Rezultate din textul definițiilor
CANOIST, -A, canoisti, -ste, s. m. si f. Sportiv(a) care practica sportul cu canoe. – Canoe + suf. -ist. Cf. fr. canoeiste.
CANOTOR, -OARE, canotori, -oare, s. m. si f. Sportiv care practica sportul vaslitului; canotier. – Din fr. canoteur.
HALTEROFIL, halterofili, s. m. Persoana care practica sportul cu haltere. – Din fr. halterophile.
FLORETIST, -A, floretisti, -ste, s. m. si f. Sportiv care practica sportul cu floreta. – Floreta + suf. -ist. Cf. fr. fleurettiste.
TALERIST, -A, taleristi, -ste, s. m. si f. Persoana care practica sportul cu talere1. – Taler1 + suf. -ist.
SPORTIV, -A, sportivi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care tine de sport, privitor la sport; care serveste la practicarea sporturilor; care este sau se comporta in conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Intalnire (sau intrecere) sportiva sau concurs sportiv = competitie sportiva la care participantii se intrec in vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstreaza, denota practicarea unui sport. Tinuta sportiva. 2. S. m. si f., adj. (Persoana) care practica sportul. – Din fr. sportif.
CAIACIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Persoana care practica sportul cu caiacul. [Sil. -ia-cist] /caiac + suf. ~ist
CALARET ~i m. 1) Persoana care merge calare pe cal. 2) Sportiv care practica sportul numit calarie. /<lat. caballaricius
IAHTSMAN ~i m. Sportiv care practica sportul cu iahtul. /<engl. yachtsman
POLOIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Sportiv care practica sportul polo; jucator de polo. /<fr. poloiste
SPORTIV1 ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care practica sportul. /<fr. sportif
TALERIST ~sti m. Persoana care practica sportul cu talere. /taler + suf. ~ist
JUDOKA s.m. Cel care practica sportul judo. [Pron. giu-. / cf. fr., it., jap. judoka].
SPORTIV, -A adj. Referitor la sport, care apartine sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practica sportul. // s.m. si f. Amator, iubitor de sport; cel care practica sportul. [< fr. sportif].
TALERIST s.m. Cel care practica sportul cu talere. [< taler + -ist].
SPORTIV, -A I. adj. 1. referitor la sport, care apartine sportului. 2. care respecta regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practica sportul. (< fr. sportif)
AMAZOANA, amazoane, s. f. 1. (Mitol.) Femeie apartinand unui trib razboinic legendar, din care erau exclusi barbatii. 2. Femeie care practica sportul calariei. – Fr. amazone (lat. lit. Amazo, -onis).
BOXA, boxez, vb. I. Intranz. A practica sportul boxului; a lupta dupa regulile boxului. ♦ Tranz. (Fam.) A lovi cu pumnii, ca la box. – Fr. boxer (<engl.).
CANOTOR, -OARE, canotori, -oare, s. m. si f. Sportiv care practica sportul vaslitului. – Din canota (putin folosit) + suf. -or.
AUTOMOBILISM s. n. sport practicat cu ajutorul automobilului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobilisme.
BOB2, boburi, s. n. Sanie cu un rand suplimentar de talpici in fata, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau in alt mod), servesc la cotit. ♦ sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei. – Din engl., fr. bob[sleigh].
BOBSLEI s. n. sport practicat cu bobul2; bob2. – Din engl., fr. bobsleigh.
CICLISM s. n. sport practicat cu bicicleta. – Din fr. cyclisme.
HIPISM s. n. sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme.
SCHETING, schetinguri, s. n. 1. Patina pe rotile. 2. sport practicat cu aceste patine. – Din engl., fr. skating.
WINDSURFING s.n. sport practicat cu windsurful. (din engl. windsurfing)
SURFING s. n. sport practicat cu surful. [Pr.: sarfing] – Cuv. engl.
