SIGURANTA s. f. 1. lipsa de primejdie. 2. lipsa de indoiala, convingere neclintita; certitudine. 3. capacitate a unui sistem tehnic de a-si pastra calitatile functionale pentru care a fost creat. 4. dispozitiv la o arma de foc care impiedica descarcarea intamplatoare a acesteia. 5. dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric, in cazul depasirii valorii nominale a acestuia. 6. (in trecut) politia politica secreta. (< sigur + -anta)

STASI (cuv. germ., abrev. de la Staatssicherheitsdienst), denumire a Serviciului de Securitate a Statului din R.D. Germana (1950-1989) vestit pentru politia politica si duritatea fata de adversarii politici din interior si exterior.

SIGURANTA² s.f. Nume dat in trecut politiei politice secrete. [Cf. it. sicurezza].

F.B.I. (Federal Bureau of Investigation), organism federal in S.U.A. creat, in 1908, de Th. Roosevelt pentru investigarea incalcarilor legilor federale. In activitatea sa, F.B.I. imbina functiile penale cu cele ale politiei politice secrete. Unul dintre cei mai importanti directori: J.E. Hoover (1924-1972).

N.K.D.V. (prescurtare de la Narodnii Komisariat Vnutrenih Del: Comisariatul Poporului pentru Afacerile interne), initialele politiei politice a U.R.S.S., intre anii 1934 si 1941, folosita ca instrument al represiunii staliniste impotriva adversarilor politici. In 1941, atributiile sale au fost preluate de de N.K.G.B. (Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului); in 1946 s-a impartit in M.V.D. (vechiul N.K.D.V.) si M.G.B. (vechiul N.K.G.B.). In 1954, a devenit K.G.B. (Comitetul Securitatii Statului).

GESTAPO s. n. politia secreta politica din Germania nazista. [Pr.: ghe- – Var.: gestapou s. n.] – Din germ. Gestapo.

GESTAPO (prescurtare de la Geheime Staatpolizei), politia secreta politica in Germania nazista, creata de Goring, in 1933 si reorganizata de Himmler in 1936. Desfiintat in 1945, G. a fost declarat, prin sentinta Tribunalului International de la Nurnberg (1946), organizatie criminala.

PREFECTURA s. f. 1. unitate administrativa, provincie etc. condusa de un prefect (1). 2. functia, demnitatea de prefect. 3. institutie care constituie forul administrativ si politic sau conducerea politiei dintr-un judet (sau district). (< lat. praefectura, fr. prefecture)

politie, politii, s. f. (Inv.) 1. Activitate, practica politica, afaceri politice. 2. Oras. – Din ngr. politia.

POLITIST, -A, politisti, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de politie (1), functionar de politie. 2. Adj. politienesc. ◊ Roman (sau film) politist = roman (sau film) in care sunt infatisate fapte criminale mai mult sau mai putin misterioase, al caror secret este descoperit in cele din urma prin ingeniozitatea unui politist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijina pe politie si pe jandarmerie si isi exercita puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.

politie s. v. aglomeratie, alai, asezare, cetate, comportament, comportare, conduita, fast, fortareata, localitate, oras, politica, pompa, purtare, stat, tara.

SALAZAR, Antonio de Oliveira (1889-1970), om politic portughez. Prof. univ. la Coimbra. De mai multe ori ministru. Ca ministru de Finante (1928-1940) a reusit sa stabilizeze moneda si sa echilibreze bugetul. Prim-min. (1932-1968). Fondator si presedinte al partidului corporatist Uniunea Nationala. A instaurat un regim de dictatura; a stimulat economia, a reorganizat armata si marina; politica de mentinere a coloniilor. Prin Constitutia din 1933 a fondat un „stat nou” (Estado Novo) bazat pe un regim autoritar si corporatist al partidului unic; biserica, armata si politia aveau o pozitie privilegiata.

AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

COMISAR s. m. 1. ofiter de politie, sef al unui comisariat sau al unui birou de politie. 2. delegat, imputernicit (intr-o functie, intr-un rang). ** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. ** membru al unei comisii internationale cu caracter tehnic. 3. (in fosta U.R.S.S., pana in 1946) persoana imputernicita de guvern cu indeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. 4. comandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar)

COMISARIAT ~e f. 1) Organ de conducere social-politica, administrativa etc. ◊ ~ militar organ de conducere militara locala de pe langa fiecare unitate administrativa, ale carei functii de baza sunt recrutarea si incorporarea celor supusi serviciului militar, precum si evidenta situatiei militare a cetatenilor. 2) Localul unui astfel de organ de conducere. 3) (in unele tari) Sectie a politiei orasenesti condusa de un comisar. 4) Lo-calul sectiei orasenesti de politie. [Sil. -ri-at] /<fr. commissariat, rus. komissariat