GARGUSA, garguse, s. f. (Mil.) Saculet de panza cu incarcatura de praf de pusca folosita la tunurile de calibru mare. – Din fr. gargousse.

IERBARIE, ierbarii, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); balarii, buruieni. 2. (Inv.) Provizie de praf de pusca; depozit, magazie in care se pastra praful de pusca. – Iarba + suf. -arie.

INIERBA, inierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (Inv.) A pune intr-un loc praf de pusca, pentru a provoca o explozie. – In + iarba.

UMPLUTURA, umpluturi, s. f. Ceea ce serveste pentru a umple un spatiu, un gol etc. ♦ Spec. Preparat culinar care se introduce intr-un invelis comestibil, alcatuind impreuna cu acesta o mancare sau o prajitura. ♦ Spec. Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l inalta sau a-l nivela. ♦ Spec. Cantitate de praf de pusca cu care se incarca un cartus (sau cu care se incarca altadata o arma de foc pe la gura tevii). ♦ Fig. Element de valoare minora sau lipsit de valoare, introdus intr-o opera literara, stiintifica, in sumarul unui periodic, intr-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + suf. -tura.

IARBA s. v. praf de pusca, pulbere.

IARBA-DE-PUSCA s. v. praf de pusca, pulbere.

PALER s. v. cantonier, praf de pusca, pulbere.

PRAF s. 1. pulbere, (Mold. si Transilv.) colb, (Bucov. si Maram.) sperla, (prin Bucov. si Transilv.) steah, (Olt. si Munt.) stiup. (~ starnit pe un drum de tara.) 2. praf de pusca v. pulbere.

PULBERE s. 1. pudra. (O pulbere de faina acoperea totul, la moara.) 2. v. praf. 3. praf de pusca, (pop.) iarba(-de-pusca), (inv. si reg.) silitra, (inv.) paler. (Pulbere folosita ca explozibil.)

SILITRA s. v. alica, azotat de potasiu, chibrit, nitrat de potasiu, praf de pusca, pul-bere, salpetru, salpetru de india.

barut s.n. (inv.) praf de pusca

sacalus, sacalusuri si sacaluse, s.m. 1. (inv.) tun mic, primitiv, cu tragere directa, folosit in evul mediu ca arma de lupta, iar apoi la parade; salva de sacalus. 2. (inv.) pusca mica folosita in evul mediu. 3. (reg.) pusca de joc (pentru copii). 4. (reg.) piua mica cu chibrituri care produce explozie. 5. (reg.) praf de pusca pus in teava. 6. (reg.) bucata groasa (sferica) de lemn sau dintr-un aliment. 7. (reg.) bucata de lemn de care se priponesc vitele; pripon, tarus. 8. (reg.) lemn care se pune cailor naravasi in gura cand se potcovesc.

tracatruca, tracatruci, s.f. (inv.) pocnitoare de hartie cu praf de pusca.

GARGUSA s. f. saculet cu praf de pusca folosit la tunurile cu calibru mare. (< fr. gargousse)

palasca (palasti), s. f. – 1. Corn de praf de pusca. – 2. Cartusiera. – 3. Tasca, geanta incrustata. – Var. paleasca. Mr., megl. palasca. Mag. palaszk (Galdi, Dict., 149) sau tc. palaska (Tiktin), cuvinte care duc la sl. ploskva › plosca, cf. ngr. παλάσϰα, bg. palaska, sb., cr. palacka.

pravalie (pravalii), s. f. – s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.

EST ESCIO POROH V POROHOVNITAH (ECТБ EЩE ПOΡOX B ПOΡOXOBНИЦAX) (rus.) mai este praf de pusca in corneci – Gogol, „Taras Bulba”. Raspunsul cazacilor la intrebarea lui Taras Bulba. Exprima hotararea de a nu te da batut si de a rezista tuturor vitregiilor.

barut n., pl. uri (turc. barut, d. mgr. si ngr. pyritis, pulbere exploziva. V. pirita). Sec. 17-18. Pulbere exploziva, praf de pusca.

corneci n., pl. e (d. corn). Rar azi. Corn de tinut praf de pusca la vinat.

prafARIE, (2) prafarii, s. f. 1. Cantitate mare de praf (1); colbarie, prafaraie. 2. (Inv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pusca. – praf + suf. -arie.

PLOSCA, plosti, s. f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mica, rotund si turtit, cu gatul scurt si stramt, in care se tine bautura si care se poarta atarnat de o curea. ◊ Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, barfeli de la unii la altii. 2. (Inv.) Vas in care vanatorul isi tinea praful de pusca. 3. Vas facut din tabla smaltuita, sticla, material plastic etc., cu o deschizatura larga in partea de sus, in care urineaza bolnavii imobilizati la pat. – Din bg., scr. ploska.

PULBERE, pulberi, s. f. 1. Material solid care se prezinta sub forma unor particule fine; praf, pudra. ◊ Expr. A se face (praf si) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful si) pulberea (sau praf si pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a inalta pe cineva intr-o situatie foarte buna. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecand de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o isprava. ♦ Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care indica felul) Multime, puzderie. 2. Spec. (Inv.) praf de pusca. 3. Substanta exploziva care se prezinta in forma de firisoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris.

CREMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de roca sedimentara silicioasa, alcatuita din calcedonie, opal si cuart, care are proprietatea sa produca scantei atunci cand este lovita cu obiecte de otel. 2. Bucatica de cremene (1) folosita la scaparat cu amnarul. *Expr. Cat ai da in cremene = intr-o clipa. 2. Bucatica de cremene (1) care inlocuia la armele vechi capsa de aprindere si care, lovita de cocos, producea scantei si aprindea praful de pusca. – Din bg. kremeni.

TIGAIE, tigai, s. f. 1. Vas de bucatarie de forma rotunda, cu marginea joasa si cu o coada lunga, intrebuintat la prajit. ♦ (Reg.) Cratita cu doua toarte in care se fierbe mancarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, in care se punea praful de pusca. – Din bg. tigan, scr. tiganj.

SILITRA s. f. (Pop.) Azotat de potasiu. ♦ (Inv.) praf de pusca. – Din rus. selitra, pol. salitra, scr. salitra.

CRUSAN, crusani, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la inceput rosii, apoi negre, din a carui scoarta se prepara o bautura laxativa, iar din lemn se obtine cel mai mult carbune pentru prepararea prafului de pusca (Rhamnus frangula). – Din ucr. krusyna.

PULBERARIE s. (inv.) prafarie. (La ~ se depozi-teaza praful de pusca.)

TIGAIE s. 1. (reg.) ranel, (Ban., Transilv. si Olt.) raina. (~ pentru prajitul unor alimente.) 2. tigaita. (~ pentru praful de pusca.) 3. (TEHN.) broasca. (~ la scranciob.)

TIGAITA s. tigaie. (~ pentru praful de pusca.)

CRUSAN ~i m. Arbust melifer din a carui scoarta se prepara o bautura laxativa, iar din lemn se obtine carbune din care se face praful de pusca. /<ucr. krusyna

PULBERE ~i f. 1) Material solid transformat in particule mici si fine; praf; pudra. ◊ A se face praf si ~ v. PRAF. 2) inv. praf de pusca. 3) fig. Multime de fiinte sau de lucruri. 4) Substanta exploziva in forma de firisoare sau de granule. /<lat. pulvis, ~eris

SILITRA f. 1) pop. Azotat natural de potasiu. 2) inv. praf de pusca. [Sil. -li-tra] /<rus. selitra, pol. salitra, sb. salitra, fr. salitre

TIGAIE ~ai f. 1) Vas de bucatarie rotund, cu fundul plat, cu marginile joase si cu o coada lunga, folosit la prajit. ◊ A se uita cu un ochi la gaie si cu altul la ~ a fi sasiu. 2) Continutul unui asemenea vas. O ~ de cartofi. 3) Mic recipient in care se punea praful de pusca la vechile arme de foc. [G.-D. tigaii] /<sl. tigani

hasca² s.f. (inv.) mic recipient la vechile arme de foc, in care se punea praful de pusca.

hultuiala, hultuieli, s.f. (reg.) unplutura (din calti, carpe, hartie) pentru mentinerea prafului de pusca in tuburile de vanat.

picsa, picse, s.f. (reg.) 1. cutie. 2. pusculita. 3. tabachera. 4. vas in care se tine unsoarea pentru car. 5. corn in care se pastreaza praful de pusca. 6. stup. 7. piesa de tabla care leaga intre ele foalele de suflat fumul asupra stupilor. 8. bucsa (la roata carului).

tigaie (tigai), s. f. – 1. Vas de bucatarie pentru prajit, cratita. – 2. Caldare, tingire, lagar. – 3. Mic recipient in care se punea praful de pusca la vechile arme de foc. – Var. inv. tigan. Mr. tigane, megl. tigana. Mgr. τιγάνι (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 706; Tiktin; Vasmer, Gr., 142), cf. cuman. tegana (Kuun 124), sl. tiganu, bg., sb., cr. tigan, rus. tagan. – Der. tigaita, s. f. (tigaie mica; casoleta).

FOOD FOR POWDER (engl.) hrana pentru praful de pusca – Shakespeare, „Henric al IV-lea”, act. IV, scena 6. Carne de tun.

CRUSIN (‹ ucr.) s. m. Arbore melifer de 1-3 m cu flori hermafrodite, albe-verzui si cu fructe la inceput rosii, apoi negre (Rhamnus frangula). Scoarta c. are actiune laxativa, abortiva si antihelmintica, iar din lemn se obtine cel mai bun carbune pentru prepararea prafului de pusca.

praf ~uri n. 1) la sing. Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; pudra. ◊ ~ radioactiv praf care se formeaza in urma exploziilor nucleare, raspandindu-se la mari distante. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face sa nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necrutatoare. A face ~ si pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ in ochii cuiva a incerca sa amageasca pe cineva, prezentandu-i situatia altfel decat e in realitate. 2) Substanta pulverulenta avand diferite intrebuintari. ~ de dinti. ~ de pusca. 3) Medicament in forma de materie pulverulenta. /<sl. prahu