AUTOMOBILISM n. sport practicat cu automobilul. /<fr. automobilisme
AUTOsport n. sport practicat cu autoturisme cu motor puternic, care realizeaza viteze mari. /auto- + sport
BOB3 ~uri n. 1) Sanie sportiva pentru mai multe persoane, dirijata cu un volan sau cu doua cabluri. 2) sport practicat cu aceasta sanie. /<engl. bob[sleigh]
CARTING n. sport practicat cu cartul. /<fr., engl. karting
CICLISM n. sport practicat cu biciclete speciale. /<fr. cyclisme
GRENADA ~e f. 1) Proiectil cu incarcatura exploziva, care se arunca cu mana sau cu un dispozitiv special. 2) sport Obiect asemanator cu un astfel de proiectil, folosit in probele atletice de aruncari. 3) sport practicat cu acest obiect. /<fr. grenade
HALTERA ~e f. sport 1) Aparat de atletism alcatuit dintr-o bara, la capatul careia se fixeaza discuri metalice de diferite greutati. 2) la pl. sport practicat cu acest aparat; atletica grea. [G.-D. halterei] /<fr. haltere
HIPISM n. sport practicat cu caii de curse; calarie. /<fr. hippisme
IAHTING n. 1) sport practicat cu ambarcatiuni cu vele. 2) Concurs de iahturi. /<fr., engl. yachting
SCHELETON n. 1) Sanie de metal foarte joasa pe care se sta culcat pe burta. 2 ) sport practicat cu aceasta sanie. /< engl. skeleton
SCHETING ~uri n. Patina pe rotile. 2 ) sport practicat cu aceste patine. /< engl., fr. skating
VELA ~e f. 1) Panza care, sub actiunea curentilor de aer, asigura deplasarea unei nave. 2) la pl. sport practicat cu ambarcatii cu panze. /<it. vela
BOB1 Sanie de mai multe persoane, care se poate conduce cu un volan sau cu doua cabluri, fiind folosita mai ales la concursuri. ♦ sport practicat cu aceasta sanie; bobslei. [Pl. -buri. / cf. engl., fr. bobsleigh].
CARTING s.n. sport practicat cu cartul2; competitie de carturi. [Scris si karting. / < engl., fr. karting].
HALTERA s.f. 1. Aparat alcatuit din doua randuri de discuri metalice legate intre ele printr-o bara, folosit in atletica grea. ♦ (la pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (la pl.) Balansiere (3). [< fr. haltere, cf. gr. halter – balanta].
SCHIF s.n. 1. Ambarcatie cu vele, rame sau motor de dimensiuni mici, cu fundul plat si pescaj redus, cu prora ascutita si pupa dreapta, folosit pentru pescuit sau pentru sport, la cursele de viteza si de agrement. 2. sport practicat cu astfel de ambarcatii. [< fr., engl. skiff].
SLALOM s.n. 1. Coborare la schi a unei pante in zigzag, cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite. ♦ Proba sportiva disputata pe un parcurs in panta jalonata cu obstacole artificiale foarte sinuoase. ◊ Slalom nautic = sport practicat pe caiace sau pe canoe, de una sau de doua persoane, ori intre echipe, fiecare formata din trei ambarcatii, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presarate cu praguri, vartejuri etc. 2. Proba de conducere auto pe o pista jalonata. [Pl. -muri. / < germ. Slalom, fr., norv. slalom].
TURF s.n. (Hipism) Material cu care este acoperita pista pe care se desfasoara alergarile; (p. ext.) pista; hipodrom; sport practicat cu caii de curse. [< engl., fr. turf].
CICLISM s.n. sport practicat cu bicicleta. [< fr. cyclisme].
HIPISM s.n. sport practicat cu caii (de curse); calarie. [< fr. hippisme, cf. gr. hippos – cal].
PLANORISM s.n. sport practicat cu planorul. ♦ Indeletnicirea de a construi aparate de zbor fara motor. [< rus. planorizm].
