Rezultate din textul definițiilor
DULAMA, dulame, s. f. 1. Haina taraneasca lunga (si imblanita), facuta din postav gros. ♦ Haina lunga purtata in trecut de negustori, preoti etc. 2. Haina de ceremonie purtata de domni si de boieri, facuta din stofa scumpa, adesea impodobita cu blana si cu paftale. – Din tc. dolama.
SUMAN, sumane, s. n. 1. Haina taraneasca lunga (pana la genunchi), facuta din panura, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentata cu gaitane); tundra, zeghe, dulama (1). 2. Tesatura groasa de lana lucrata in casa, din care se fac sumane (1); panura, aba, dimie. [Pl. si: (2, m.) sumani. = Var.: sucman s. n.] – Din bg. sukmanu.
SURTUC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibar, mintean, (reg.) laibarac, (prin Mold.) baibarac, (Transilv., Ban. si Mold.) caput (~ purtat de tarani.)
SUMAN ~e n. 1) Palton lung pana la genunchi, confectionat din postav gros de casa si purtat odinioara de tarani. 2) Tesatura din care se confectioneaza un astfel de palton. /<rus., ucr., bulg. sukman
struc, strucuri, s.n. (inv.) postav gros.
ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ Haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii; suba. 2. postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.] – Et. nec.
ZEGHE, zeghi, s. f. 1. Haina taraneasca lunga, impodobita uneori cu gaitane negre, care se poarta in tinuturile muntoase. ♦ Haina facuta din piele de oaie, cu care se imbraca ciobanii. 2. postav gros din care se fac unele haine taranesti; dimie. [Var.: zeche s. f.]
STOFA s.f. Tesatura de lana, de fire sintetice etc. mai groasa ca panza; postav. ♦ (Fig.) Dispozitie, talent, aptitudini. [Var. stofa s.f. / < it. stoffa, germ. Stoff].
STOFA s. f. 1. tesatura din lana, din fire sintetice etc. mai groasa ca panza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. ♦ a avea ~ = a avea calitati deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa)
postav ~uri n. 1) Stofa groasa si deasa (usor paroasa), folosita, mai ales, la confectionarea paltoanelor. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de stofe. /<sl. postavu
camgar sau cangar n. (germ. kammgarn, d. kamm, coama, si garn, fir gros). Un fel de postav.
aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (ori si alt-fel) gros de lina din care se fac haine taranesti. V. saiac.
postav, (2) postavuri, s. n. 1. Tesatura de lana groasa, adesea paroasa, din care se confectioneaza imbracaminte, paturi etc. 2. (La pl.) Diferite sortimente de postav (1) sau de confectii de postav. [Pl. si: postavuri] – Din sl. postavu.
pilug2, piluge, s.n. (reg.) 1. pisalog (de la piua de postav). 2. unealta casnica de pisat; pisalog, pisalau, pisator, nilog. 3. bat lung, rotund si gros pentru zdrobit boabele, semintele in piua. 4. bat lung, rotund si gros cu crestaturi la un capat, cu care se bate branza in putinei. 5. picior, proteza de lemn a unui picior. 6. (fam.; in expr.) a tunde pilug = a tunde pana la piele.
ZEGHE ~i f. inv. 1) Haina lunga si larga, confectionata din postav sau din piele de oaie (impodobita cu gaitan negru), pe care o purtau taranii. 2) Tesatura groasa de lana (de obicei alba) care se producea in gospodariile taranesti si din care se confectionau haine; panura; aba; dimie. [G.-D. zeghii] /Orig. nec.
bonda si boanda (est) si bunda (vest) f., pl. e (ung. rut. bunda). Vesta captusita mai gros pe care o poarta tarancele. – In R.S. si bundaica. In Trans. (Olt) bunda, o haina lunga de postav albastru pe care o poarta preutii. – Si bondita, pl. e. V. beches, bolero, ilic si cojoc.
steaza1, steze, s.f. (reg.) 1. piua de batut postav. 2. cladire in care se afla instalata aceasta piua. 3. instalatie rudimentara formata dintr-o impletitura circulara de nuiele, amenajata sub o cadere de apa, in care se dau la piua scoartele, panura si alte tesaturi groase. 4. cadere de apa. 5. stavila la moara.
PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. Obiect de imbracaminte (de postav, de lana etc.) fara maneci, care acopera ca o vesta partea superioara a corpului; spec. cojocel scurt din blana de oaie, fara maneci, adesea ornamentat, incheiat in fata sau pe umar; bundita. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasa care acoperea pieptul si spatele luptatorilor din vechime, aparandu-i de loviturile adversarului. ♦ Bucata de piele groasa cu care scrimerii isi acopera pieptul. 3. Curea lata la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.