CEAC-PAC adv. (Fam.) Asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Din tc. catpat „din cand in cand; pe ici pe colo”.

ASA adv., adj. invar. I. Adv. (Modal) 1. In felul acesta; astfel. ◊ Loc. adj. Asa-zis sau asa-numit = pe nedrept sau conventional numit astfel; pretins, fals, aparent, impropriu. ◊ Expr. Asa o fi = e posibil; poate. Si asa = in orice caz; oricum, tot. Si asa, si asa = si intr-un fel, si intr-altul. Ori asa, ori asa = ori intr-un fel, ori intr-altul. Asa..., asa = dupa cum..., astfel. Asa si asa = nu prea bine; potrivit. Azi asa, maine asa = continuand mereu in acest fel. Nici asa, nici asa = nici intr-un fel, nici intr-altul. ♦ (Concluziv) In concluzie. ◊ Loc. conj. Asa ca = deci. ◊ Expr. Asa-zicand = pentru a spune astfel. 2. In acelasi fel, in acelasi mod. Asa sa faci si tu. ◊ Expr. Si asa mai departe = etcetera. 3. Chiar precum se spune; intocmai, exact. Ai sa faci asa? ◊ Expr. Asa e? sau nu-i asa? = am dreptate? (sau nu am?) Asa? sau cum asa? = adevarat sa fie? Asa? sau asa sta treaba?! = va sa zica astfel stau lucrurile?! Asa, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum. (Pop. si fam.) Mai asa = a) desigur, fireste; b) nu prea tare. Cam asa = dupa cum zici, ai (macar in parte) dreptate. 4. Atat de... Te uiti asa de trist! 5. (Cu sensul reiesind din context) a) La intamplare, la nimereala, intr-o doara. Vorbeste si el asa. b) Dupa bunul plac, oricum. Am vrut sa fac asa. c) Dintr-o data, ca din senin; pe nesimtite, fara a-si da seama. I-a venit asa un gand II. Adj. invar. (Preceda substantivul) Asemenea, atare...; care este atat de mare, de mult, de frumos etc. Asa nunta mai rar. ◊ Expr. Mai asa = nu prea bun (sau frumos, mult etc.). – Lat. eccum-sic.

ASA¹ adv. 1) In felul acesta; in modul acesta; astfel. ◊ ~-zis sau ~-numit conventional numit astfel; pretins; fals; aparent; impropriu. Si ~, si ~ si intr-un fel, si intr-altul. Ori ~, ori ~ sau intr-un fel, sau intr-altul. ~ si ~ nu prea bine; potrivit. Azi ~, maine ~ mereu in felul acesta. 2) In acelasi fel; in acelasi mod. 3) Intru totul; intocmai; exact. O fapta ~ de frumoasa. /<lat. eccum-sic

ASA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. (Preceda substantivul) Asemenea, astfel de...; atat de mare, de mult, de frumos etc. Asa nunta si asa veselie, mai rar (ISPIRESCU). 2. (Urmeaza dupa un substantiv sau adjectiv) Simplu, obisnuit. Tot felul de arme: unele impodobite cu nestemate, altele numai asa (ISPIRESCU). ◊ Expr. Mai asa = nu prea bun (sau frumos, mult etc.). II. Adv. 1. In felul acesta; astfel. ◊ Loc. adj. Asa-zis sau asa-numit = pretins. ◊ Expr. Asa o fi = e posibil; poate. Si asa = in orice caz; oricum, tot. Nici asa = oricum ar fi, in orice conditii. Si asa, si asa = si intr-un fel, si intr-altul. Ori asa, ori asa = sau intr-un fel, sau intr-altul. Asa..., asa = dupa cum..., astfel. Asa si asa = a) nu prea bine; potrivit; b) in felul in care s-a aratat. Azi asa, maine asa = continuand mereu in acest fel. Nici asa, nici asa = nici intr-un fel, nici intr-altul. ♦ (Concluziv, reluand firul povestirii sau rezumand cele povestite) Si asa, s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi (CREANGA). ◊ Loc. conj. Asa ca = deci. ◊ Expr. Asa-zicand = pentru a spune astfel. ♦ Aceste, acele lucruri. El asa dac-auzea Fug-acasa ca-mi pleca (TEODORESCU). 2. Dupa cum se va spune, dupa cum se va vedea. A inceput sa spuna asa. 3. Chiar precum se spune; intocmai, exact; da. ◊ Expr. Asa e? (sau nu-i asa?) = am dreptate? (sau nu am?) Asa? sau cum asa? = adevarat sa fie? Asa? sau asa sta treaba?! = va sa zica astfel stau lucrurile?! Asa, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum. Mai asa = a) desigur, fireste; b) nu prea tare. Cam asa = dupa cum zici, ai (macar in parte) dreptate. 4. In acelasi fel, asemenea. Bate acum si tu gaina... c-asa am batut si eu cocosul (CREANGA). ◊ Expr. Si-asa mai departe = etcetera. 5. Atat de tare, de mult, de mare, de bine etc.; intr-atata. Asa stralucea, de orbea pe cei ce se uitau (ISPIRESCU). ♦ (Pop.) Cum s-ar putea crede, cum este de obicei. O fata si-un fecior, nu frumosi asa, ci cum n-au mai fost (RETEGANUL). 6. (Cu sensul reiesind din context) a) Cu usurinta; usor, repede. b) La intamplare, la nimereala. c) Dupa bunul plac; oricum. d) Dintr-o data, ca din senin; pe nesimtite, fara a-si da seama. e) Pe degeaba. – Lat. eccum-sic.