ACVAPLAN s. n. 1. plansa de lemn, in sport, care aluneca pe apa remorcata de o ambarcatie cu motor. ◊ sport practicat pe o asemenea plansa. 2. ambarcatie de transport avand propulsie cu reactie submarina. (< fr. aquaplane)
AUTOMOBILISM s. n. sport practicat cu automobilul. (< fr. automobilisme)
BOB1 s. n. 1. sanie de metal foarte joasa si ingusta, pentru doua sau patru persoane, prevazuta in fata cu doua patine mobile, condusa cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate. 2. sport practicat cu aceasta sanie; bobslei. (< engl., fr. bob/sleigh/)
CARTING s. n. sport practicat cu cartul2. (< engl., fr. karting)
DELTAPLANISM s. n. sport practicat cu deltaplanul; deltaplanorism. (< fr. deltaplanisme)
HALTERA s. f. 1. aparat din doua randuri de discuri metalice legate printr-o bara, folosit in atletica greaca; gantera. ◊ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltere)
HIPISM s. n. sport practicat cu caii (de curse); calarie. (< fr. hippisme)
MOTOCICLISM s. n. sport practicat pe motocicleta. (< fr. motocyclisme)
PLANORISM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. indeletnicirea de a construi planoare. (< rus. planorizm)
TURF s. n. 1. material cu care este acoperita pista pe care se desfasoara alergarile de cai; (p. ext.) pista; hipodrom. 2. sport practicat cu caii de curse; hipism; (< fr. turf)
AUTOMOBILISM s. n. sport practicat cu ajutorul automobilului. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. automobilisme.
BOB3, boburi, s. n. Sanie joasa dirijata cu ajutorul unui volan sau a doua cabluri, folosita la deplasari pe drumuri in panta; sportul practicat cu acest fel de sanie. – Fr. bob[sleigh] (<engl.).
IAHTING s. n. sport nautic practicat cu ambarcatiuni cu vele. [Scris si: yachting, iachting]. – Din engl., fr. yachting.
NATATIE s. f. Inotul practicat ca sport. – Din fr. natation.
COMBINAT1, combinate, s. n. Mare complex productiv care reuneste mai multe intreprinderi industriale si in care uneori produsele uneia din intreprinderi servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata sau auxiliara. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri si sali de gimnastica, unde se practica diferite sporturi. – Din rus. kombinat, fr. combinat.
DELTAPLANISM s. n. sport aviatic practicat cu deltaplanul (1); deltaplan (2). – Din fr. deltaplanisme.
SENIORAT s. n. Varsta a unui sportiv senior2; perioada in care cineva practica un sport in calitate de senior2. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. seniorat.
AMAZOANA ~e f. 1) Femeie razboinica (apartinand unui trib legendar). 2) Femeie care poarta un costum special de calarie (si practica acest sport). /<fr. amazone
CAIAC ~ce n. 1) Ambarcatie pentru o singura persoana, construita din piele si oase de foca. 2) Luntre sportiva ascutita la ambele capete, actionata cu ajutorul padelelor. 3) sport nautic practicat cu aceasta ambarcatie. [Sil. ca-iac] /<turc. kayak
CANOE ~ f. 1) Luntre sportiva usoara, cu prora si pupa, condusa cu o pagaie. 2) sport nautic practicat cu aceasta ambarcatie. 3) Ambarcatie ingusta si lunga, facuta dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarta de copac sau din piei cusute; piroga. [Sil. -no-e] /<fr. canoe
CANOTAJ ~e n. sport nautic practicat cu diferite ambarcatii cu vasle. ~ academic. /<fr. canotage
WATERPOLO [pr.: uotar-polo] n. sport Joc practicat intre doua echipe a cate sapte persoane, intr-un bazin special amenajat, in care jucatorii, deplasandu-se in inot, incearca sa introduca mingea in poarta adversarului; polo pe apa. /Cuv. engl.
SAVAT s.n. (Rar) sport defensiv practicat in Franta in sec. XIX, in care se foloseau in lupta mainile si picioarele (pentru piedici). [< fr. savate].
