TEHNICITATE s. f. Caracter, calitate a ceea ce este tehnic. ♦ Spor de tehnicitate = suma adaugata la retributia anumitor angajati care au o pregatire profesionala speciala sau care executa (temporar) o lucrare cu caracter tehnic. – Din fr. technicite.

A ATESTA atest tranz. 1) A dovedi prin rationamente sau prin fapte concrete; a arata; a proba; a demonstra. ~ semnatura. 2) A intalni intr-un text. 3) (cadre didactice, cercetatori stiintifici etc.) A confirma intr-o functie sau intr-un post, stabilind gradul de pregatire profesionala. /<fr. attester, lat. attestari

AMATOR, -OARE, amatori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana careia ii place ceva, care are predilectie sau pasiune pentru ceva. 2. Persoana care se ocupa cu o meserie, cu o arta, cu o disciplina, fara a avea o pregatire profesionala si fara a o exercita ca profesionist. – Fr. amateur (lat. lit. amator).

DILETANT, -A, diletanti, -te, s. m. si f. Persoana care manifesta preocupari intr-un domeniu al artei, al stiintei sau al tehnicii fara a avea pregatirea profesionala corespunzatoare; persoana care se ocupa de ceva din afara profesiunii sale, numai din placere; amator; (peior.) persoana care nu adanceste (sau nu are pregatirea stiintifica necesara pentru a adanci) problemele profesiunii sale, ale unei stiinte etc. – Din fr. dilettante.

DIPLOMA, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifica pregatirea profesionala a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expozitie sau la un concurs, prin care se recunoaste calitatea deosebita a lucrarilor expuse sau a rezultatelor obtinute de acesta. 3. (In evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblete, anumite privilegii etc. – Din fr. diplome, lat. diploma.

FORMATIONAL ~a (~i, ~e) (despre invatamant) Care pune accentul pe pregatirea profesionala a specialistilor de diferite categorii. /<engl. formational

PATALAMA ~le f. fam. depr. Document prin care se certifica pregatirea profesionala a unei persoane; certificat de studii. /<turc. batalama

PROFESIONIST, -A s.m. si f., adj. (Cel) care exercita o profesiune; (cel) care exercita o arta, un sport etc. pe baza unei pregatiri profesionale si fiind remunerat pentru aceasta. [Cf. it. professionista, germ. Professionist].

FORMATIONAL, -A adj. (Despre invatamant) Care pune accentul pe pregatirea profesionala a specialistilor de diferite categorii. [Pron. -ti-o-. / < engl. formational].

FORMATIONAL, -A adj. (despre invatamant) care pune accentul pe pregatirea profesionala a specialistilor de diferite categorii. (< engl. formational)

PERFECTIONA vb. I. tr., refl. a (se) face mai bun, mai util; a(-si) corecta greselile. II. refl. a-si desavarsi pregatirea profesionala. (< fr. perfectionner)

PROFESIONAL, -A, profesionali, -e, adj. Care tine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ◊ Secret profesional = informatie pe care o detine cineva gratie profesiunii sale si pe care nu are dreptul sa o divulge nimanui. Invatamant profesional = invatamant pentru pregatirea si pentru specializarea muncitorilor calificati. Boala profesionala = boala specifica unei profesiuni sau provocata de o anumita profesiune. ♦ (Adverbial) Cu obisnuinta unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel.

INSTRUCTIE s. f. 1. Ansamblu de cunostinte, priceperi si deprinderi, predate cuiva sau capatate de cineva, prin care se urmareste insusirea unei culturi generale si a unei specializari profesionale; invatatura; invatamant; instructiune (2). 2. pregatire a ostasilor in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecator de instructie = (in unele tari) magistrat insarcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction.

PROFESIONAL, -A adj. Referitor la o profesiune, legat de o profesiune. ♦ Secret profesional = informatie pe care o detine cineva, legata de profesiunea sa, si pe care nu are dreptul s-o divulge; scoala profesionala = scoala medie tehnica care pregateste cadre de muncitori calificati. // adv. Cu obisnuinta unui profesionist. [Pron. -si-o-. / cf. fr. professionnel].

A SE RECALIFICA ma recalific intranz. A se califica din nou; a se pregati in vederea unei noi calificari profesionale. /re- + a se califica

RECALIFICA vb. tr., refl. a (se) pregati in vederea unei noi calificari profesionale. (< re¹- + califica)

CALIFICARE, calificari, s. f. Actiunea de a (se) califica si rezultatul ei; pregatire intr-un anumit domeniu de activitate profesionala; calificatie. ♦ Etapa eliminatorie intr-un concurs sau intr-o competitie sportiva, pentru selectarea concurentilor. – V. califica.

SEMINAR ~e n. 1) Lectie practica in scoala superioara, in cadrul careia studentii isi fixeaza si isi aprofundeaza cunostintele teoretice. 2) Cerc de studii in cadrul unei organizatii obstesti sau al unei institutii care urmareste perfectionarea calificarii profesionale. 3): ~ teologic institutie de invatamant mediu pentru pregatirea preotilor. [Pl. si seminarii] /<fr. seminaire, lat. seminarium

RECALIFICARE, recalificari, s. f. 1. pregatire, instruire in vederea obtinerii unei noi calificari profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobandita. 2. Proba suplimentara pe care o sustine o persoana sau o echipa (care a ratat calificarea in prima tentativa facuta) pentru a se putea califica mai departe intr-o competitie sportiva. – V. recalifica.

RECALIFICA vb. I. tr., refl. A (se) pregati, a (se) instrui pentru o noua calificare profesionala; a (se) califica din nou. [P.i. recalific. / < re- + califica].

RECALIFICA, recalific, vb. I. Tranz. si refl. A (se) pregati, a (se) instrui in vederea unei noi calificari profesionale; a da sau a obtine o noua calificare. – Re¹- + califica.

CALIFICARE ~ari f. 1) v. A CALIFICA. 2) pregatire teoretica si practica intr-un anumit domeniu de activitate profesionala. 3) Etapa eliminatorie intr-un concurs sau intr-o competitie sportiva, in care se selecteaza concurentii. /v. a (se) califica

profesional ~a (~i, ~e) Care tine de o profesie; propriu unei profesii. ◊ Invatamant ~ invatamant pentru pregatirea muncitorilor calificati. Secret ~ informatie pe care o detin numai reprezentantii unei profesii. Boala ~a boala specifica unei profesiuni sau provocata de o profesiune. [Sil. -si-o-] /<fr. professionnel

MESERIE, meserii, s. f. Profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, care permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii; indeletnicirea meseriasului; calificarea profesionala a meseriasului; mestesug, mesterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Scoala de meserii = scoala in care se pregateau in trecut cadre de muncitori calificati. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat intr-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupatie; preocupare. – Din mesereare (inv. „slujba, functie” < lat.).

profesional, -A I. adj. referitor la o profesiune, legat de o profesiune. ♦ secret ~ = informatie pe care o detine cineva, legata de profesiunea sa; scola ~a = institutie de invatamant care pregateste cadre de muncitori calificati. II. adv. cu obisnuinta unui profesionist. (< fr. professionnel)