GUARANI adj.invar. Care apartine unei populatii indigene din Paraguay. // s.f. Limba americana indigena din Paraguay. // s.m. Unitatea monetara in Paraguay. [Pron. gua-. / < fr. guarani < sp. guarani < guarani aba guarini = razboinic].

INDIAN², -A, indieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Indiei sau este originara de acolo. ♦ (Impr.) Persoana care face parte din populatia indigena a Americii; amerindian. 2. Adj. Care apartine Indiei sau populatiei ei, privitor la India sau la populatia ei; indic. ♦ (Impr.) Care apartine populatiei indigene a Americii, privitor la aceasta populatie. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiana. [Pr.: -di-an] – Din fr. indien.

ENCLAVA, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci inglobate in masa rocilor eruptive. 2. Grup de populatie straina izolata in mijlocul populatiei indigene. – Din fr. enclave.

COPT³, -A, copti, -te, s. m. si f., adj. 1. Persoana care face parte din populatia indigena a Egiptului. ♦ Crestin care apartine unei secte din Egipt si din Etiopia. 2. Adj. Care apartine coptilor³ (1), care se refera la copti. ♦ (Substantivat f.) Limba derivata din vechea egipteana, folosita de copti³ (1) ca limba de cult. – Din fr. copte.

ESCHIMOS, -A, eschimosi, -se, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) populatie indigena, de tip mongoloid, care traieste in tinuturile arctice din America, Europa si Asia; (si la sg.) persoana care apartine acestei populatii. 2. Adj. De eschimos (1), privitor la eschimosi. – Din fr. Esquimaux.

SUD-AFRICAN, -A, sud-africani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din una dintre populatiile indigene ale Africii de Sud sau este originara de acolo; spec. persoana care face parte din populatia de baza a Republicii Africa de Sud sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Africii de Sud, Republicii Africii de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africii de Sud sau la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

ESCHIMOS ~si m. Persoana care face parte din populatia indigena din regiunile arctice din Europa, din Asia sau din America. /<fr. esquimaux

ROSU² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

COPT, -A adj., s. m. f. individ apartinand populatiei indigene din Egipt si din Etiopia dupa crestinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limba derivata din vechea egipteana folosita de copti ca limba de cult si vorbita pana in sec. XVII. (< fr. copte)

ARAP, arapi, s. m. (Pop.) 1. Om care apartine populatiei indigene, cu pielea neagra, din Africa tropicala; p. ext. om cu pielea si parul de culoare neagra. 2. Arab. [Var.: harap s. m.] – Bg. arap.

ARAPOAICA, arapoaice, s. f. (Pop.) Femeie care apartine populatiei indigene, cu pielea neagra, din Africa tropicala; p. ext. femeie cu pielea si parul de culoare neagra. – Din arap + suf. -oaica.

POPOCATEPETL (in azteca: „muntele care fumega”), vulcan activ in Mexic (statul Puebla), in S Pod. Mexican, sa 65 km SE de Ciudad de Mexico. Alt.: 5.452 m. Craterul are o circumferinta de 820 m si o adancime de 76 m. Intre 3.800 si 4.560 m, versantii sunt acoperiti cu strjari si pini, iar mai sus sunt zapezi persistente si ghetari. Eruptii cunoscute din sec. 16, apoi in anii 1802, 1947, 1994, 1996. Emite permanent fum si vapori de sulf, de unde i se trage si numele. Pe versantii vulcanului se afla 14 manastiri ridicate la inceputul perioadei coloniale spaniole, cu rol major in convertirea la crestinism a populatiilor indigene. Fac parte (din 1994) din patrimoniul cultural universal.

ENCLAVA ~e f. 1) Fragment de roca de alta natura, inglobat in masa unei roci eruptive. 2) Grup de populatie straina izolat in mijlocul masei indigene. [G.-D. enclavei; Sil. en-cla-] /<fr. enclave

ENCLAVA s.f. 1. Fragment de roca de alta natura inglobat in masa unei roci eruptive. 2. Grup de populatie straina izolat in mijlocul masei indigene. 3. Teren inchis sau cu acces dependent de alta proprietate. [Var. anclava s.f. / < fr. enclave].

ENCLAVA s. f. 1. fragment de roca de alta natura, inglobat in masa unei roci eruptive. 2. grup de populatie straina, izolat in mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are iesire la mare. 4. teren inchis sau cu acces dependent de alta proprietate. (< fr. enclave)

INDIGEN¹ ~a (~i, ~e) 1) Care face parte din populatia originara a unei tari sau a unei regiuni; bastinas; autohton; aborigen. populatie ~a. 2) (despre animale, plante, marfuri etc.) Care creste sau se produce in propria tara. /<fr. indigene, lat. indigenus

INDIGEN² ~i m. Persoana care face parte din populatia originara a unei tari sau a unei regiuni; aborigen; bastinas. /<fr. indigene, lat. indigenus

ABORIGEN ~a (~i, ~e) si substantival Care face parte din populatia originara a unei tari sau a unei regiuni; autohton; indigen; bastinas. [Sil. ab-o-] /<fr. aborigene

AUTOHTON ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane, popoare etc.) Care face parte din populatia originara a unei tari sau a unei regiuni; aborigen; indigen; bastinas. /<fr. autochtone

BASTINAS adj., s. aborigen, autohton, indigen, neaos, pamantean, (pop.) pamantesc, (inv. si reg.) mosnean, mostean, (inv.) pamantenesc. (populatie ~.)

TUPI s.n. Limba indigena din America de Sud. // s.m. si f. Locuitor apartinand unei populatii sud-americane din zona Amazonului, care are o cultura agraro-matriarhala. [< fr., it., sp., port. tupi < cuv. indigen].

IROCHEZ, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) care apartine unei populatii indiene din America de Nord. II. s. f. familie de limbi indigene din America de Nord. ◊ (fam.; s. n.) limbaj ininteligibil. (< fr. iroquais)

indigenISM s. n. 1. caracter indigen. 2. denumire generica pentru miscarile politico-sociale din America Latina, care tind sa includa populatia indiana in civilizatia moderna. (< germ. indigenismus)

AUTOHTON, -A I. adj. 1. (despre specii, populatii) care s-a format si dezvoltat pe teritoriul unde traieste in prezent: bastinas, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare in constiinta ca o gandire generata spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, ramase pe locul lor, peste care au fost impinse din regiunile invecinate roci mai vechi. 2. zacamant de carbuni, format in locul de origine al plantelor din care provine. 3. rau avand izvoarele in aceeasi unitate morfologica, regiune climatica cu gura de varsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon)

BASTINAS ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care face parte din populatia de baza a unei tari (regiuni) sau este originar din aceasta tara (regiune); de bastina; autohton; indigen; aborigen. /bastina + suf. ~as