de haina etc. 2. Unealta de aschiere cu taisuri multiple, folosita la prelucrarea suprafetei (interioare sau exterioare) a unor piese metalice. – Din fr. broche.

BAC², bacuri, s. n. 1. (In expr.) Bac de celula electrolitica = vas de ebonita, de sticla sau de rasini sintetice, care contine electrozii si electrolitul unui acumulator electric. Bac de racire = aparat folosit la racirea mustului de bere. 2. Dispozitiv in care se prinde o piesa in vederea prelucrarii ei. 3. Fiecare dintre piesele de aschiere ale unei filiere. – Fr. bac.

SPAN s. n. aschie de lemn sau de metal din prelucrarea acestora la strung, la freza etc. (< germ. Span)

SPAN s.n. 1. Aschie de lemn sau de metal provenita din prelucrarea acestora la strung, la freza etc. 2. Despicatura taiata din butuci de brad, din care se fac sindrile sau doage. [Pl. spanuri, (s.m.) spani. / < germ. Span].

STRUJITURA, strujituri, s. f. Fasie, aschie de lemn sau de metal care cade in timpul prelucrarii unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tura.

PORTCUTIT, portcutite, s. n. Organ al unei masini-unelte de aschiere care serveste la fixarea in pozitia dorita a unuia sau a mai multor cutite, in vederea prelucrarii pieselor. – Port¹- + cutit (dupa fr. porte-couteau).

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine