INGINER, -A, ingineri, -e, s. m. si f. Specialist cu o pregatire tehnica si teoretica obtinuta intr-un institut de invatamant superior, care presteaza o activitate tehnica de proiectare, de cercetare, de organizare si de conducere a proceselor tehnologice dintr-o intreprindere; titlu detinut de aceasta persoana. – Din it. ingegnere. Cf. rus. injener, fr. ingenieur, germ. Ingenieur.

PEPINIERIST s.m. Persoana cu pregatire tehnica de specialitate care conduce lucrarile intr-o pepiniera. [< fr. pepinieriste].

PEPINIERIST s. m. persoana cu pregatire tehnica de specialitate care conduce lucrarile intr-o pepiniera. (< fr. pepinieriste)

inginer (ingineri), s. m. – 1. Specialist cu pregatire tehnica si teoretica in urma absolvirii unei facultati. It. ingegnero (sec. XIX). – Der. inginereasa, s. f. (nevasta de inginer; femeie inginer); inginerie, s. f.; ingineresc, adj.; inginereste, adv.

CONSTRUCTOR, -OARE, constructori, -oare, s. m. si f. (Adesea adjectival) Persoana cu pregatirea tehnica necesara care participa la proiectarea sau la executarea unei lucrari de constructie. – Din fr. constructeur, lat. constructor.

TEHNOREDACTARE, tehnoredactari, s. f. pregatirea tehnica si grafica a unui manuscris inainte de a incepe operatia de tiparire; tehnoredactie. – V. tehnoredacta.

A TEHNOREDACTA ~ez tranz. (manuscrise) A supune unei pregatiri tehnice inainte de a trimite la tipar. /tehno- + a redacta

TEHNOREDACTIE ~i f. 1) pregatire tehnica a unui manuscris inainte de a-l tipari. 2) Serviciu in cadrul unei edituri care se ocupa cu redactarea tehnica a manuscriselor. /tehno- + redactie

TEHNOREDACTARE s.f. pregatirea tehnica a unui manuscris, inainte de a incepe operatia de tiparire; tehnoredactie. [< tehnoredacta].

DILETANT, -A s.m. si f. Amator (pasionat) de arta, de stiinta, de tehnica, fara pregatire de specialitate; (peior.) om superficial, lipsit de pregatire temeinica. [< fr. dilettante, cf. it. dilettante – care se delecteaza].

PROFESIONAL, -A adj. Referitor la o profesiune, legat de o profesiune. ♦ Secret profesional = informatie pe care o detine cineva, legata de profesiunea sa, si pe care nu are dreptul s-o divulge; scoala profesionala = scoala medie tehnica care pregateste cadre de muncitori calificati. // adv. Cu obisnuinta unui profesionist. [Pron. -si-o-. / cf. fr. professionnel].

DILETANT, -A, diletanti, -te, s. m. si f. Persoana care manifesta preocupari intr-un domeniu al artei, al stiintei sau al tehnicii fara a avea pregatirea profesionala corespunzatoare; persoana care se ocupa de ceva din afara profesiunii sale, numai din placere; amator; (peior.) persoana care nu adanceste (sau nu are pregatirea stiintifica necesara pentru a adanci) problemele profesiunii sale, ale unei stiinte etc. – Din fr. dilettante.

TEHNICIAN, -A, tehnicieni, -e, s. m. si f. Specialist in domeniul tehnicii (II), avand o pregatire medie. ♦ Persoana care dispune de o tehnica (II 2) inalta intr-o stiinta, intr-o meserie etc. [Pr.: -ci-an] – Din fr. technicien.

DILETANTISM s. n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramura a artei, a stiintei sau a tehnicii. ♦ (Peior.) Lipsa de pregatire temeinica, de seriozitate sau de insusiri necesare, dovedite de cineva in propriul domeniu de activitate. – Din fr. dilettantisme.

AMORSA, amorsez, vb. I. Tranz. A pregati producerea unui fenomen (tehnic) printr-o cauza exterioara. – Fr. amorcer.

TEHNOREDACTA, tehnoredactez, vb. I. Tranz. A pregati din punct de vedere tehnic si grafic un manuscris inainte de trimiterea lui la tipar. – Tehno- + redacta.

TEHNOREDACTA vb. I. tr. A pregati din punct de vedere tehnic si grafic un manuscris pentru tipar. [< tehno- + redacta].

TEHNOREDACTA vb. tr. a pregati din punct de vedere tehnic si grafic un manuscris pentru tipar. (< tehno- + redacta)

ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) pregati prin exercitii metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice si teoretice) pentru a obtine cele mai bune rezultate intr-o activitate sportiva. 2. Tranz. si refl. A atrage sau a se lasa atras intr-o actiune, intr-o discutie etc.; a (se) inflacara. 3. Tranz. A trage dupa sine, a pune in miscare, a misca un organ de masina sau o masina. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid in miscare. – Din fr. entrainer.

REVISTA s. f. 1. publicatie periodica cu articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de stricta specialitate. 2. (mil.) ~ de front (sau de bord) = inspectie a trupelor (sau a echipajului navei) de catre comandant pentru verificarea gradului de pregatire, a starii echipamentului, armamentului si tehnicii de lupta. ♦ a trece in ~ = a) a face inspectia trupelor; b) a examina pe rand anumite fapte. 3. gen de spectacol de estrada cu muzica, dans, cuplete si scenete vesele. (< it. rivista, dupa fr. revue)

POLItehnic, -A adj. referitor la, care cuprinde mai multe specialitati tehnice. ♦ institut ~ (si s. f.) = insitutie de invatamant superior care pregateste specialisti in diferite domenii ale stiintelor tehnice. (< fr. polytechnique)

POLItehnic, -A, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se refera la mai multe stiinte tehnice. ◊ Institut politehnic (si substantivat, f.) = institutie de invatamant superior unde se pregatesc cadre de specialisti in diferite domenii ale stiintelor tehnice. – Din fr. polytechnique.

SPECIALIZAT, -A, specializati, -te, adj. Care este pregatit temeinic intr-o anumita ramura a stiintei, a tehnicii etc.; care are o deosebita pricepere intr-un anumit domeniu sau intr-o anumita problema. [Pr.: -ci-a-] – V. specializa.

TEHNICIAN, -A s. m. f. 1. cadru cu pregatire medie in activitatea de cercetare, proiectare si executie tehnica. 2. cel care cunoaste, stapaneste o anumita tehnica. (< fr. technicien)

INTELECTUAL, -A, intelectuali, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine intelectului, care se refera la activitatea mintii, la intelect. 2. S. m. si f. Persoana care poseda o pregatire de specialitate temeinica si lucreaza in domeniul artei, al stiintei, tehnicii etc.; persoana care apartine intelectualitatii. [Pr.: -tu-al] – Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

tehnicITATE s. f. Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ♦ Spor de tehnicitate = suma adaugata la retributia anumitor angajati care au o pregatire profesionala speciala sau care executa (temporar) o lucrare cu caracter tehnic. – Din fr. technicite.

PLANTATIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special pregatit. ♦ Cultura de plante speciale. 2. Intreprindere agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de intreprinderi. 3. (Teatru) Planul dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. [Gen. -iei, var. plantatiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].

INTELECTUAL, -A adj. Referitor la activitatea de gandire, la intelect. // s.m. si f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregatiri corespunzatoare, munca intelectuala si lucreaza in domeniul stiintei, al artei, al economiei, tehnicii, invatamantului etc. [Pron. -tu-al. / cf. fr. intellectuel].

METAEDUCATIE s.f. pregatire educativa necesara omului contemporan in vederea insusirii deprinderilor de a utiliza atat cantitatea de informatie tehnico-stiintifica si culturala, cat si sistemele de comunicare si de documentare existente. [Gen. -iei. / et. incerta].

METAEDUCATIE s. f. pregatire educativa necesara omului contemporan in vederea insusirii deprinderilor de a utiliza atat cantitatea de informatie tehnico-stiintifica si culturala, cat si sistemele de comunicare si de documentare existente. (< meta- + educatie)

DILETANT, -A s. m. f. cel care se ocupa de o stiinta, arta sau tehnica numai din placere, fara a fi profesionist ori specialist; amator. ◊ (peior.) cel care indeplineste o activitate in mod neglijent si fantezist, neavand o pregatire de specialitate satisfacatoare. (< fr. dilettante)

MONTA¹, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a imbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de functionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre pretioase intr-o bijuterie. 2. A pregati reprezentarea unui spectacol artistic, a pune in scena. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A intarata pe cineva impotriva cuiva; a atata. – Din fr. monter.

ORGANIZA, organizez, vb. I. Tranz. A face ca un grup social, o institutie etc. sa functioneze sau sa actioneze organic (repartizand insarcinarile si coordonandu-le conform unui plan adecvat); a stabili si a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel incat sa permita executarea in conditii optime a unui proces. ♦ Refl. A proceda metodic si ordonat in actiunile sale, a-si coordona actiunile orientandu-se dupa un plan; a-si strange si a-si intari fortele. ♦ A pregati temeinic o actiune dupa un plan bine chibzuit; a intocmi, a alcatui, a aranja, a orandui. – Din fr. organiser.

TIPAR, tipare, s. n. 1. Ansamblul operatiilor de tiparire a unui text; tehnica, mestesugul de a tipari; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprima un text. ◊ Tipar adanc = calcografie (1). Tipar inalt = metoda de tiparire cu forme de tipar in relief. ◊ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) in pregatire la tipografie pentru a aparea, (a fi sau a se afla) in curs de tiparire. 2. Model, prototip dupa care se confectioneaza sau se toarna diferite obiecte. ♦ Fig. Cliseu, sablon. ♦ Stanta pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Inv.) Urma, intiparire. – Din sl. tiparu.

MASINA, masini, s. f. 1. Sistem tehnic alcatuit din piese cu miscari determinate, care transforma o forma de energie in alta forma de energie sau in lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, masinarie. ◊ Masina-unealta = masina de lucru care prelucreaza materiale prin operatii mecanice. 2. Locomotiva. 3. Autovehicul, automobil. 4. Soba de bucatarie, care serveste la pregatirea mancarii. 5. Fig. (De obicei urmat de determinari) Ansamblu de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucreaza mult si cu miscari automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garantie pentru infaptuirea unui lucru; a face ca infaptuirea sa fie sigura; a pregati ceva in mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garantii asupra unui lucru; a incredinta. ♦ Refl. A-si lua toate masurile de precautie. 3. Tranz. si refl. A incheia un contract de asigurare a vietii, a unui bun. 4. Tranz. A realiza impiedicarea desfacerii sau deplasarii elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³- + sigur (dupa fr. assurer).

CABINET, cabinete, s. n. I. 1. Incapere dintr-o locuinta sau dintr-o institutie, folosita pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului ◊ Sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In unele tari) Cabinet de instructie = birou pentru cercetarea si trierea probelor de acuzare condus de un judecator de instructie. ◊ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in intreprinderi, in institutii de invatamant etc., destinate unor studii si consultatii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. II. Mobila de dimensiuni mici, cu sertare, destinata pastrarii obiectelor de pret. – Din fr. cabinet.

MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.