BUNGET, bungeturi, s. n. (Reg.) Padure sau portiune de padure deasa si intunecoasa; desis. [Acc. si: bunget] – Cf. alb. bunk.

PARLITURA, parlituri, s. f. 1. Parleala (1). ◊ Expr. (Inv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) parlitura = a) a necaji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua in ras. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; portiune de padure cu copacii arsi. – Parli + suf. -tura.

ARBORET ~uri n. Totalitate a arborilor de acelasi soi care cresc pe o portiune de padure. /<lat. arboretum, it. arboretto

BUNGET ~uri n. pop. Padure sau portiune de padure deasa si intunecoasa; desis. /Cuv. autoht.

RARISTE ~i f. 1) Padure sau portiune de padure cu copaci rari; raris. 2) rar Loc unde semanaturile sunt rare. /rar + suf. ~iste

RARIS ~uri n. Padure sau portiune de padure cu copacii rari; rariste. /rar + suf. ~is

parlitura, parlituri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; portiune de padure cu copaci arsi. 2. (reg.) luminis de padure. 3. (reg.) camp ars de soare, parlit, palit; palitura, paliste. 4. (inv.) arsita, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, vestejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vantului, a brumei), palitura.

slag¹, slaguri, s.n. (reg.) 1. apoplexie. 2. (in forma: sloag) galerie transversala, care uneste doua galerii principale intr-o mina. 3. portiune de padure; parchet. 4. (in forma: slog) desis.

DEFRISA vb. tr. 1. a inlatura prin taiere arborii dintr-o anumita portiune de padure; a despaduri. 2. (fig.) a descurca, a lamuri, a limpezi (o problema); a aborda punctele esentiale, fara a trata fondul. (< fr. defricher)

BUNGET, bungeturi, s. n. Padure sau portiune de padure deasa si intunecoasa; desis. [Acc. si: bunget] – Comp. alb. bunk.

CAZATURA, cazaturi, s. f. 1. Faptul de a cadea. 2. (La pl.) Deseuri. 3. (Depr.) Om sau animal batran si neputincios; om degradat moraliceste. 4. portiune de padure batrana, cu copacii doborati de vant. – Cadea + suf. -atura.

ARBORET, arboreturi, s. n. 1. portiune de padure caracterizata printr-o vegetatie omogena, deosebita de restul padurii din jur. 2. Partea superioara a catargului. – Din lat. arboretum.

PARLITURA ~i f. 1) Loc parlit (in special, de foc). 2) reg. portiune de padure cu copaci arsi. /a (se) parli + suf. ~tura

TAIETURA ~i f. 1) Loc taiat. 2) Rana produsa de un obiect taios. 3) portiune de padure cu copacii taiati. 4) Parte de text scoasa dintr-o publicatie. 5) Linie care de-limiteaza forma unui obiect. 6) Croiala a unei haine. 7) Fel de a taia. 8) fig. Senzatie de durere acuta. /a taia + suf. ~atura

CAZATURA, cazaturi, s. f. 1. Faptul de a cadea. 2. Deseuri. 3. (Depr.) Om sau animal batran si neputincios. 4. portiune de padure batrana, cu copacii doborati de vant. – Din caz (prez. ind. al lui cadea) + suf. -(a)tura.

POSTATA, postate, s. f. 1. portiune dintr-un teren cultivat, lucrata de unul sau mai multi lucratori (intr-un anumit timp). ♦ portiune dintr-o padure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucata de drum; distanta. [Var.: (reg.) postata s. f.] – Din sl. postatĩ.

OPRITURA, oprituri, s. f. (Reg.) portiune intr-o padure din care este interzis sa se taie copaci. ♦ portiune dintr-o pasune rezervata pentru cosit si pe care nu au voie sa pasca vitele. – Opri + suf. -tura.

LUMINIS, luminisuri, s. n. 1. Suprafata fara arbori in cuprinsul unei paduri; poiana, colnic. 2. portiune de cer senin. ♦ Pata de lumina. 3. (Rar) Lumina (I 1). – Lumina + suf. -is.