COMBINAT1 s. n. complex care reuneste mai multe ramuri ale industriei si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)
COMBINAT s.n. Mare intreprindere economica, care reuneste mai multe fabrici si uzine si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. [< rus. kombinat].
SENIORAT s. n. varsta a unui sportiv senior2; perioada in care cineva practica un sport ca senior2. (< fr. seniorat)
VELA s. f. 1. panza care asigura deplasarea unei ambarcatii. 2. (pl.) sport, agrement practicat pe ambarcatii cu vele (1). (< it. vela)
AEROCLUB, aerocluburi, s. n. Organizatie sportiva in care sunt incadrati membri care practica sau simpatizeaza sporturile aeronautice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aero-club.
BAZIN, bazine, s. n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din metal, din piatra, din ciment etc. ♦ Rezervor de apa amenajat pentru inot sau pentru sporturile care se practica in apa. 2. (Si in sintagma bazin hidrografic) Regiune din care un rau, un fluviu, un lac sau o mare isi aduna apele. ♦ Regiune delimitata de albiile tuturor afluentilor unui rau sau ai unui fluviu. ◊ Bazin portuar = parte a unui port, special amenajata pentru stationarea vaselor (in vederea incarcarii si descarcarii lor). ♦ Regiune geografica bogata in zacaminte de minereuri, in special de carbuni. 3. (Anat.) Cavitate situata in partea inferioara a abdomenului si constituita din oasele iliace; pelvis. – Din fr. bassin.
VELA, vele, s. f. Panza de corabie, care asigura deplasarea navei sub actiunea vantului; p. ext. corabie, ambarcatie cu panze. ♦ (La pl.) sport care se practica cu ajutorul ambarcatiunilor cu panze. – Din it. vela.
POLIsportIV, -A, polisportivi, -e, adj., s. m. si f. (sportiv) care practica mai multe sporturi si este capabil sa obtina in toate rezultate meritorii. – Poli- + sportiv.
NAUTIC, -A, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care serveste la navigatie, privitor la navigatie. ♦ (Despre sporturi) Care se practica pe apa. 2. S. f. Stiinta si tehnica de a conduce o nava (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautice.
SCHI, (1) schiuri, s. n. 1. Un fel de patina in forma de banda lunga si ingusta de lemn, de metal sau de material plastic, care, prinsa de talpa ghetelor, permite alunecarea rapida pe zapada. 2. sport de iarna practicat cu schiurile (1). – Din fr. ski.
AMATORISM n. practicare a unui sport, a unei arte sau a unei meserii ca amator. /<fr. amateurisme
NATATIE f. Gen de sport, care se practica in apa, constand din diferite probe (inot, polo, sarituri etc.). Scoala de ~. /<fr. natation
NAUTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de navigatia pe apa; propriu navigatiei pe apa. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practica pe/in apa. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique
SCHI ~uri n. 1) Obiect in forma de patina lunga din lemn, din metal sau din material plastic, folosita pentru a aluneca pe zapada. 2) sport de iarna practicat cu astfel de patine. A face ~. /<fr. ski, germ. Ski
NAUTIC, -A adj. De, pentru navigatie, privitor la navigatie. ♦ (Despre un sport) Care se practica pe sau in apa. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „(de) navigatie”, „(referitor la) navigatie”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].
SCHI s.n. 1. Un fel de patina de lemn, aproape ca lungime cu inaltimea omului, cu care se poate merge alunecand pe zapada. 2. sport de iarna practicat cu schiurile (1). ♦ Schi nautic = sport nautic in care executantul, tras de o barca cu motor, aluneca pe apa mentinandu-se pe una sau pe doua scanduri; water-ski. [< fr., norv. ski].
AMATORISM s.n. practicare a unui sport, a unei arte etc. ca amator si nu ca profesionist. [< amator + -ism, cf. fr. amateurisme].
VELA s.f. Panza de corabie; (p. ext.) ambarcatie cu panze. ♦ (La pl.) sport sau agrement practicat pe ambarcatii cu panze. [< it. vela].
PLONJON s.n. Forma speciala de salt practicat in unele sporturi (fotbal, handbal, volei) de catre portar pentru prinderea mingii. [< fr. plongeon].
POLIsportIV, -A adj., s.m. si f. (Persoana) care practica mai multe sporturi. [< poli- + sportiv].
sport s.n. practica metodica a exercitiilor fizice, facuta pentru intarirea corpului si pentru a educa vointa, curajul, initiativa etc. [< fr., engl. sport].
ANTISPORTIV, -A adj. care nu practica, nu iubeste sportul; nesportiv. (< fr. antisportif)
NAUTIC, -A I. adj. referitor la navigatie. ◊ (despre un sport) care se practica pe, in apa. II. s. f. navigatie (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)
POLIsportIV, -A adj., s. m. f. (sportiv) care practica mai multe sporturi. (< it. polisportivo)
SCHELETON s. n. 1. sanie speciala in care se sta cu fata in jos si se conduce cu varful bocancilor, pentru coborarea unor pante foarte inclinate. 2. sport de iarna practicat cu o astfel de sanie. (< engl. skeleton)
SCHI s. n. 1. Un fel de patina de lemn, lunga, cu care se poate merge alunecand pe zapada. 2. sport de iarna practicat cu astfel de patine. ♦ ~ nautic = sport nautic in care executantul, remorcat de o ambarcatie cu motor, aluneca pe suprafata apei cu ajutorul unor schiuri speciale; water-ski. (< fr. ski, germ. Ski)
CAIAC, caiace, s. n. 1. Ambarcatie de sport ascutita la ambele capete, cu suprafata de alunecare neteda sau in clinuri si care este condusa cu una sau doua padele. 2. sport nautic care se practica cu caiacul (1). 3. Ambarcatie mica, cu invelis din piele de foca, folosita de eschimosi. [Pr.: -ca-iac] – Din fr. kayak.
CANOE, canoe, s. f. 1. Ambarcatie usoara, fara carma, construita simetric, cu prora si pupa ascutite si inaltate, condusa cu ajutorul pagaielor din pozitia in genunchi. ♦ sport nautic care se practica cu canoe (1). 2. Ambarcatie usoara folosita in trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoe.
CANOTAJ s. n. Nume dat sporturilor nautice care se practica in ambarcatii puse in miscare cu ajutorul vaslelor. ◊ Canotaj academic = ramura a sporturilor nautice care se practica pe schifuri si pe giguri1. – Din fr. canotage.
CANOTAJ s.n. sportul vaslitului. ◊ Canotaj academic = sport nautic care se practica pe schifuri si pe giguri. [< fr. canotage].
ANTISPORTIV, -A adj. Care nu practica si nu iubeste sportul; contrar spiritului sportiv. [Cf. fr. antisportif].
practica vb. I. tr. A pune in practica. ♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. practic. / cf. fr. pratiquer, germ. praktizieren].
PRESING s.n.sg. (sport) Sistem de joc, practicat mai ales la baschet, constand in folosirea apararii om la om pe tot terenul. ♦ Predominare in initiativa de joc; presiune exercitata asupra adversarului. [< engl. pressing].
CAIAC s. n. 1. barca din piei de foca la eschimosi pentru vanatoare si pescuit. 2. ambarcatie ascutita la capete si condusa cu una sau doua padele. ◊ sport nautic care o practica. (< fr. kayak)
CANOTAJ s. n. sport nautic cu ambarcatii conduse cu rame. ♦ ~ academic = sport nautic care se practica pe schifuri si pe giguri. (< fr. canotage)
AMATORISM s. n. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc. – Amator + suf. -ism. Cf. fr. amateurisme.
POLIATLON, poliatloane, s. n. Complex de probe din diferite discipline sportive, practicat la o competitie in sportul de mase. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyathlon.
BADMINTON [pr.: bedminton] n. sport Joc asemanator cu tenisul, practicat cu o minge mica si usoara, prevazuta cu pene, care este lovita cu o racheta. /Cuv. engl.
SPADA, spade, s. f. 1. Arma formata dintr-o lama dreapta cu doua taisuri, din garda si maner, cu care se poate taia si impunge. 2. (sport) Proba de scrima care se practica cu spada (1). – Din it. spada.
SPADA s.f. Arma alba (cu doua taisuri) cu care se poate taia si impunge. ♦ (sport) Proba de scrima care se practica cu aceasta arma. [Pl. -de. / < it. spada].
BORSA 1. Oras in jud. Maramures, in golful estic al depr. Maramures, inchis de M-tii Maramures (la N) si Rodna (la S), la 700-850 m alt.; 30.504 loc. (1991). Expl. de plumb, zinc, cupru si andezit. Uzina de flotatie si preparare a minereurilor. Expl. si prelucr. lemnului (cherestea); panificatie. Ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice. Centru pomicol. Biserica de lemn (1700). La 12 km E de B. se afla complexul turistic B., la 850 m alt., cu posibilitati de practicare a turismului montan si a sporturilor de iarna (pirtie de schi); linie de teleferic (lungime: 1.920 m; diferenta de nivel 500 m). Mentionat documentar in 1356 si apoi in 1450. Declarat oras in 1968. 2. Com. in jud. Cluj; 1.950 loc. (1991).
TENIS (1) s. n., (2) tenisi, s. m. 1. S. n. (Si in sintagma tenis de camp) Joc sportiv care se practica cu mingi mici, lovite cu rachete de catre doi sportivi sau doua perechi, pe un teren special amenajat, despartit in doua printr-o plasa joasa; sportul alb. ◊ Tenis de masa = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid si cu palete, pe o masa speciala de forma dreptunghiulara, despartita in doua parti egale de un fileu, care se desfasoara intre doi jucatori sau intre doua perechi; ping-pong. 2. S. m. (Mai ales la pl.) incaltaminte pentru tenis. Pereche de tenisi. – Din engl., fr. tennis.
practica vb. tr. a pune in practica. ◊ a profesa, a exercita o meserie, un sport etc. (dupa fr. pratiquer)
A practica practic tranz. 1) (meserii, ocupatii, activitati etc.) A pune in aplicare in mod sistematic; a profesa; a exercita. ~ ingineria. ~ sportul. ~ un mod de viata sanatos. 2) rar A pune in practica; a folosi; a intrebuinta; a utiliza; a uzita. /<fr. pratiquer
PROFESIONISM s. n. practicare a unei indeletniciri ca profesiune; p. ext. ramura a artei, a sportului etc. practicata ca profesiune; profesionalism. [Pr.: -si-o-] – Profesion[ist] + suf. -ism.
PROFESIONISM s. n. practicare a unei indeletniciri ca profesionist; (p. ext.) ramura a artei, a sportului etc. practicata ca profesiune. (< it. professionismo)
POLIGON ~oane n. 1) geom. Figura geometrica plana formata de o linie franta inchisa. 2) mil. Teren amenajat pentru exercitii de tragere cu diferite tipuri de arme de foc. 3) sport Loc special amenajat pentru exercitii si probe de tir. 4) Teren special amenajat pentru efectuarea practicii de conducere a autovehiculelor. /<fr. polygone
PROFESIONIST, -A I. s. m. f., adj. (cel) care exercita o profesiune, o arta, un sport etc. pe baza unei pregatiri corespunzatoare, remunerat pentru aceasta. II. s. f. femeie care practica moravurile usoare. (< germ. Professionist)
CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.
TABARA, tabere, s. f. 1. Loc (intarit) unde stationeaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren cu efective de mari unitati; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Asezare vremelnica in corturi. ♦ Asezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflati la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multime, gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociatie care lupta pentru o anumita cauza. – Din sl. taboru.