CEAC-PAC adv. (Fam., rar) Asa si asa, nici prea bine, nici prea rau. [Var.: ceat-pat adv.] – Tc. catpat „rar, pe ici pe colo”.

boiama si buiama f. (turc. boiama, boia, basma brodata cu aur; bg. boiama). Mun. Mod. Rar azi. Basma, testemel. Lelea cu buiamale si badea cu durligele goale, se zice ironic cind nevasta e prea bine imbracata, iar barbatu prea rau imbracat. V. bariz, boccea, dermea, naframa.

FOARTE adv. 1. tare, (pop.) hat. (~ departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) praci, (inv.) vartos. (~ de dimineata.) 3. deosebit, exceptional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neinchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (~ bun.) 4. tare. (E ~ bucuros.) 5. (inv. si reg.) prea. (~ bine!) 6. grav, greu, rau, serios, tare. (E ~ bolnav.)

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

FRUMUSEL, -ICA, frumusei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fara prea multa vorba. – Frumos + suf. -el, -ica.

IZINA s. f. (Reg.) 1. Murdarie a hainelor sau a rufelor purtate prea mult sau necuratate bine. 2. Dezvoltare insuficienta; piperniceala. – Sb. jezina „slabiciune” (provenita din boala).

SFOARA sfori f. 1) Fir confectionat din fibre vegetale sau sintetice prin rasucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (asezat) in linie dreapta; bine aliniat. A intinde ~a prea tare (sau prea mult) a depasi limita in procesul realizarii unui lucru. A trage pe ~ a pacali. A trage sforile a pregati in taina ceva reprobabil. 2) Multime de obiecte similare insirate pe astfel de fir; sirag. O ~ de ardei. 3) inv. Unitate de masura pentru suprafete, folosita la masurarea pamantului (avand diferite valori in diferite perioade). 4) inv. Fasie (ingusta) de pamant arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. svora

prea adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.

cocolesc v. tr. (rad. coco- din cocolos, cocoasa, ruda cu ngr. kukulono, cocolesc, si cu ung. gongyolnii, a invalatuci. Cp. cu goangane). Incotosmanez. Fig. Ingrijesc prea mult: copiii cocoliti iese [!] slabi. L-a cocolit bine, l-a prins (dupa multa pinda), l-a aranjat. – Si corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. In Olt. gugulesc, in Buc. gogulesc.

prea adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre

RAZGHINA, razghin, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-si rupe picioarele, departandu-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Raz- + [im]bina.

SUGRUMAT, -A, sugrumati, -te, adj. 1. Strans de gat, gatuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o imbracaminte prea stramta. 2. Fig. Coplesit, chinuit, framantat de o stare sufleteasca. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); inecat, inabusit, alterat. – V. sugruma.

cascaval n., pl. uri (turc. kaskaval, d. it. cacio, cas, si cavallo, cal, de la obiceiu italian meridional de a pune la uscat cascavalurile pe o prajina legate cite doua, adica „calare”; ngr. kaskavali, bg. kaskaval. D. rom. vine ung. kaskaval). Brinza sarata tescuita in forma de disc. (Cel uscat, care se poate razui p. macaroane, se numeste grecesc, cel moale romanesc). Fig. Functiune bine platita, chilipir: a se viri in cascaval. A te intinde la cascaval, a te obraznici, a-ti permite prea mult, a te indesa la chilipir. V. cas si jant.

chiomb (chioamba), adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu mag. dialectal tompe „prost”, dar cuvintul rom. este prea raspindit pentru ca sa i se poata atribui aceasta origine (nu este sigura observatia din DAR ca se foloseste numai in Mold., Bucov. si Trans. de Nord. Scriban propune rus. temnyi „obscur” (pronuntat tjomnyi). – Der. chiombani (var. chiompani), vb. (a lucra la lumina slaba, a-si strica ochii; a deslusi cu greutate); chimbaneala, s. f. (lucru facut in conditii proaste de luminozitate); chiombie s. f. (miopie). – Cf. chiondoris.

ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sasiu. 5. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mic sau (in parte) astupat. 6. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de continut. A nu avea para chioara sau (rar, substantivat) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Din tc. kor.

CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.

RUTINA¹ s. f. 1. capacitate, indemanare castigata printr-o practica indelungata. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gandi mecanic, mereu in acelasi fel; respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. 2. (inform.) set de instructiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, cand operatiile sunt comune; (sub)program de folosinta curenta sau repetitiv, care asigura o functie bine definita. (< fr., engl. routine)

A VENI vin intranz. 1) (despre oameni, animale, vehicule etc.) A se misca, apropiindu-se de tinta miscarii. ~ spre casa. 2) (despre persoane, vehicule, fenomene ale naturii) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a sosi; a ajunge. Trenul a venit in gara. ◊ ~ la spartul targului a sosi prea tarziu. ~ cu sufletul la gura (sau intr-un suflet) a veni in fuga mare. A-i ~ ceasul a muri. 3) A se intoarce, a reveni la locul de mai inainte. Pasarile vin la cuiburile lor. 4) A-si avea originea; a proveni. 5) (despre imbracaminte, incaltaminte) A se potrivi bine; a fi pe masura cuiva. Pantofii ii vin bine. 6) (despre ape) A ajunge pana la o inaltime oarecare. 7) (despre sunete, zgomote etc.) A ajunge la urechea cuiva. /<lat. venire

DESTUL, -A, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) in cantitate suficienta, atat cat trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) in cantitate sau in numar mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decat trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjectie) Ajunge! inceteaza!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leaga prin prep. „de”) a) (Exprima ideea de diminuare a calitatii pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au inteles destul de bine. b) (Exprima ideea de sporire a calitatii negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l insoteste). Destul de putin. Destul de rau. – De⁴ + satul.

bine¹ adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene