SLAM, s. n. Amestec de apa cu particule fine de substante minerale in suspensie, provenind din instalatiile de prelucrare mecanica pe cale umeda a minereurilor sau a carbunilor. – Din germ. Schlamm.

UNEALTA, unelte, s. f. 1. Piesa, ansamblu de piese, dispozitiv actionat manual sau de un mecanism, care serveste pentru a efectua o operatie tehnica de prelucrare mecanica, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesa auxiliara care serveste la efectuarea unei lucrari. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoana, grup sau organizatie de care se serveste cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (In sintagma) Unealta gramaticala = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].

EXOEMISIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de catre suprafetele corpurilor supuse in prealabil unei actiuni (prelucrare mecanica, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-emission.

CALIBRARE (‹ fr.) s. f. 1. Operatie finala de prelucrare mecanica a unui obiect, prin care se obtin dimensiunile prescrise si un grad inalt de netezime a suprafetei. 2. Proiectarea calibrelor cilindrilor de laminor pentru a obtine profile din otel sau alte metode. 3. (AGR.) Operatie de sortare si de clasare a semintelor, fructelor, puietilor etc. dupa marime sau masa. 4. Lucrare hidrotehnica de restringere a albiei unui riu. 5. Operatie de comparare a unui aparat, traductor, element de masura cu un etalon, pentru determinarea, ajustarea sau verificarea caracteristicii intrare-iesire.

CALIBRA, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra mecanic o piesa, un semifabricat, spre a obtine forma si dimensiunile prescrise. 2. A sorta, dupa marime, cereale, fructe, puieti de pom etc. 3. A restrange albia variabila a unui rau prin lucrari hidrotehnice. – Din fr. calibrer.

RECTIFICA, rectific, vb. I. Tranz. 1. A indrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin aschiere o suprafata metalica cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

A CALIBRA ~ez tranz. 1) (piese sau semifabricate metalice) A prelucra mecanic in vederea obtinerii unui anumit calibru. 2) (produse alimentare) A masura pentru a determina calibrul. 3) (instrumente) A grada cu precizie in vederea efectuarii unor masurari. 4) (produse agricole, puieti etc.) A sorta dupa marime. /<lat. calibrer

PRESINTERIZARE s.f. (Tehn.) Sinterizare anterioara celei finale, la o temperatura mai mica, facuta cu scopul de a conferi obiectului calitatea de a putea fi prelucrat mecanic. [< pre- + sinterizare].

HALDA s. f. loc de depozitare a sterilului rezultat din lucrarile miniere, din prelucrarea mecanica a carbunilor, minereurilor etc. (< germ. Halde)

PRESINTERIZARE s. f. (tehn.) sinterizare anterioara celei finale, la o temperatura mai mica, pentru a conferi obiectului calitatea de a putea fi prelucrat mecanic. (< pre- + sinterizare)

MASINA, masini, s. f. 1. Sistem tehnic alcatuit din piese cu miscari determinate, care transforma o forma de energie in alta forma de energie sau in lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, masinarie. ◊ Masina-unealta = masina de lucru care prelucreaza materiale prin operatii mecanice. 2. Locomotiva. 3. Autovehicul, automobil. 4. Soba de bucatarie, care serveste la pregatirea mancarii. 5. Fig. (De obicei urmat de determinari) Ansamblu de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucreaza mult si cu miscari automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

ROLA, role, s. f. 1. Rotita sau cilindru care se invarteste in jurul unui ax pentru a face sa alunece mai repede un lant, o curea de transmisie etc. Rola de lant. 2. Corp in forma de cilindru care poate fi rostogolit in jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealta de prelucrare prin apasare. 3. Piesa mecanica de forma cilindrica cu ax interior, care se roteste usor pentru a putea fi antrenata de film, avand rolul de a imprima acestuia un anumit traseu in aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealta formata dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care serveste la unele lucrari de finisare in constructii (zugravit, tencuit). Rola de tencuit. 5. Piesa de contact a unor trolee, constituita dintr-o roata cu sant, care se rostogoleste pe firul de contact. 6. (Reg.) Cuptor al masinii de gatit. – Din germ. Rolle.

