barbar, -a adj. (lat. barbarus, d. vgr. barbaros). Strain de cultura, necivilizat: popor barbar. Fig. Crud, neomenos: inima barbara. Impropriu, urit: termin barbar. Uerit, aspru: limba barbara. M. pl. Popoarele necivilizate care au navalit in imperiu roman si in alte tari, ca Hunii Ungurii, Bulgarii, Tatarii s.a. Adv. S’a purtat barbar. – Fals -ar (dupa fr.). Vechi. Azi. pop. varvar (dupa ngr.), crud, neomenos.

VANDAL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrand in sec. V de pe tarmurile Marii Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoana care facea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoana care distruge fara crutare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale

barbarIE ~i f. 1) Stare de inapoiere social-economica si culturala a unui popor. 2) Comportare de barbar; salbaticie. 3) Crima odioasa, nascuta din ura si dispret fata de cultura si civilizatie. [Art. barbaria; G.-D. barbariei; Sil. -ri-e] /<fr. barbarie, lat. barbaria

VANDALISM s.n. Distrugere a bunurilor si a valorilor culturale ale unui popor, ale unui oras etc.; distrugere barbara, nejustificata. [Cf. fr. vandalisme].

chemare f. Actiunea de a chema. Semnal din trompeta: asta e chemarea regimentului nostru. Fig. Dispozitiune naturala, aplicatiune: acest copil are chemare de artist. Rol, misiune: acest popor are chemarea de a se opune barbariii.

barbar, -A s.m. si f. 1. Nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine care nu vorbea latina sau greaca; strain. 2. (La pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman in primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care apartine unui asemenea popor. 3. (Fig.; adesea adj.) Om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. [Acc. si barbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros – strain, cf. fr. barbare].

barbar² ~i m. 1) (in antichitate) Nume dat de greci si de romani celor care apartineau unei populatii straine. 2) la pl. Nume dat popoarelor migratoare care au invadat Europa la inceputul evului mediu. 3) Individ care apartinea unui asemenea popor. 4) fig. Persoana care se comporta in mod necivilizat. /<lat. barbarus, fr. barbare

barbar, -A s. m. f. 1. nume dat de greci si romani oricarui individ care apartinea unei populatii straine. 2. (pl.) nume dat in trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la inceputul evului mediu; (sg.) individ apartinand unui asemenea popor. 3. (fig.; si adj.) om crud, salbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) in mod crud, salbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus)

barbarIE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentara de dezvoltare social-culturala in care se afla un om sau un popor. 2. Conceptie, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; (concr.) fapta dovedind o asemenea conceptie; cruzime, salbaticie. – Fr. babarie (lat. lit. barbaria).

BARABA sau barbarA (in „Noul Testament”), tilhar iudeu, capetenie de razvratiti si ucigasi. Eliberat cu ocazia sarbatorilor de Pasti, cind poporul, pus sa aleaga intre el si Hristos, a preferat ucigasul nevinovatului.

barbar, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. Nume dat in antichitate de greci si de romani oricarei persoane care facea parte dintr-o populatie straina si pe care ei o considerau pe o treapta de cultura inferioara. 2. (La m. pl.) Nume dat in trecut popoarelor migratoare care s-au asezat, la inceputul evului mediu, in Europa; (la sg.) persoana facand parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoana care se comporta in mod necivilizat, care are o purtare grosolana, salbatica. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).

barbar, -A, barbari, -e, s. m. si f. 1. Nume dat, in antichitate, de greci si de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au navalit la inceputul evului mediu in Europa; (si la sg.) persoana care facea parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoana necivilizata, cu purtari grosolane. ♦ Persoana cu atitudine si comportare inumana, cruda, salbatica. ♦ (Adverbial) In mod crud, salbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.