LUMINIS ~uri n. 1) Teren fara arbori, acoperit cu iarba si flori, intr-o padure; poiana; colnic. 2) portiune de cer senin. /lumina + suf. ~is

PARCHET² ~e n. Portiuni dintr-o padure in curs de exploatare. /<fr. parquet

REMIZA ~e f. 1) (la sah) Situatie in care partenerii consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate. 2) (in comert) Remuneratie sub forma unei cote procentuale acordate lucratorilor, in functie de volumul marfurilor vandute. 3) Constructie destinata vehiculelor, masinilor agricole etc., prevazuta cu instalatie de spalat si cu un mic atelier de reparatii. 4) portiune dintr-o padure care serveste ca loc de adapost pentru vanat. /<fr. remise, germ. Remise

SUBPARCELA s.f. portiune dintr-o padure, omogena ca arboret, diferentiata in scopul lucrarilor de amenajare a padurii. [< sub- + parcela, dupa fr. sous-parcele].

ARBORET s.n. 1. portiune dintr-o padure omogena din punctul de vedere al speciei, al varstei si al conditiilor de vegetatie. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eti. / < it. arboretto].

SUBPARCELA s. f. portiune dintr-o padure, omogena ca arboret, diferentiata in scopul lucrarilor de amenajare a padurii. (dupa fr. sous-parcelle)

SUBSERIE s. f. portiune dintr-o padure in cuprinsul unei serii de exploatare. (< engl. subseries)

LOT s. n. 1. fiecare dintre portiunile in care a fost impartit un teren, o padure; parcela. 2. grup, serie (de persoane). ◊ grup de obiecte, de marfuri asemanatoare. (< fr. lot)

LOT, loturi, s. n. 1. Fiecare dintre portiunile in care a fost impartit un teren sau o padure; parcela. 2. Grup de obiecte sau de fiinte cu trasaturi comune. ♦ Grup de sportivi selectionati in vederea formarii unei echipe. ♦ Grup de produse identice sau asemanatoare fabricate simultan sau succesiv; grup de produse identice sau asemanatoare expediate in acelasi timp sau sosite in acelasi timp. 3. (Inv.) Loz; castig obtinut de un loz. – Din fr. lot.

LOT ~uri n. 1) portiune in care a fost impartit un teren sau o padure. 2) Grup de fiinte sau de obiecte cu trasaturi comune. /<fr. lot

LOT s.n. 1. Fiecare dintre portiunile in care a fost impartit un teren sau o padure. 2. Grup, serie (de persoane). ♦ Grup de obiecte asemanatoare; cantitate mare de material de aceeasi provenienta. 3. Loz. [< fr., engl. lot].

popritura, poprituri, s.f. (reg.) 1. padure taiata in care este interzis accesul oamenilor; aparatura. 2. (in forma: ropritura) portiune dintr-o pasune in care pasunatul este interzis.

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

ZARISTE ~i f. 1) portiune a cerului sau a globului terestru marginita de linia orizontului; zare. 2) Loc deschis, fara copaci, intr-o padure; luminis. /zare + suf. ~iste

BUCATA s. 1. crampei, fractiune, fragment, frantura, parte, portiune, sectiune, transa, (pop.) darab, partal, (inv. si reg.) partenie, (reg.) jarchina, stuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. fasie, limba, petic, spranceana. (O ~ de padure.) 3. v. exemplar. 4. v. compozitie. 5. (la pl.) v. recolta. 6. v. distanta. 7. v. interval.

stempel, stempele, s.n. (reg.) 1. inscriptie, emblema, semn, parafa. 2. instrument de stampilat; stampila sigiliu, pecete. 3. timbru, marca. 4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre doua parchete de padure. 5. (inv.; in forma: stempel) unealta care serveste la gravare sau perforare; poanson. 6. varf de otel gravat cu care turnatorul de litere bate matrita in arama; patrita. 7. (in exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijina ulucul (jilipul) in portiunile de teren accidental. 8. poarta stavilarului.