CIOCAN¹ ~e n. 1) Unealta formata dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un maner, cu care se lucreaza prin lovire. ~ de cizmarie. ~ de mana. ◊ A fi (sau a se afla) intre ~ si nicovala a fi la mare stramtoare; a fi intre doua focuri. 2) Masina-unealta folosita la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) Unealta care serveste la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sfera de metal prinsa de un cablu de sarma, folosit pentru probe de aruncare. 5) inv. Dispozitiv instalat la o poarta, cu ajutorul caruia isi anuntau venirea vizitatorii. /<sl. tekanu

CALCULATOR s.n. 1. Brosura care cuprinde anumite tabele de calcul. 2. Masina de calculat. ◊ Calculator (electronic) = ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice si electronice destinat prelucrarii informatiei; computer, ordinator. [Cf. fr. calculateur].

FABRICA vb. I. tr. 1. A lucra, a confectiona anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales intr-o fabrica). 2. (Peior.) A face ceva la repezeala; a nascoci, a inventa. [P.i. fabric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].

BAKONY Coloman (1887-1968, n. Arad), inginer maghiar din Romania. Contributii in domeniul tehnologiei mecanice. A elaborat metode de turnare a metalelor si prelucrarea lor pe masini-unelte. Studii privind determinarea fazelor dintr-un aliaj.

RINDELUI, rindeluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi, a fatui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ◊ Masina de rindeluit = masina care efectueaza in mod mecanic operatii cu rindeaua, la care cutitele au o miscare de rotatie, prelucrarea asemanandu-se cu frezarea. – Rindea + suf. -alui.

REVOLVER ~e n. 1) Mica arma portativa cu repetitie si cu magazie in forma de butoias, manuita cu o singura mana. 2) Ciocan meca-nic actionat cu aer comprimat; ciocan pneumatic. ◊ Strung-~ strung universal folosit la prelucrarea in serie a unor piese de forma complicata. /<fr. revolver, germ. Revolver

ALEZA, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dandu-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesa mecanica. – Din fr. aleser.

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

DEFORMARE, deformari, s. f. Actiunea de a (se) deforma si rezultatul ei; deformatie. ◊ Deformare plastica = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificari plastice in scopul obtinerii de forme si dimensiuni dorite. Deformare profesionala = folosire mecanica in viata de toate zilele a cunostintelor si a deprinderilor capatate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformare s. f.] – V. deforma.

RUTINA¹ s. f. 1. capacitate, indemanare castigata printr-o practica indelungata. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gandi mecanic, mereu in acelasi fel; respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. 2. (inform.) set de instructiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, cand operatiile sunt comune; (sub)program de folosinta curenta sau repetitiv, care asigura o functie bine definita. (< fr., engl. routine)

DEFORMATIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesionala = folosire mecanica, in viata de toate zilele, a deprinderilor capatate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operatie prin care se obtine o modificare permanenta a formei, volumului, suprafetei unui material. ♦ ~ plastica = prelucrare a unui material prin producerea unor modificari plastice. (< fr. deformation, lat. deformatio)

MATERIE ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

SABLON, sabloane, s. n. 1. Model in marime naturala al unei piese, care serveste la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin aschiere ori prin deformare, pentru limitarea unor portiuni de suprafata pe care se aplica o vopsea etc. ♦ Instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile sau unghiurile unei piese in curs de fabricatie. 2. Fig. Formula stereotipa; repetare mecanica, lipsita de interes si de originalitate a unui model oarecare; cliseu verbal. – Din germ. Schablone.

TANDEM, tandemuri, s. n. 1. Bicicleta pentru doua persoane, cu doua sei asezate una in spatele celeilalte, actionata de doua perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tavalugi, egali ca marime, ca forma si ca greutate. 3. Sistem tehnic actionat din doua sau mai multe puncte situate pe directia miscarii intregului sistem pe directia miscarii elementului conducator al mecanismului motor. ♦ Masina-unealta cu mai multe posturi de lucru pentru operatii succesive de prelucrare a aceleiasi piese. 4. Fig. Grup de doua persoane (nedespartite). – Din fr. tandem.