LEZIUNE s. f. 1. alterare morfologica a unui tesut, organ sau organism; rana, plaga. 2. (jur.) prejudiciu material care afecteaza o parte dintr-un contract oneros. (< fr. lesion, lat. laesio)

DAUNA, daune, s. f. 1. Paguba, vatamare, prejudiciu (material sau moral). ◊ Loc. prep. In dauna (cuiva sau a ceva) = in paguba, in detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despagubire. [Pr.: da-u-] – Din lat. damnum.

DAUNA ~e f. 1) Factor care provoaca cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morala sau materiala) cauzata cuiva; paguba; stricaciune; prejudiciu. ◊ In ~a (cuiva) in detrimentul (cuiva); in paguba (cuiva). 3) la pl. Despagubire pentru un prejudiciu (material). A plati cuiva ~ele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] /<lat. damnum

LEZIUNE s.f. 1. Modificare patologica a tesuturilor; rana, plaga. 2. (Jur.) prejudiciu material care afecteaza o parte dintr-un contract oneros. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. lesion, lat. laesio].

RESTITUTIO IN INTEGRUM (lat.) restituite integrala – Repunerea unei persoane in starea anterioara uni fapt juridic care i-a lezat un drept. In sens generic, in mod obisnuit, repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva.

DETRIMENT s. n. prejudiciu, pierdere materiala sau morala. ♦ in detrimentul (cuiva sau a ceva) = in paguba, in dauna (cuiva sau a ceva). (< fr. detriment, lat. detrimentum)

prejudiciu ~i n. 1) Pierdere materiala sau morala provocata cuiva; dauna; paguba. 2) inv. v. PREJUDECATA. /<fr. prejudice, lat. praejudicium

prejudiciu s. n. paguba, dauna materiala, morala adusa cuiva. ◊ stirbire a onoarei, a prestigiului. (< fr. prejudice, lat. praeiudicium)

pierzator, pierzatoare, pierzatori, pierzatoare, adj., s.m. (inv. si pop.) 1. care nimiceste, distruge sau vatama; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugator, vatamator; ucigas. 2. (s.m.) persoana care provoaca pagube, ruina, distrugere. 3. care provoaca dezordine, rascoala. 4. care duce la osanda si la pierderea vietii vesnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzeaza un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoana care incalca principiile morale si religioase; om pacatos, defaimator, batjocoritor. 8. (persoana) care sufera o paguba, o pierdere materiala.

PAGUBA, pagube, s. f. 1. Pierdere materiala suferita de cineva sau adusa cuiva; stricaciune care provoaca o pierdere, o dauna. ◊ Loc. adv. In paguba = pierzand bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atata paguba! sau mare paguba! nici o paguba! paguba-n ciuperci! expresii exclamative care arata resemnarea sau nepasarea pentru o pierdere suferita. A fi rau de paguba, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a paguba = a prevesti o pierdere; a-si manifesta regretul pentru o pierdere suferita. 2. Fig. Stirbire, pierdere a calitatii, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. In paguba (cuiva sau a ceva), aducand un prejudiciu. ◊ Expr. (Reg.) Paguba ca... (sau de...) sau e paguba sa... = pacat ca... (sau de...); e regretabil sa... – Din sl. paguba.