GESTAPO (prescurtare de la Geheime Staatpolizei), politia secreta politica in Germania nazista, creata de Goring, in 1933 si reorganizata de Himmler in 1936. Desfiintat in 1945, G. a fost declarat, prin sentinta Tribunalului International de la Nurnberg (1946), organizatie criminala.

GESTAPO s. n. politia secreta politica din Germania nazista. [Pr.: ghe- – Var.: gestapou s. n.] – Din germ. Gestapo.

OHRANA s. f. politie secreta in Rusia tarista. – Din rus. ohrana.

GESTAPO [pr.: ghestapo] n. (in Germania hitlerista) Sectie a politiei secrete. /Cuv. germ.

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

GESTAPO s.n. politie secreta nazista. [Var. ghestapou s.n. / < germ. Ge(heim) Sta(at) Po(lizei)].

GESTAPO GHES-STA-/ s. n. politie secreta nazista. (< germ. Gestapo)

DETECTIV s.m. Agent secret al politiei judiciare; agent secret in serviciul unei persoane sau al unei institutii politienesti particulare. [< fr. detective, cf. engl. detective].

SIGURANTA² s.f. Nume dat in trecut politiei politice secrete. [Cf. it. sicurezza].

SIGURANTA s. f. 1. lipsa de primejdie. 2. lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. capacitate a unui sistem tehnic de a-si pastra calitatile functionale pentru care a fost creat. 4. dispozitiv la o arma de foc care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. 5. dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric, in cazul depasirii valorii nominale a acestuia. 6. (in trecut) politia politica secreta. (< sigur + -anta)

F.B.I. (Federal Bureau of Investigation), organism federal in S.U.A. creat, in 1908, de Th. Roosevelt pentru investigarea incalcarilor legilor federale. In activitatea sa, F.B.I. imbina functiile penale cu cele ale politiei politice secrete. Unul dintre cei mai importanti directori: J.E. Hoover (1924-1972).

DETECTIV s. m. agent secret in serviciul politiei sau al unei persoane particulare. (< fr. detective, engl. detective)

DETECTIV, detectivi, s. m. Agent secret aflat in serviciul politiei din unele tari sau in serviciul unei persoane particulare. – Din fr. detective.

DETECTIV ~i m. (in unele state) Agent secret aflat in serviciul politiei sau al unei persoane particulare. /<fr. detective

AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

NECEAEV, Serghei Ghenadievici (1847-1882), anarhist rus. In 1869, a publicat, la Geneva (unde emigrase din cauza asasinarii unui student suspectat de tradare), impreuna cu M.A. Bakunin, „Catehismul revolutionarului”, document programatic al anarhismului. Intors in Rusia, a fondat organizatia secreta „Vointa poporului”. Constrans din nou sa emigreze (1872), a fost extradat de politia elvetiana, autoritatile rusesti condamnandu-l la 20 de ani inchisoare.

POLITIST, -A, politisti, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de politie (1), functionar de politie. 2. Adj. politienesc. ◊ Roman (sau film) politist = roman (sau film) in care sunt infatisate fapte criminale mai mult sau mai putin misterioase, al caror secret este descoperit in cele din urma prin ingeniozitatea unui politist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijina pe politie si pe jandarmerie si isi exercita puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.