RAPAN, rapane, s. n. 1. Boala de piele asemanatoare cu raia, pe care o capata caii, cainii si porcii, uneori si oamenii. ♦ Jeg. 2. Boala a merilor si a perilor, provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor cruste pe frunze, pe fructe si pe ramurile tinere, incetinind sau oprind cresterea. – Et. nec.

COTET, cotete, s. n. Adapost pentru pasari, porci sau caini, facut din scanduri sau din zid. ◊ Expr. (Ir.) A pune (pe cineva) la cotet = a pune (pe cineva) la ingrasat, a indopa. ♦ Fig. Inchisoare. 2. Capcana pentru prins peste in iazurile acoperite cu stuf, facuta din nuiele impletite cu papura si prevazuta cu o deschidere ingusta intoarsa inauntru, astfel incat pestele, odata intrat in ea, sa nu mai poata iesi. [Var.: coteata s. f.] – Din sl. kotĩcĩ.

COTENEATA ~e f. pop. Adapost pentru pasari, porci sau caini facut din scanduri. /cot[et] + suf. ~eneata

cuschi! interj. (reg.) cuvant prin care se alunga cainii si porcii.

ALBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguiet, facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rau (pe cineva). 2. Portiune a unei vai, acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. – Lat. alvea.

jep¹ (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea cainilor si a porcilor; murdarie, jeg, slin. 2. Murdarie pe pielea omului; jeg, slin, rap.

ALBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguiet, facut din scandura sau dintr-un trunchi despicat in doua si scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta in mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adancitura in scoarta pamantului, prin care curge o apa; matca. – Lat. alveus „adancitura, albie de rau”.

CAPIBARA s. f. un fel de soarece de marimea unui caine, cu blana bogata, care traieste in cete in mlastinile si in lungul cursurilor de apa din America de Sud; porc-de-apa. (<it. capibara)

JUJEU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gatul porcilor si al altor animale spre a le impiedica sa treaca prin garduri si sa intre in locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucata de lemn atarnata la gatul cainilor, spre a-i impiedica sa alerge dupa vanat sau sa treaca prin anumite locuri. [Var.: jujau s. n.] – Din scr. zezej.

caine ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis